În timp ce forțe americane se concentrează în apropierea granițelor Iranului, iar Teheranul avertizează că vor exista repercusiuni majore în cazul izbucnirii unui război, sunt depuse eforturi diplomatice intense pentru a evita un conflict regional. Washingtonul a amenințat cu acțiuni militare ca răspuns la represiunea violentă a protestelor anti-guvernamentale din Iran.
Pe 1 februarie, ministrul iranian de Externe, Abbas Araqchi, a dat semnalul unei posibile deschideri, atunci când a afirmat că există posibilitatea unui acord „corect și echitabil” care să ofere asigurări că republica islamică nu va achiziționa arme nucleare. Mesajul diplomatului iranian repetă în mod deliberat formularea președintelui american Donald Trump.
Trump însuși a confirmat schimbarea de ton și le-a spus reporterilor că Iranul „discută serios” cu Statele Unite.
Aceste evoluții urmează unei săptămâni marcate de activitate diplomatică intensă: pe 30 ianuarie, șeful securității iraniene, Ali Larijani, s-a întâlnit cu Vladimir Putin la Moscova, în timp ce ministrul iranian de Externe, Abbas Araqchi, a mers în Turcia pentru a se consulta cu președintele Erdogan și cu ministrul de Externe, Hakan Fidan.
Demersurile diplomatice au continuat a doua zi, la Teheran, unde ambii oficiali s-au întâlnit cu premierul din Qatar, șeicul Muhammad bin Abdulrahman al-Thani, despre care se specula că ar fi transmis un mesaj din partea Washingtonului.
După aceste întâlniri, Larijani a scris pe X că s-au înregistrat „progrese în formarea unui cadru” pentru negocieri. Presa iraniană sugerează acum că „în zilele următoare” ar putea avea loc o întâlnire față în față, la Ankara, între trimisul special al Casei Albe, Steve Witkoff, și înalți diplomați iranieni.
Iranul e scena tulburărilor încă din decembrie, de pe 28, când protestatari pașnici au început să iasă în stradă la Teheran și în alte orașe pentru a cere autorităților să ia măsuri ca să oprească inflația galopantă și deprecierea accelerată monedei naționale.
Din cauza întreruperilor serviciului de internet în Iran de săptămâni întregi, este dificil de evaluat numărul protestatarilor care au fost uciși în timpul demonstrațiilor de masă, care par să se fi diminuat în ultimele zile, așa cum indică informațiile din ultimele zile.
Organizația pentru drepturile omului HRANA, cu sediul în SUA, ale cărei cifre au fost citate în mod regulat de RFE/RL de la începutul represiunii violente din Iran, din primele zile din ianuarie, afirmă că numărul confirmat al morților – din rândul protestatarilor și al forțelor de securitate – este în prezent de 6.842. Numărul victimelor aflate încă în curs de investigare este de 11.280. Peste 49.000 de persoane au fost arestate.
Unele estimări ale oficialilor citați off the record de diverse instituții de presă indică un număr al victimelor de câteva ori mai mare.
La sfârșitul lui ianuarie, Trump a anunțat că o „armadă masivă” se îndreaptă spre Iran, avertizând că aceasta ar putea acționa cu „viteză și furie” dacă va fi necesar; el și-a exprimat, în același timp, speranța pentru un „acord echitabil” care ar lăsa Iranul fără arme nucleare
Armata SUA a desfășurat un grup de atac naval, condus de portavionul USS Abraham Lincoln, în largul coastelor Iranului.
Surse din Iran au sugerat, de asemenea, că un potențial acord ar putea prevedea transferul stocului de uraniu puternic îmbogățit al Iranului – care ar fi fost îngropat sub pământ după atacurile americane din iunie anul trecut – către o altă țară.
În ciuda optimismului afișat public, analiștii avertizează că drumul către un acord Washington-Teheran este presărat cu pericole interne pentru Iran.
Analistul spaniol Ata Mohamed-Tabriz spune pentru Radio Farda al RFE/RL că, în timp ce Ministerul de Externe dă semne de flexibilitate, elementele radicale din Garda Revoluționară Islamice (IRGC) consideră aceste negocieri un „joc înșelător” și o „otravă mortală”.
Dincolo de chestiunea nucleară
Întrebarea centrală rămâne: cum ar arăta, de fapt, un acord „echitabil”? În timp ce Donald Trump susține că atacurile ordonate de el în iunie 2025 au „distrus” programul nuclear al Iranului, cererile sale adresate Teheranului s-au extins de-a lungul timpului mult dincolo de îmbogățirea uraniului.
Activistul din opoziție Mehdi Fatapour, care locuiește în Germania, a susținut că, pentru ca orice acord să satisfacă cu adevărat administrația Trump și să ducă la evitarea războiului, ar fi necesară, cel mai probabil, ceea ce se poate numi „o capitulare strategică”.
Într-un interviu pentru Radio Farda, Mehdi Fatapour spune că Washingtonul ar putea cere o schimbare radicală a politicilor regionale definitorii pentru Iranul, inclusiv încetarea ostilității față de Israel și abandonarea aliaților regionali.
Pentru republica islamică, acestea nu reprezintă însă doar puncte pe agenda politicii externe, ci chiar pilonii ideologici ai statului. Nu întâmplător, autoritățile iraniene au exclus negocierea oricărui aspect care depășește programul nuclear.
Chiar dacă la Ankara se va ajunge la un acord, acesta ar putea fi doar o soluție temporară. Mohamed-Tabriz sugerează că regimul de la Teheran ar putea câștiga timp printr-un „un acord minim”, dar că o astfel de înțelegere nu poate rezolva „acumularea masivă de cereri sociale” și nici nu poate stopa nemulțumirea internă care clocotește în prezent în Iran.
Analiștii susțin că amenințarea cu „un război regional” rămâne principalul atu al Teheranului. Prin prezentarea conflictului ca pe un dezastru existențial care ar cuprinde întregul Orient Mijlociu, Teheranul a reușit să exercite presiuni asupra mediatorilor regionali, precum Qatar și Turcia, pentru a interveni.
Cu toate acestea, potrivit opozantului Mehdi Fatapour, dacă republica islamică alege calea reformelor „picătură cu picătură” și a concesiilor diplomatice minore, autoritățile de la Teheran ar putea să se confrunte din nou cu o reacție violentă din partea unei opinii publice din ce în ce mai obosite: atât de sancțiuni, cât și de amenințarea războiului.
La acest articol au contribuit Reza Jamali și Ali Anghaee de la Radio Farda.