- Aproape jumătate de milion de preșcolari și școlari din România ar fi trebuit să beneficieze încă de anul trecut de acel voucher, în valoare de 500 de lei.
- Cadrul legal a fost stabilit în august, prin OUG 133/2020, când Guvernul Orban stabilea că se impune „în regim de urgență” ca elevii din mediile defavorizate să fie ajutați să învețe carte. „Statul trebuie să asigure în mod nediscriminatoriu accesul la învățătură”, se arată în acel OUG, care trebuia pus în aplicare înainte de a începe școala
- La șapte luni de la adoptarea OUG 133/2020, elevii sărmani încă mai așteaptă tichetele, deși mai sunt câteva luni și se termină anul școlar
- Responsabil de proiect este Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, care arată într-un răspuns pentru Europa Liberă că fondurile alocate inițial nu au fost suficiente pentru a-i ajuta pe toți elevii sărmani care îndeplinesc criteriile, așa că a fost nevoie să caute fonduri suplimentare.
În toamna anului trecut, Petronela Mazgă, din satul Rusenii Vechi/jud. Iași, a fost chemată la școală pentru a-și înscrie cei cinci copii pe lista beneficiarilor OUG 133/2020. I s-a spus atunci că statul îi va da cinci vouchere a câte 500 de lei, pe care le va putea folosi pentru le cumpăra copiilor cele necesare la școală.
Ajutorul promis familiei Mazgă venea într-o perioadă în care tatăl rămăsese șomer iar veniturile familiei cu opt membri abia treceau de 2.000 de lei pe lună.
„Ne-a îngenunchiat pandemia. Ni s-au promis aceste tichete, ni s-au promis tablete pentru copii, dar până la urmă nu am primit decât rechizitele care se dau la început de an”, spune Petronela Mazgă.
Pentru ea și soțul ei – instalator de profesie – educația copiilor e literă de lege. Familia e formată din șapte copiii, dintre care cinci încă la școală. Cei mari, ambii majori, au terminat liceul și își caută acum un rost în viață. Ionuț (22 de ani), l-a găsit în Danemarca și le spune părinților de câte ori are ocazia că nu mai vrea să se întoarcă în România.
Familia Mazgă trăiește în condiții modeste și pune mare preț pe animalele din bătătură pentru a avea ce pune pe masă copiilor. Până acum trei ani au trăit pe întuneric și doar cu ajutorul preotului misionar Dan Damaschin, de la Iași, au reușit să tragă curent în casă.
Trebuie să meargă mai departe, să facă un liceu, să aibă o meserie. Pentru că la țară nu mai au ce face de acum.
„Ne dăm de pământ, pentru ca ei să aibă un viitor în față. Nu putem să îi lăsăm de izbeliște. Nu se pune problema să renunțăm și să nu-i mai dăm la școală. Cât putem, îi ajutăm. Trebuie să meargă mai departe, să facă un liceu, să aibă o meserie. Pentru că la țară nu mai au ce face de acum. Înainte ne duceam cu ziua și câștigam un ban dar acum nici asta nu mai pot face. Și eu și soțul avem aceeași concepție, muncim, ne târâim, dar ei să meargă mai departe”, ne-a spus Petronela Mazgă.
Femeia știe pe de rost toate mediile cu care copiii săi au încheiat primul semestru, chiar dacă mărturisește că nu e foarte mulțumită de modul în care s-a desfășurat școala online. Cea mai bună la învățătură a fost Roxana (15 ani), care învață la Liceul Economic din Iași și care a terminat semestrul cu 9,27, însă și frații și surorile ei mai mici se pot lăuda cu medii peste 8.
Statul s-a încurcat în cifre
Sursa de finanțare pentru acordarea voucherelor pentru elevii săraci din România este Programul Operațional Ajutorarea Persoanelor Dezavantajate 2014-2020 (POAD). În august anul trecut, când au fost stabilite criteriile prin care vor fi acordate tichetele sociale, a fost stabilită și valoarea totală care poate fi decontată pentru plata acestora: 130 de milioane de lei.
În faza preliminară adoptării OUG 113 nu s-a pus problema dacă sursa de finanțare va putea să acopere realitatea din teren. În actul normativ nu există nici măcar o estimare a numărului de potențiali beneficiari, chiar dacă într-o notă de fundamentare a Ministerului Educației se arăta că banii ar putea fi insuficienți.
„La nivelul anului școlar 2019-2020, Ministerul Educației și Cercetării a identificat un număr total de 302.173 de copii care se încadrează în categoriile grupului țintă aferent măsurii reglementate de prezentul act normativ”, se arată în acea notă.
Din cei 130 de milioane puteau fi acordate tichete unui număr de 260.000 de copii, doar că realitatea din teren avea să arate că Guvernul nu a estimat nici măcar pe aproape câți copii săraci învață în școlile din România.
Centralizarea elevilor care ar fi trebuit să beneficieze de ajutor a fost realizată de fiecare prefectură în parte. „Autoritățile publice locale identifică, întocmesc și își asumă listele cu destinatarii finali, cu evidențierea separată a acestora, respectiv actualizează lunar și își asumă aceste liste”, ne-a explicat Ovidiu Mihăiuc, din cadrul Prefecturii Iași.
După ce a tras linie, în toamna anului trecut, Guvernul și-a dat seama că nu-și poate onora promisiunea.
„Determinarea grupului țintă a fost un proces de durată, dat fiind că Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (pe atunci MFE) a solicitat Instituțiilor Prefectului o centralizare cât mai exactă a beneficiarilor eligibili. Acest proces a durat până în luna noiembrie 2020, când s-a constatat faptul că, în urma însumării listelor, alocarea de 130 milioane lei era insuficientă pentru aproximativ 418.000 copii, câți comunicaseră Instituțiile Prefectului”, a precizat pentru Europa Liberă Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE).
