Țară în service | Cum a fost cumpărată moștenirea Regelui Carol al II-lea cu 50.000 de dolari

Cumpărarea de drepturi litigioase a fost un fenomen în fața căruia autoritățile din România nu au știut sau nu au vrut să se apere în perioada post-1989. Așa s-a ajuns ca terenuri din marile orașe sau celebrele despăgubiri acordate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) să nu fie acordate familiilor deposedate abuziv în perioada comunistă.

Din cauza birocrației și a altor piedici, moștenitorii au ales să-și vândă drepturile la moștenire, succesiune pe sume relativ modice față de valoarea proprietăților la care aveau dreptul. Cei care le cumpărau, samsarii, obțineau sau solicitau uneori de la stat proprietăți mai mari sau despăgubiri și mai însemnate decât cele la care ar fi avut dreptul.

• O situație de cumpărare de drepturi litigioase este și cea din dosarul denumit „Ferma Băneasa”, celebra retrocedare care a fost obiectul unei anchete a Direcției Naționale Anticorupție (DNA). Prejudiciul estimat de procurori este de 130 de milioane de lei
• Prințul Paul al României a cerut instanțelor de judecată să-i retrocedeze 46 de hectare ca urmare a faptului că este nepotul Regelui Carol al II-lea și are dreptul la succesiune ca urmaș, dar și în baza unui act prin care acesta a cumpărat drepturi litigioase de moștenire.
• Mai exact, conform procurorilor, Prințul Paul a încercat să își aroge bunuri care au aparținut membrilor familiei regale din calitatea de samsar de drepturi litigioase

Prințul Paul Philippe al României, așa cum este numele din buletin, a revendicat o parte din averea care a aparținut la un moment dat Casei Regale a României, ca fiu al lui Mircea Grigore Carol, fiul natural al lui Carol al II-lea, deci în calitate de nepot al Regelui. Această calitate i-a fost recunoscută de judecătorii români în 2012, deși prințul Paul a făcuse demersuri în această privință de mulți ani. După mai multe încercări, Tribunalul Teleorman i-a recunoscut originea, iar decizia a fost menținută și la Curtea de Apel București.

Din calitate de moștenitor al unuia dintre cei doi fii ai lui Carol al II-lea (Mircea Grigore Carol născut din relația cu Zizi Lambrino și Mihai I al României, născut din căsătoria cu prințesa Elena a Greciei, moștenitorul la tron), Prințul Paul avea dreptul la 37,5% din averea lui Carol al II -lea. Paul Philippe a mai achiziționat, printr-un contract considerat acum suspect de procurorii DNA, și 25% din drepturile asupra averii lui Carol al II-lea care i se cuveneau Elenei Lupescu, ultima sa soție.

Înțelegerea dintre Casa Regală și Zizi Lambrino

În septembrie 1918, într-un moment extrem de greu pentru România, al cărui teritoriu fusese restrâns numai la Moldova din cauza ocupației germane din primul război mondial, principele moștenitor al României, viitorul Rege Carol al-II-lea, își părăsește unitatea militară al cărui comandant era și fuge la Odesa ca să se însoare cu iubita sa, Zizi Lambrino, fiică de general și descendentă a unei vechi familii românești.

Familia Regală și decidenții români aflați în refugiul de la Iași sunt șocați de gestul moștenitorului Tronului. Constituția și Statutul Casei Regale interziceau expres moștenitorilor la Tron căsătoriile morganatice, adică cu persoane care nu fac parte din dinastiile regale europene. Era înțelegerea dintre elitele politice românești și primul suveran al dinastiei, prințul german, Carol I de Hohenzollern. Or, în 1918, succesorul acestuia, Ferdinand I, este nevoit să își pedepsească fiul pentru încălcarea regulilor. Carol ajunge în arest pentru 75 de zile la Mănăstirea Neamț, deși ar fi trebuit să înfrunte Curtea Marțială. Era considerat încă moștenitorul Tronului.

