Linkuri accesibilitate

Dominic Samuel Fritz: „Eu nu candidez pentru că sunt neamț, ci pentru că iubesc Timișoara”


Zilele acestea un tânăr bate cartierele Timișoarei pe bicicletă și stă de vorbă cu oamenii pe stradă. Îi întreabă una-alta despre viața lor în acest oraș. Se prezintă ca omul desemnat de USR, în urma unei competiții interne, pentru a candida la primăria Timișoarei anul viitor. Nu pare perturbat de zvârcolirile de pe scena politică unde șeful partidului este în miezul unei ample controverse. Își vede de treaba de candidat “full time”. E german, vorbește foarte bine românește, are cinci frați și două surori care l-au vizitat în perioada 2003-2004 când făcea voluntariat la o casă de copii din marginea orașului Timișoara.

Europa Liberă: Ați spus la Congresul USR că ați devenit dintr-un german get-beget un timișorean get-beget. Ce înseamnă să fii un german get-beget?

Dominic Samuel Fritz: "Pentru mine înseamnă concret că sunt german ca naștere, m-am născut în Germania, în zona sud, Pădurea Neagră, de unde izvorăște Dunărea care se varsă în mare în România. Poate de aici o legătură pe care am făcut-o. M-am născut din părinți germani, am crescut cu limba germană. De multe ori, s-a presupus că bunicii sau părinții au origini ddin România, dar nu e cazul. Viața mea m-a făcut să mă simt mai degrabă european, parte a unei regiuni europene, iar drumul la studii și tot restul m-au transformat într-un european, așa cum devin acum …timișorean. Nu știu dacă eu corespund clișeelor care definesc „germanul”, dar cultura în care am crescut m-a și format. Mi-a dat o anumită tendință spre exactitate în gând și în acțiune, o toleranță scăzută la imprefecțiuni, ceea ce e de multe ori o problemă. Dar istoria și cultura Germaniei sunt contradictorii: avem mari filosofi și artiști, care au influențat cultura lumii, dar totodată suntem responsabili ca națiune pentru crima nazistă, cea mai mare din istoria civilizației. Crescând cu această contradicție, să fii german a însemnat pentru mine să dezvolt o anumită empatie pentru oameni și să înțeleg contradicțiile care există în orice societate".

Europa Libera: Știți cum îi privesc bănățenii pe nemți, care e imaginea consacrată?

Dominic Samuel Fritz:"Nemții sunt harnici, - iar șvabii din Banat chiar au fost harnici fiindcă au transformat prin muncă mlaștinile în pământ agrar – nemții sunt de cuvât, te poți baza pe ei, sunt curați, cam acesta e imaginea, una pozitivă. Dar pot să spun că în Germania sunt, proporțional, la fel de mulți escroci ca în România sau oriunde, așadar nu cred că suntem un popor mai bun".

Europa Liberă: Cum ați devenit ... timișorean? Sau e o declarație politică...

Dominic Samuel Fritz: "Timișoara m-a învățat să fiu timișorean. Germania, în anii '80-'90, când am crescut acolo, era încă destul de omogenă, nu avea o diversitate de minorități etnice. Când am venit la Timișoara la 19 ani, ideea că în același oraș se vorbesc mai multe limbi, că există mai multe religii, mai multe etnii, asta a fost pentru mine o revelație. Eu sunt catolic. Când mergeam la slujbă la Timișoara, faptul că slujba se ținea în trei limbi și se trecea natural de la o limbă la alta, de la germană, la maghiară și la română, a fost o experiență profund spirituală. E sigur că asta m-a transformat. Apoi Timișoara, cu istoria sa, în care Revoluția este importantă, m-a și impresionat prin curaj, dar și prin setea de nou.Timișorenii, așa cum îi cunosc eu, sunt un pic „căpoși”, nu se mulțumesc cu ce este, asta le și dă curaj și deschidere spre inovație. Văzând fotografiile Revoluției, traseul de la Piața Maria la Piața Operei, m-am întrebat ce s-ar putea schimba în bine în orașul acesta dacă am avea curajul oamenilor de atunci".

