Tatăl lui Vlad Voiculescu- Vasile Voiculescu Iulian- a fost declarat colaborator al Securității printr-o decizie a Curții de Apel București din 2015. Informația, însoțită de documentul de pe site-ul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), a început să circule în mediul online înainte ca Vlad Voiculescu să își anunțe retragerea din cursa pentru Primăria București. Acesta a admis colaborarea cu Securitatea a tatălui său , spunând că ”nu e perfect și sigur a făcut greșeli”. Surse din Plus au declarat pentru Europa Liberă că în partid se știa încă de anul trecut despre acest document.
Tatăl lui Vlad Voiculescu a avut mai multe angajamente cu Securitatea, căreia îi dădea informații despre colegii și cunoscuții care ascultau Radio Europa Liberă sau spuneau bancuri politice.
A fost verificat, în 2010, la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, Iulian Voiculescu având certificat revoluționar.
Iulian Voiculescu a fost prima oară recrutat de Securitate în 1987 și a semnat un angajament cu numele de cod ”Victor”, iar a doua oară în 1980 când era profesor la Tîrgoviște și are dosarul de rețea numărul 231538. În prima perioadă avea ca misiune „supravegherea informativă a unor colegi semnalați cu diverse manifestări ostile”.
În perioada anilor 1980, Securitatea îl folosea pentru ”depistarea tinerilor de pe raza orașului cu preocupări de trecere frauduloasă a frontierei sau de rămânere ilegală în străinătate” și pentru de „acoperirea informativă” a formației corale „Cântarea Brănișteană”, se spune în hotărârea instanței. A avut un alt dosar de rețea cu numărul 213019. Prin delațiunile sale, constată Curtea de Apel, Iulian Voiculescu a ”adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”, iar ca exemplu este una din persoanele despre au fost furnizate informații, ajunsă în atenția Securității, care i-a deschis dosar de urmărire informativă.
Decizia Instanței, publicată cu 4 ani întârziere
Surprinzător este că, deși decizia este din 2015, a fost publicată în Monitorul Oficial și, deci, și pe site-ul CNSAS de abia în septembrie 2019. Motivul, așa cum au relatat pentru Europa Liberă surse din CNSAS, este lipsa banilor.
Restanțele la publicarea deciziilor definitive sunt foarte mari, de exemplu, la finalul lui 2019 erau aproximativ 650 de hotărâri nepublicate în Monitorul Oficial.
Prețul este piperat, o pagină costă 500 de lei, iar o decizie judecătorească are, uneori, zeci de pagini, spune sursa menționată.
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, cel care a cerut, potrivit legii, verificarea revoluționarilor, deci și a lui Iulian Voiculescu Vasile, a primit de la CNSAS informări despre situația proceselor și a deciziilor definitive.
Astfel, la 25 octombrie 2018, i s-a transmis că în Monitorul Oficial au fost publicate numele a 149 de revoluționari care aveau decizii definitive, alte 49 de decizii fiind în curs de publicare și 41 de decizii care așteptau legalizarea.
Numele lui Iulian Voiculescu a fost transmis Secretariatului de Stat în 2019, au spus pentru Europa Liberă surse din CNSAS.
Voiculescu: Răspund pentru faptele mele. Atât
În ce-l privește pe Vlad Voiculescu, acesta a reacționat pe Facebook, unde a sugerat că apariția în spațiul public a deciziei de colaborare cu Securitatea a tatălui său are legătură cu implicarea sa în politică și că probabil ra păstrată ”pentru mai târziu”.
”Sunt deja câțiva ani de când greșeli sau păcate vechi ale unor membri ai familiei mele sunt scoase la suprafață și arătate lumii, la pachet câteodată cu mizerii și minciuni fără sfârșit. Toate din cauza mea și a implicării mele. Toate pentru a demonstra că “toți sunt/suntem la fel” și pentru a fi folosite ca intimidare. Ei, bine, nu. Nu suntem toți la fel. Vorbesc în numele meu”, a scris Vlad Voiculescu.
”Taică-miu nu e perfect și sigur a făcut greșeli. Nu vreau să comentez în niciun fel decizia respectivă. Taică-miu a ieșit în stradă în 1989 și a avut un certificat de revoluționar (o prostie, dacă mă întrebați pe mine, dar asta e altă poveste – și nu îl mai are astăzi). Nu comentez pentru că aș fi tentat să minimizez faptele – știindu-l pe taică-miu și știindu-i pe o bună parte dintre cei despre care se face vorbire acolo – și să pun lucrurile în contextul vieții tatălui meu, atât cât îl cunosc, cu bune și cu rele. Știu însă că tot în acele vremuri au fost mulți oameni care nu au acceptat să facă niciun compromis, niciodată. Oameni care au refuzat orice colaborare cu organele securității, indiferent de consecințe. Mă înclin în fața lor. Nu știu dacă eu aș fi avut această tărie în acele vremuri, deși sigur, mi-ar plăcea să cred că aș fi avut-o”, mai scrie Vlad Voiculescu.
Surse din Plus au declarat pentru Europa Liberă că în partid se știa încă de anul trecut despre acest document.
Facebook Forum