După ce soarta războiului se schimbă, România reintră în război, câștigă Transilvania, iar situația țării se stabilizează, căsătoria dintre Carol al României și Zizi Lambrino este desfăcută printr-o decizie a Tribunalului Ilfov în ianuarie 1919.

În perioada care a urmat, Carol este trimis într-o călătorie în jurul lumii ca să-și vindece rănile sentimentale, iar scandalul din țară să fie dat uitării. În 1921 se căsătorește, de această dată conform normelor constituționale și cu încuviințarea familiei cu Prințesa Elena a Greciei, iar din această căsătorie se naște la 25 octombrie 1921, următorul succesor la Tron, viitorul Rege Mihai I. Dar căsătoria nu funcționează, Carol renunță la tron în 1926 din cauza altei legături amoroase, cea cu Elena Lupescu, pe care o urmează în străinătate. Divorțul de mama lui Mihai I are loc în 1928, după moartea Regelui Ferdinand, în momentul în care România era condusă de o Regență.

Revenind la momentul 1919, în timp ce Casa Regală nu a scutit nici un efort de a-și repune moștenitorul pe șinele constituționale ale vremii, trimiși ai statului au deschis negocieri cu Zizi Lambrino, aflată la Paris. Erau absolut necesare devreme din căsătoria anulată a celor doi apăruse un fiu: Mircea Grigore Carol.

Așa se face că statul român a ajuns în perioada 1918-1919 la o înțelegere cu Zizi Lambrino, deci mama fiului viitorului rege Carol al II lea, de a nu emite nici o pretenție de moștenire nici pe linia averii private, nici pe cea a succesiunii la tron pentru fiul ei. În schimbul acestei înțelegeri, familia Lambrino a primit din partea statului român „o alocație” din care Zizi Lambrino și fiul ei, Mircea Grigore Carol să poată trăi fără lipsuri financiare.

Înțelegerea era de a nu emite pretenții nici pe linie dinastică, nici pe linie patrimonială la moștenirea tatălui, în schimbul unei dote generoase. După Restaurație, adică după momentul iunie 1930, când Carol al II-lea a revenit la București și s-a aflat în fruntea României până în septembrie 1940, Mihai I a redevenit moștenitor al Coroanei sub titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. Ca suveran, Carol al II-lea nu a expus niciun fel de relații cu Zizi Lambrino și nici nu și-a permis să se căsătorească cu iubita sa, influenta Elena Lupescu.

Între timp, banii primiți de la Casa Regală i-au permis lui Zizi Lambrino să trăiască Paris, fără nici un fel de griji financiare, și de asemenea, să îi asigure o bună educație copilului Mircea Grigore Paul.

Mircea Grigore Carol, fiul lui Zizi și al lui Carol al II-lea, a respectat în mare parte înțelegerea dintre mama sa și Casa Regală. Dar după ocuparea României de către trupele sovietice la finele celui de-al doilea război mondial și instaurarea republicii, apoi moartea lui Carol al II-lea în exil, în 1953, Mircea Grigore Carol a dorit să i se recunoască calitatea de fiu al lui Carol al II-lea. Cum Mihai I, șeful Casei Regale, aflat de asemenea în exil, nu era dispus să încalce deciziile mai vechi ale statului român și ale bunicului său, Mircea Grigore Carol a apelat la instanță.

Astfel, lui Mircea Lambrino, tatăl Prințului Paul Philippe, i se recunoaște 1955, în urma unei decizii a justiției din Portugalia, calitatea de urmaș al lui Regelui Carol al II-lea și numele de Mircea Grigoire Carol de Roumanie.

Pe urmele averii lui Carol al II-lea

Mai departe, recunoașterea Prințului Paul ca nepot al lui Carol al II-lea în instanțele din România a venit mult după Revoluția din 1989. Ea a avut loc în perioada în care președinte al țării a fost Traian Băsescu (2004-2014). Cei doi sunt rude prin alianță. Fostul președinte este nașul de botez al micuțului Carol Ferdinand, fiul Prințului Paul și al soției sale, Lia. Dar intrarea în viața publică a Prințului Paul a început cu mult înainte ca Traian Băsescu să devină președinte.

