Linkuri accesibilitate

„Temnik”: care sunt „temele” zilei în mass media și de ce industria franceză a armamentului e supărată pe Macron. Revista presei europene


În anumite zile, este util a compara, pur și simplu, principalele teme din presă mergând geografic, de la o țară la alta. Astfel, luate pe țări, temele în această dimineață, în presa europeană, sunt următoarele:

În Spania e vorba de explozia epidemiei, după ce se crezuse la începutul verii că ea a fost ținută în frâu. După drama azilurilor pentru bătrâni, în care au murit un număr ce variază între o treime și jumătate din totalul victimelor, Spania se vede confruntată cu o revenire exponențială a pandemiei. Pe acest fundal, El Pais scrie, acuzator, că provincia Andaluzia a ascuns circa două săptămâni alarmantele rezultate medicale, pentru a proteja turismul de pe Costa del Sol.

În Italia, La Repubblica oferă buletinul zilnic al evoluției pandemiei în peninsulă, dar scrie în același timp despre starea lui Silvio Berlusconi, infectat cu Covid-19, care spune simplu: „Este cea mai rea experiență din viața mea”.

În Marea Britanie și în Irlanda, tema zilei, o constantă ce va bântui pe tot viitorul previzibil, este Brexitul, pe fundal de Covid-19. Boris Johnson se teme de efectul asupra Crăciunului, constată The Times. În acest timp, „Distrugătorul Johnson se pregătește de un no-deal” cu UE, acesta fiind avertismentul de la Bruxelles.

Tot la Bruxelles, La Libre Belgique o formulează și mai brutal: Boris Johnson își încalcă cuvântul, iar site-ul Politico o citează pe șefa Camerei Reprezentanților din SUA, democrata Nancy Pelosi, care spune: „Nu e nicio șansă ca un acord britanic să treacă în Congres dacă Londra își încalcă înțelegerea cu UE în legătură cu frontiera irlandeză”.

The Telegraph, cotidian pro-Brexit, în care Johnson însuși a scris până la alegerile din iarna trecută, estimează că „Crăciunul va aduce prea puține bucurii, iar restricțiile sociale vor dura toată iarna”. The Telegraph ilustrează asta cu caricatura unui polițist care smulge un copil din brațele unei bunicuțe disperate și îl duce cu el. Doar polițistul, sever și neînduplecat, poartă mască.

Wirecard

În Germania, presa continuă să urmărească ascensiunea politică a ministrului de finanțe Olaf Scholz, candidatul partidului socialist în alegerile generale de anul viitor, partidul SPD, partener în Groko, die grosse Koalizion a Angelei Merkel, pentru a-i succeda acesteia. Partidul socialist este laminat de îndoieli și lupte interne și de îndărătnicia lui Merkel, aflată acum la apogeul carierei sale politice. SPD a suferit o adevărată hemoragie produsă de îndoielile și luptele interne, și de căutarea unei doctrine și poziționări față de creștin-democrații CDU/CSU care domină coaliția guvernamentală.

Süddeutsche Zeitung scrie că Olaf Schulz și-a dovedit potențialul politic, dar că el va avea de înfruntat probleme cum este scandalul Wirecard. Este vorba de scandalul financiar care zguduie Germania încă din luna iunie, prin care o foarte mare întreprindere financiară, această Wirecard care se ocupa de plăți și care era cotată în bursă, s-a dovedit o structură frauduloasă. Mai mulți consilieri ai lui Merkel au fost deja audiați.

Süddeutsche Zeitung a scris deja despre Scholz că este un om calculat care „știe să aștepte”. Scholz este un ordoliberal, un adept al celei mai riguroase reforme bugetare, un „demn urmaș al ordoliberalului Wolfgang Schäuble”, cum l-a definit în Franța Libération (Schäuble, „călăul Greciei”, fiind un creștin-democrat de o rigoare inflexibilă în chestiunile monetare), dar care se bucură în același timp de sprijinul fostului cancelar și șef SPD Gerhard Schröder.