Ce urmează?
După ce a aflat că banii pe care se bazau în august nu sunt suficienți pentru a pune în mișcare schema de ajutor, în ianuarie 2021, MIPE a căutat alte surse de finanțare.
Potrivit răspunsului furnizat către Europa Liberă, soluția găsită este programul ReactUE – destinat combaterii efectelor pandemiei în rândul țărilor UE. MIPE ne-a precizat că „întreprins demersurile necesare” pentru a primi cele 60 de milioane de euro suplimentari, însă nu ne-a putut furniza un răspuns exact la întrebarea care îi interesează pe părinți și elevi: Când?
De la începutul acestui an, prin intrarea în vigoare a Legii 49/2020, s-au modificat și criteriile folosite pentru stabilirea grupului țintă. „Modificarea legislativă este favorabilă familiilor dezavantajate, întrucât nu mai condiționează obținerea acestei facilități pentru copiii preșcolari de venitul familiei din care fac parte”, ne-a transmis MIPE.
Modificarea a impus însă reluarea recensământului elevilor sărmani, după noile criterii, ceea ce va frâna și mai mult implementarea programului.
Etapele schemei ratate de ajutor a elevilor defavorizați:
- 7 august 2020: OUG 113/2020 este adoptată. Pe 12 august este publicată în Monitorul Oficial
- Septembrie 2020: în teritoriu, instituțiile centralizează listele cu elevii care se încadrează în grupul țintă. La Teiuș, de exemplu, în documentul prin care părinții erau informați că își pot înscrie copiii pe liste se menționa că dosarele trebuie „depuse cât mai repede posibil!”
- Noiembrie 2020: Ministerul Fondurilor Europene (în prezent MIPE), află că numărul beneficiarilor este cu mult mai mare decât fondurile disponibile
- ianuarie 2021: MIPE solicită către AM POAD suplimentarea bugetului
- 8 februarie: cursurile școlare în multe dintre școlile din România se reiau în fizic
- prezent: se reface lista grupului țintă
Un truism: cât de importante ar fi fost tichetele pentru elevii nevoiași
George Roman, director de programe la Salvați Copiii România spune că 60.000 de copiii din România ies anual din sistemul gimnazial și primar, iar orice ajutor din partea statului pentru a ajuta familiile sărace să își trimită copiii la școală este „crucial”.
„Dacă legea spune că părinții trebuie să primească aceste tichete sociale, ar trebui ca acestea să fie acordate imediat ce părintele depune dosarul și acele elemente din dosar îl îndrituiesc să primească ajutorul respectiv”, spune Roman.
„Ca o remarcă generală, pot spune că România nu înțelege în continuare de ce trebuie să privim cu mai multă atenție către nevoile copiilor și să facem investițiile necesare și în același timp să încurajăm calitatea serviciilor care sunt acordate celor mici”, a mai spus acesta.
Gabriela Paleru, advocacy director la World Vision România, pune și ea punctul pe i. „Abandonul școlar și riscul de abandon școlar în special în mediul rural este crescut. Copiilor le lipsesc mijloace materiale care să îi ajute să ajungă la școală, să obțină o performanță școlară, să reaușescă, întorși acasă, să își facă temele. Aceste tichete sunt extrem de utile și necesare. Ghidul nostru de bunăstare a copilului efectuat în 2020 arată că avem copii care merg seara flămânzi la culcare, parcurg kilometri mulții, unii dintre ei pe jos pentru a ajunge la școală, nu au suficiente rechizite, nu au un spațiu acasă pentru a învăța.”
Fondatorul Asociației Glasul Vieții, preotul misionar Dan Damaschin din Iași, care ajută la rându-i mii de copii sărmani din regiunea Moldovei, spune că un copil născut într-o familie săracă din România nu are nicio șansă să meargă la școală dacă nu este ajutat de cei din jur.
„Orice ajutor din partea unei entități, fie că vorbim de o autoritate sau de un ONG este indispendabil pentru ca un copil să meargă la școală. Nu o facem noi, nu o face statul, atunci ne supunem consecințelor unei generații needucate și lucrul ăsta ne va costa mult mai mult peste ani.”
Realitățile dureroase în care trăiesc copiii din România
Potrivit unui studiu al Asociației Salvați Copiii România, mai bine de o treime din copiii din România se află în risc de sărăcie sau excluziune socială. Iar lipsa accesului la o educație de calitate e unul dintre principalele motive ale acestei cifre îngrijorătoare. În 2018, rata de părăsire a școlii în România era de 16,4%, peste media europeană de 10,6%. Cei mai predispuși la abandon școlar sunt copiii cu dizabilități (41,4%) și cei din mediul rural (25,4%).
World Vision România a prezentat un raport denumit „Bunăstarea copiilor din mediul rural în 2020” ale cărui concluzii sunt triste. 1 din copii de la sat consideră, de pildă, că nu este niciodată sau doar foarte rar fericit, în timp ce 1 din 14 a spus că are o viață rea.
1 din 10 copii din mediul rural se duce uneori sau mereu flămând la culcare, în timp ce 11% iau maximum două mese pe zi. În schimb, un sfert din cei care au între 12 și 18 ani au consumat cel puțin o dată alcool. 17% din copiii din satele româești merg peste 8 kilometri zilnic pe jos pentru a ajunge la școală, iar 70% din ei spun că violența este prezentă în școală.