După anul 2001, acesta a achiziționat drepturi litigioase privind bunuri care ar fi putut aparține lui Carol al II-lea. Apoi s-a folosit de aceste drepturi pentru a cere să intre în posesia Fermei Băneasa, spre exemplu.

„Singurele drepturi pe care Prințul Paul le-a achiziționat după anul 2000 au fost drepturile Monicăi Urdăreanu asupra proprietăților sale din România, incluzând dreptul lăsat de Prințesa Elena (Lupescu n.r.) asupra proprietăților moștenite de aceasta de la Carol al II-lea”, a fost replica dată de casa de avocatură care îl reprezintă pe Prințul Paul Philippe la Europa Liberă.

Paul Philippe, nepotul lui Zizi Lambrino, a ignorat vechiul gentleman's agreement, vechea înțelegere cu statul român din 1919 și a revendicat ceea ce nici tatăl său, Mircea Grigore Carol, nici Regele Mihai I nu au revendicat. Mihai I a revendicat numai proprietățile pe care le cumpărase personal, mai exact domeniul de la Săvârșin și domeniul Peleș, lăsat lui moștenire direct de bunicul său, Regele Unirii, Ferdinand I.

Prințul Paul nu a putut cere direct moștenirea în baza unui testament, pentru că Mircea Grigore Carol nu i-a lăsat „o împuternicire specială pentru revendicarea unor bunuri în România, Carol Mircea Grigore manifestând în toată perioada dezinteres pentru astfel de demersuri”, susțin procurorii DNA în ancheta privind retrocedarea fermei regale din Băneasa.

Avocatul Prințului Paul a transmis însă Europei Libere că acesta nici nu avea nevoie de vreo împuternicire specială (n.r. - testament), calitatea de urmaș permițându-i să realizeze demersuri în acest sens.

Revenind la Paul Philippe al României și la dosarul Fermei Băneasa, reamintim că prințul a fost condamnat definitiv anul trecut la o pedeapsă cu 3 ani și 4 luni de închisoare. El a părăsit țara cu puțin timp înainte de pronunțarea sentinței.

Prințul Paul este în acest moment dat în urmărire generală. Paul Philippe al României, alături de alte persoane, au fost găsite vinovate de judecătorii Curții Supreme, în decembrie 2020, de faptul că ar fi aranjat acte prin care au cerut retrocedarea Fermei Băneasa și astfel au prejudiciat statul cu peste 130 de milioane de lei. Decizia instanței este definitivă și executorie.

Moștenirea lui Carol al II-lea

Europa Liberă a intrat în posesia unor documente din dosarul de succesiune realizat după decesul Regelui Carol al-II-lea. Acesta s-a stins în exil, la 4 aprilie 1953, la Estoril, în Portugalia. Din acest documente reiese că averea sa era de: 841.470 de dolari în anul 1953, atunci când acesta a murit la Lisabona. Din această sumă:

• Elena, Prințesa României, administrator al bunurilor, a primit 210.435 de dolari;
• Mihai de Hohenzollern, fiul lui Carol al II-lea, a primit 315.652 de dolari;
• Mircea Lambrino sau Mircea de Hohenzollern, fiul lui Carol al-II-lea, a primit 315.652 de dolari;

Avocații care că îl reprezintă pe Prințul Paul Paul precizează că documentul de mai sus se referă numai la bunurile din Portugalia ale lui Carol al II-lea și că înscrisul nu reprezintă testamentul lui Carol al II-lea dat fiind că acesta „nu a avut un testament”, fapt confirmat și de Regele Mihai I.

„Carol al II-lea nu a avut un testament. Documentul prezentat este o pagină dintr-o decizie a autorităților portugheze care împart proprietățile acestuia din Portugalia către urmași: câte 37,5% către cei doi fii - Mircea Grigore Carol și Mihai - și restul de 25% către văduva fostului rege, Prințesa Elena”, explică avocații lui Paul Philippe pentru Europa Liberă.