Candidatura lui Scholz la cea mai importantă funcție din stat nu pare însă să stârnească entuziasmul votanților. Programul satiric Heute Show de pe ZDF l-a comparat déjà pe Scholz cu (Martin) Schulz, nefericitul candidat socialist din 2017 împotriva lui Merkel. În emisiunea satirică Heute Schow, Schulz îi spune lui Scholz (sau invers): „Mi-au rămas o grămadă de chestii din campania electorală, ți le dau ție, trebuie doar să schimbi o literă.”

Continuă procesul Charlie Hebdo

În Franța, principalul subiect, și care va rămâne constant, cel mai probabil, până în noiembrie, este procesul complicilor la masacrul de la Charlie Hebdo, din ianuarie 2015. Le Monde trece în revistă mărturiile supraviețuitorilor, precum desenatoarea Coco, cea pe care asasinii au forțat-o să deschidă ușa redacției, atunci pe 7 ianuarie 2015.

Libération își dedică însă prima pagină și principala grupare de articole înfruntării, deocamdată doar verbale și demonstrative, din Mediterana de est, dintre Turcia lui Recep Tayyip Erdogan, care insistă să foreze după gaz în ape teritoriale ale Greciei și Ciprului, și Franța lui Emmanuel Macron, care a trimis acolo două fregate militare și câteva avioane, în vreme ce ceilalți parteneri din UE și din NATO, din care fac parte și Franța și Grecia, dar și Turcia, tac fără să acționeze.

Președintele Consiliului European, Charles Michel, va merge în Grecia, Turcia și Cipru săptămâna viitoare, iar premierul grec Kyriakos Mitsotakis are astăzi un comentariu, publicat în mai multe ziare europenene, în care spune că „Turcia trebuie să pună capăt agresiunii, altfel va avea de suportat sancțiuni UE”.

Industria franceză a armamentului supărată pe Macron

Tocmai în privința armamentului, marele săptămânal francez de investigație Le Canard enchaîné caută să explice cum conducerea armatei și marea industrie militară sunt supărate pe Macron. Din cele 100 de miliarde de euro promise de Macron și de premierul Jean Castex pentru relansarea economiei, doar 832 de milioane merg spre industria armamentului. „Firimituri!” strigă fabricanții de tunuri și de avioane Rafale, cum sunt cele trimise pentru a-l impresiona pe Erdogan.

Cel mai greu de acceptat este absența comenzilor pentru avioanele de luptă Rafale. Deocamdată, doar Croația și Grecia au comandat câte o duzină, însă de mâna a doua. Erdogan poate să paradeze liniștit.

«Temele zilei»

Și tocmai pornind de aici, Libération în această dimineață ne învață, prin corespondentul său de la Moscova, un foarte important termen rusesc contemporan: «temnik» (темник). Temnik este format de la темa, temă, subiect. Este vorba de instrucțiunile date presei de către puterea politică, liste de subiecte care pot (sau trebuie) să fie abordate și despre unghiul de abordare.

«Gata, acum au temnik», au râs acru, la adresa presei, apropiații lui Aleksei Navalnîi, atunci când televiziunile sau site-urile de informații au început să scrie că opozantul rus s-a simțit rău în avion pentru că băuse sau luase cocaină în ajun.

Expresia a apărut la începutul anilor 2000, în Ucraina, când președintele de atunci, Leonid Kucima, obișnuia să distribuie presei o serie de fișe care conțineau așa-numitele «Temî Nedeli», «temele săptămânii», foarte rapid numite «temnik».Obiceiul a trecut rapid în Rusia, unde presa continuă să primească asemenea teme, chiar dacă acestea nu sunt probabil întotdeauna scrise.

Funcționarea lor s-a văzut în ultimele săptămâni în legătură cu evenimentele de la Minsk. Inițial, presa rusă a fost de o stranie neutralitate, publicații precum Kommersant, Izvestia, Moskovski Komsomoleț sau Novaia Gazeta oferind reportaje de la Minsk și analize de calitate.

După două conversații telefonice între Putin și Lukașenka, liderul rus a făcut cunoscut că este gata să trimită forțe speciale la Minsk, iar presa rusă a început deodată să scrie despre anarhiștii bieloruși plătiți de forțe oculte occidentale. Tocmai sosise noul «temnik».

Facebook Forum

VIDEO

Cozi infernale la returnarea proceselor verbale și a tabletelor
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:27 0:00
XS
SM
MD
LG