Europa Liberă: Veniți în Timișoara cu arme și bagaje, candidat ”full time”, cum mi-ați spus. V-ați despărțit greu de Horst Köhler căruia i-ați fost șef de cabinet?

Dominic Samuel Fritz: "Horst Köhler este o personalitate impresionantă, cândva șef la FMI, creierul pentru moneda Euro în anii '90 și un președinte foarte bun pentru Germania și ulterior, un „Elder Statesman”, un consultant internațional pentru dezvoltare durabilă, pentru pace. Pentru mine a fost o onoare foarte mare să pot lucra cu el, am învățat enorm din această experiență. În ultimii ani am fost șeful lui de cabinet, deci toate deciziile au trecut prin mâna mea. A fost o despărțire grea, dar rămân cu o experiență internațională și diplomatică la cel mai înalt nivel pe care sper să o pot fructifica pentru Timișoara. Poate îl invit cândva să îi arăt ce a ieșit din sămânța pe care a sădit-o.

Europa Libera: Populația s-a schimbat în acești 30 de ani de la Revoluție, mulți timișoreni au emigrat sau au plecat la muncăîn alte țări, au venit în schimb oameni din alte regiuni să lucreze la multinaționale, oameni care nu au legătură cu istoria multietnică a locului. Cum se va uita acest electorat la candidatul „neamț”, un străin care vrea să fie primarul orașului?

Eu nu candidez pentru că sunt „neamț”, că aș fi cu ceva „superior”, candidez pentru că iubesc Timișoara și aș putea, împreună cu un grup mare de oameni pricepuți să conduc orașul în secolul XXI, unde cred că încă nu a ajuns în multe privințe. Pentru mine cetățenia mea nu este foarte relevantă. În ce privește schimbarea populației, cred că spiritul Timișoarei este atât de puternic încât îi influențează. Și poate tocmai candidatura mea, care nu am pașaport românesc, ne forțează să purtăm o discuție despre ce înseamnă să fii timișorean și ce înseamnă azi „spiritul Timișoarei”.

Europa Liberă: Legal vorbind puteți candida dacă nu aveți pașaport și cetățenie română?

Da, pot fiindcă am pașaportul unei țări din Uniunea Europeană, iar România e membră UE, și am rezidență în Timișoara. Rezidenții pot candida și pot vota oriunde în UE atât la europarlamentare, cât și la locale. Este aici o poveste frumoasă despre Europa unde comunitățile locale contează foarte mult, uneori mai mult decât națiunile.

Europa Liberă: Credeți că timișorenilor le mai pasă că aici a pornit Revoluția, mai ales dacă vedem cum arată monumentele memoriale?

Am văzut monumentele, am văzut și că, din păcate, s-a stins flacăra eternă de la Cimitirul Eroilor fiindcă nu s-a plătit factura la gaz. Cred că Timișoara s-a schimbat, poate la nivel general nu mai există amintirea puternică a evenimentelor din decembrie 1989, dar mai cred că noi toți trebuie să avem grijă de memoria colectivă. Mă întristează puțin că ne-am resemnat la amintiri individuale. Și pentru asta un primar este responsabil, ca, împreună cu societatea civilă, să se îngrijească de conștiința colectivă. Fără aceste amintiri despre evenimentele profunde comunitatea nu poate supraviețui spiritual, își pierde puterea.

Europa Liberă: Ce fel de primar ați fi ?

Dominic Samuel Fritz: "Aș fi un primar al comunității, nu un primar patron sau „rege”. Nici n-aș fi un „primar al partidului”, sau un primar atotștiutor, sau un primar al unei găști. Eu cred că prima responsabilitate pentru un primar este să ofere oamenilor care vor să facă ceva din orașul lor posibilitatea și să coaguleze toate forțele pozitive care vor să transforme orașul. Un primar este un facilitator, un catalizator al comunității. Pentru asta trebuie să asculte, să nu impună doar ideile proprii, să facă concursuri de idei. Dar asta sună puțin filosofic, însă un primar este în același timp și șeful principal al administrației locale și trebuie inclusiv în aparatul adminsitrativ al orașului să nu lase lucrurile să meargă așa cum vrea fiecare..."