„Într-adevăr, după decizia instanței portugheze din 1955, urmașii lui Carol al II-lea, inclusiv Mihai și Mircea Grigore Carol, au deschis proceduri de succesiune a proprietăților fostului rege în Marea Britanie, Franța și Elveția. Fiecare dintre aceste state au recunoscut decizia din Portugalia fără a mai fi necesară judecarea documentului. Astfel, în aceste țări, proprietățile lui Carol al II-lea au fost împărțite egal între Mihai și Mircea”, au mai adăugat reprezentanții casei de avocatură care îl reprezintă pe Prințul Paul.

Moștenirea Elenei Lupescu

Revenind la averea lui Carol al II-lea, la moartea fostului rege ( aprilie 1953), moștenitoarea testamentară a acestuia a fost soția sa de atunci, Elena Lupescu, așa cum reiese inclusiv din motivarea Curții Supreme și din rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) privind dosarul Ferma Băneasa. Carol al II-lea nu lăsat nimic în mod special celor doi fii: lui Mihai, succesorul său în privința Coroanei României, ori fiului său natural, Mircea Grigore Carol, tatăl lui Paul Philippe.

Mai departe, unică moștenitoare testamentară a Elenei Lupescu, ultima soție a lui Carol al II-lea, decedată în iunie 1977, a fost prietena ei, Monique Urdăreanu - soţia mareșalului Palatului și om de încredere al regelui, Ernest Urdăreanu.

Din copia testamentului Elenei Lupescu, reiese că aceasta s-a prezentat pe 24 octombrie 1966, la ora 16.00 la notarul Jean-Rene Gampart din Geneva/Elveția, unde și-a autentificat ultima variantă de testament.

„Revoc și anulez orice dispoziție testamentară anterioară celei prezente. Institui ca moștenitoare unică și universală a mea pe doamna Monique Urdărianu, născută Cook, soția domnului Ernest Urdăreanu, domiciliată la Estoril/Portugalia”, este scris în acest testament.

Monique Urdăreanu s-a stins la rândul ei în 2002.

Cu un an înainte însă, Monique Urdăreanu i-a vândut lui Paul Philippe al României drepturile sale asupra succesiunii după Carol al II-lea, adică 25%. Așa reiese din documentele consultate de Europa Liberă, lucru confirmat de avocații lui Prințului Paul.

Potrivit susținerilor din Dosarul Ferma Băneasa, actualul Prinț Paul al României a cumpărat, în 2001, drepturile litigioase de la Monique Urdăreanu cu suma de 50.000 de dolari. Așa că Paul al României a susținut că moștenește atât averea regală transmisă lui ca unul dintre cei doi fii ai lui Carol al II-lea (37,5%), dar ar deține și partea de moștenire care i-a revenit lui Monique Urdăreanu, urmaşa Elenei Lupescu (25%).

Suspiciunea procurorilor: documentele ar fi false

În rechizitoriul întocmit în dosarul Ferma Băneasa, procurorii consemnează însă că parte din documentele prin care Prințul Paul a cerut retrocedarea proprietății ar fi false.

Astfel, „Prințul Paul şi-a rezolvat înscrisuri, aparent provenite de la Elena Lupescu sau moștenitoarea acesteia, Monique Urdărianu, din care să rezulte că ar fi dobândit drepturile succesorale ale acesteia asupra bunurilor moștenite în România de la Carol al II lea”, susțin procurorii.

„Parchetul susține că actul de vânzare-cumpărare al drepturilor succesorale invocat şi depus de Prințul Paul ca temei al pretențiilor sale asupra acestor bunuri este fictiv (...) asupra ambelor acte existând suspiciunea că nu ar reprezenta voința reală a vânzătoarei/donatoarei Monique Urdăreanu”, rețin și judecătorii Curții Supreme în motivarea deciziei din decembrie 2020. Prin respectiva decizie, judecătorii au stabilit că tentativa de retrocedare a fost făcută prin falsuri și i-a condamnat pe toți cei implicați.

În schimb, casa de avocatură care îl reprezintă pe Prințul Paul susține că acesta a fost o victimă a procedurilor birocratice și a presiunilor politice care „l-au privat de drepturile sale”. Astfel, „din disperare” că nu poate intra în posesia bunurilor pe care le considera ale sale din punct de vedere legal, Prințul Paul a vândut la rândul său 50% din drepturile sale asupra moștenirii din România către firma Reciplia.

„Prințul Paul nu a devenit niciodată bogat. Chiar dacă a primit o plată de patru milioane de euro de la Reciplia în 2006, acei bani au fost epuizați cu ani în urmă și cu puține excepții, cererile sale de recuperare a proprietăților au fost blocate sau amânate. Nu a primit niciodată deținerea sau vreun beneficiu economic din cele două proprietăți în cauză în dosarul penal”, au completat și avocații Prințului Paul.

„Drepturile” nici nu ar fi fost plătite

„Oricum, din actele dosarului rezultă fără dubiu că inculpatul nu a plătit o sumă de bani în schimbul drepturilor pretins transmise, actul prezentat pentru justificarea pretențiilor neputând valora astfel vânzare-cumpărare”, notează procurorii DNA în rechizitoriul anchetei privind Ferma Băneasa.

Cu toate acestea, judecătorii stabilesc însă că lipsa probelor din care să rezulte că Prințul Paul a plătit cei 50.000 de dolari pentru drepturile litigioase deținute de Monique Urdăreanu nu atrage și anularea acestui document, în condițiile în care aceasta a murit după un an de la încheierea acestui contract.

„Din punct de vedere juridic, eventuala neachitare a prețului aferent unui contract de vânzare-cumpărare autentic nu poate conduce automat la concluzia că actul ar fi simulat sau că nu poate valora vânzare-cumpărare. Simulația în sine nu este sancționată cu nulitatea și nici nu este ilegală”, scriu judecătorii Curții Supreme.

De ce drepturile litigioase nu l-au ajutat pe Prințul Paul al României

Europa Liberă a consultat motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție din care reiese că Prințul Paul a acționat și ca un samsar de drepturi litigioase.

În privința dreptului de moștenire asupra averii lui Carol al II-lea, în motivarea instanței precizează următoarele fapte care au condus la condamnarea Prințului Paul al României la 3 ani și 4 luni de închisoare:

• „Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale a fost autentificat sub nr.1489 din 2 august 2001 în Lisabona, Portugalia”.
• „Chiar dacă s-ar reține valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, Paul al României nu a dobândit calitatea de moștenitor testamentar a fostei soţii a fostului rege Carol al II-lea, Elena Lupescu, în sensul avut în vedere de Legea nr.10/2001”.
• „Potrivit testamentului Elenei Lupescu, a cărui traducere se află doar în copie simplă la dosar, unica moştenitoare testamentară a fost desemnată Monique Urdărianu, care era în viaţă la data de 14.02.2002, când a expirat termenul de depunere a notificărilor în baza Legii nr.10/2001”.

• „În privința obiectului contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, acesta a vizat doar o parte din bunurile Elenei Lupescu, respectiv bunurile lăsate şi existente pe teritoriul statului român de către Prințesa Elena de România, în condițiile în care aceasta a trăit împreună cu fostul rege şi a decedat în Portugalia”.
• „Potrivit certificatului depus la dosar, fostul rege Carol al-II-lea s-a căsătorit cu Elena Lupescu la 3.07.1947, astfel încât fosta Fermă Regală Băneasa, care ar fi fost dobândită prin trei acte încheiate în 1931, 1936 şi 1940, nu i-a aparținut niciodată acesteia, nefiind un bun lăsat pe teritoriul statului român de către Elena Lupescu”.
• „Mai mult, în realitate, la data preluării bunului de către stat, averea fostului rege Carol al II-lea, inclusiv fosta Fermă Regală Băneasa, era sub sechestru încă din anul 1940, care fusese instituit prin Decretul-lege nr.3767 din același an”.
• „Rezultă așadar că, odată cu instituirea sechestrului, fostul suveran nu a mai exercitat niciunul dintre atributele dreptului de proprietate (posesie, folosință, dispoziție) asupra fostei Fermei Regale, aceasta fiind preluată de facto de către Statul Român încă din anul 1940 şi doar formal prin Decretul nr.38/1948”.

„Paul este nevinovat”

„Paul este și s-a considerat nevinovat. Vom folosi toate căile legale care ne stau la dispoziție pentru a demonstra acest lucru. El nu a fugit din țară în urma condamnării, ci a plecat in Portugalia, unde a deschis un proces de succesiune", a declarat soția sa, Lia, imediat după condamnarea din decembrie 2020, într-un interviu la postul de televiziune Antena 3.

Florin Ghiulbenghian, un apropiat al familiei prințului Paul, a explicat la Europa Liberă că, la sfârșitul anului trecut, Prințul Paul al României „a fost in Portugalia pentru a se ocupa de actele succesorale. Prințesa, după decizie, am înțeles că nici ea, nici ceilalți membri nu au luat legătura cu Paul dintr-un motiv foarte simplu - conform normelor de procedura, Serviciul de urmăriri din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, are dreptul să localizeze folosind orice mijloace legale la dispoziție”.

„Astfel încât aceștia încearcă - bănuiesc - să nu permită localizarea lui în baza contactelor directe cu familia. Prințesa Lia e afectată și consideră sentința nejustificată și dureroasă. Prințul Paul nu mi-a menționat niciodată că, în cazul unei condamnări, ar avea de gând să plece. Sunt probleme pe care orice posibil condamnat și le păstrează doar pentru el", a afirmat Florin Ghiulbenghian.

Potrivit acestuia, grupul de avocați care îl consiliază pe prinț pregătește documentele pentru revizuirea excepțională a sentinței, precum și pentru calea de atac la CEDO, dar și la alte instituții.

„Paul și-a menținut tot timpul nevinovația, a insistat pe ea, și acuma consideră că este nevinovat. La baza deciziei stă o afirmație a procurorilor DNA cel puțin amuzantă cum că nu ar fi moștenitorul legal al lui Carol al II-lea sau că în momentul în care a cerut o parte a restituirilor nu era moștenitorul legal", a mai spus Ghiulbenghian.

Povestea numelui de familiei al Prințului Paul

Din 2004, Prințul Paul Philippe obține de la autoritățile române un certificat de naștere care spune că numele său este Paul Philippe al României.

Fostul europarlamentar, avocatulSebastian Bodu a contestat în instanță noul nume „al României” înregistrat de Paul Phillipe. Bodu a susținut că acesta trebuie să rămână cu numele de Lambrino sau Hohenzollern, numele inițial al dinastiei folosit până la primul război mondial, precum și numele folosit de Mircea Grigore Carol, fiul natural al lui Carol al II-lea. Judecătorii au decis însă că europarlamentarul nu are dreptul să conteste numele altei persoane, ci că numai o instituție publică autorizată poate face acest lucru.Nici o instituție publică nu a contestat însă numele înscris deja pe certificatul de naștere emis în 2004.

„Prințul Paul nu a avut niciodată numele de Lambrino. În 1948, când s-a născut în Franța, pe certificatul său de naștere scria Paul Philippe de Hohenzollern, cu referire la numele familiei germane din care provenea primul rege al României, Carol I”, ne-au transmis avocații lui Paul Philippe, aceștia ne-au oferit și o copie a certificatului de naștere care să probeze schimbarea numelui din 2004.

Legat de numele de familie „al României”, reprezentanții Prințului Paul susțin că „după decizia din 1955 de la Lisabona (n.r. Mircea Grigore Carol este recunoscut ca fiul lui Carol al II-lea), tatăl Prințului Paul avea dreptul să preia numele de familie al regelui Carol al II-lea”, cu alte cuvinte numele de Paul de România sau Paul al României.

Nu face parte din Casa Regală

Decizia instanțelor românești și străine și schimbarea numelui îi oferă legitimitate Prințului Paul, dar cu toate acestea Prințul Paul nu face parte din Familia Regală a României și nu poate cere bunuri deținute de Casa Regală. Aceasta pentru că Familia Regală a preluat bunurile lăsate prin testament direct de Regele Ferdinand către Mihai I, nepotul său, în momentul în care Carol al II-lea renunțase la tron și a fost și dezmoștenit de tatăl său.

„Regele Ferdinand a lăsat în testament bunurile, cum ar fi domeniul Peleş şi moşia Sinaia, acestea sunt cele două bunuri importante, le-a lăsat iniţial lui Carol al II-lea, dar când a văzut că acesta renunţă la tron, că e neserios şi că vrea să plece din ţară, l-a dezmoștenit. A făcut un codicil la testament în care a spus: aceste bunuri rămân nepotului meu Mihai, iar tu, fiul meu, vei pleca din ţară cu bunuri mobile, în efecte şi în bani, partea ta legală, ca şi ceilalţi copii, şi cel puţin 10 ani de-acum să nu mai vii în ţară şi să tulburi apele constituţionale româneşti. S-a făcut un act de partaj, Carol şi-a luat ce avea de luat, a plecat din ţară şi a recunoscut acest partaj pe care l-a semnat sub numele de Carol Caraiman, fiindcă şi-a luat un nume burghez”, ne-au explicat apropiați ai Casei Regale.

„Această afirmație defăimătoare că Prințul Paul nu este un membru al Familiei Regale a fost lansată pentru a-l împiedica pe Prințul Paul să-și recapete moștenirea de drept. Afirmația că Prințul Paul este fiul legitim al lui Carol al II-lea, dar totuși nu este membru al Familiei Regale este ilogică și nu este susținută legal. Această afirmație se bazează pe pretențiile Familiei Regale că organizarea lor are cumva alte reguli decât cele date de calitatea de urmași ai lui Carol al II-lea”, susțin avocații Prințului Paul.

Situația exprimată de avocatul Prințului Paul face referire la faptul că legislația românească din perioada monarhiei îi permite conducătorului Casei Regale să stabilească prin deciziile sale cine face parte din această familiei și dacă pe parcurs i se retrage cuiva titlul de membru al Familiei Regale. Casa Regală, Regele Mihai I, ulterior succesoarea sa, Margareta, respectă în continuare aceste reguli.

Averea Casei Regale

Averea acesteia era evaluată în 2015, conform estimărilor din Top 300 Capital, la 58-60 de milioane de euro. Averea Casei Regale este administrată de Consiliul Regal.

Casa Regală a României deține Domeniul Regal Sinaia (Castelul Peleş, Castelul Pelişor şi Castelul Foişor), retrocedat în 2008, şi Domeniul Regal Săvârşin, retrocedat în 2001. Valoarea estimată a domeniului de la Peleş ar fi de 150 de milioane de euro. Castelul Peleș este în continuare deschis publicului ca muzeu.

Palatul Elisabeta a fost oferit ca reședință oficială permanentă a Regelui Mihai, în calitate de fost şef de stat, dar nu se află în proprietatea sa.

Casa Regală deține și aproape 20.000 de hectare de pădure, trei imobile şi un teren în București, un imobil şi terenuri în Poiana Țapului, câteva cabane şi cantoane în Azuga-Predeal şi zeci de kilometri de drumuri forestiere, proprietăți care i-au fost retrocedate.

În 1948, toate bunurile Casei Regale a României au fost confiscate şi trecute prin decret în proprietatea statului. Este vorba despre șase castele (Castelul Curtea de Argeş, Castelul Săvârșin, Castelul Bran, Castelul Mediașul Aurit, Castelul Peleș, Castelul Mănești), cinci palate (Palatul „Cetatea de nisip", Palatul Elisabeta, Palatul din Calea Victoriei, Palatul Cotroceni, Palatul Snagov), plus Cazarma din Curtea Palatului din Calea Victoriei, peste 15.000 ha de teren agricol, peste 137.000 ha de teren forestier, sute de vile, imobile, corpuri de clădiri urbane şi rurale, case de vânătoare şi cabane.

Documentele privind calitatea de urmaș al Prințului Paul pot fi consultate mai jos. Ele ne-au fost puse la dispoziție de avocații săi.