Europa Libera: Credeți că la 36 de ani, cu figura aceasta juvenilă, ați avea autoritatea să fiți șeful atâtor oameni care lucrează în primărie cu diverse competențe, cu divese vârste, cu diverse experiențe?

Dominic Samuel Fritz: "Bineînțes că da. Știu că se crede că generația următoare e prea tânără, dar dacă ne uităm în istorie la marile schimbări din lume, la marile invenții, chiar au fost conducători care au avut o vârstă apropiată de a mea. Eu am o experiență de viață foarte bogată, poate mai bogată decât cineva dintr-o altă generație care a trăit într-un singur loc. Experiența mă pregătește foarte bine, iar autoritatea nu ține de vârstă, ci ține de credibilitate. Întotdeauna a existat autoritate și pe baza fricii, dar asta nu e ideea mea de leadership. Eu vreu să scot ce e mai bun din orașul ăsta și inclusiv ce e mai bun din cei ce lucrează în primărie. Cum o să mă lupt cu forțele din vechiul sistem, asta vom vedea. Dar nu cred că vârsta mea e o piedică, din contră, trebuie să ne gândim cine ar putea să pregătească Timișoara pentru viitor, cine are experiența viitorului. E un paradox, dar trebuie oameni care înțeleg mai bine în ce direcție ar putea să meargă orașul."

Europa Liberă: Credeți că partidul din care faceți parte vă poate ajuta în acest demers, sau poate deveni o frână?

Dominic Samuel Fritz: "Cred că USR și Alianța USR-PLUS sunt un vehicul politic foarte eficace și foarte credibil. Vă dau un exemplu: am fost desemnat candidat la primărie într-o competiție deschisă în care au participat, în afară de mine, trei oameni competenți, un senator, o doamnă cu mare experiență în lumea ONG și un manager care a administrat mari proiecte de infrastructură. Deci partidul a avut încredere, în urma mai multor dezbateri publice, unde orice timișorean putea să asiste, să mă desemneze pe mine. Felul acesta de a alege candidații - deschis, transparent - e un argument. Oamenii care fac parte din USR aici, în Timișoara, sunt incredibil de competenți. Știu că sună ca un slogan electoral, însă sunt oameni cu experiență în mai multe domenii, de la antreprenoriat, la administrație publică ș.a., care nu au alt interes decât să construiască un oraș și o țară din care copiii lor să nu vrea să plece. Asta e motivația lor sinceră, și asta dă o energie incredibilă care e cheia schimbărilor pe care USR-PLUS vrea să le facă."

Europa Liberă: Vorbiți mereu despre forțele pozitive, despre binele din oameni pe care sperați să îl scoateți la lumină. Ce e de făcut cu forțele retrograde, cu cei interesați să păstreze lucrurile în stagnare. Și, á propos, știți cine sunt „baronii” Timișoarei?

Dominic Samuel Fritz: "Există vechiul sistem, în mare parte provenit de dinainte de '89, prin moștenitorii sistemului. Aceleași probleme ca în toată țara există și în Timișoara, chiar dacă am vrea să credem că aici e altfel: aceeași gândire, aceleași mentalități, aceleași mecanisme politice. Și, da, știu cine sunt cei care au influență din umbră, nu e cazul acum să arăt cu degetul. Avem și aici firme de partid, abonate la buget, deși e puțin diferit de alte zone, unde frăția dintre afaceri și politică e totală. La Timișoara sunt destule firme care se țin departe de politică și stau pe picioarele lor. Primul lucru împotriva forțelor retrograde este transparența. De exemplu, mă miră că nu există niciun registru public al patrimoniului orașului - terenuri, clădiri, case, apartamente etc. De aceea nimeni nu poate avea o imagine clară cum sunt folosite acestea, cui le sunt concesionate, cine profită, ce grupuri, ce oameni. Și, mă întreb, este doar incompetență că nu avem acest registru sau este un interes să nu se știe? Dacă suntem consecvenți cu transparența în administrația publică, dacă punem la vedere contracte, registre etc. atunci incomodăm forțele care vor să țină în loc acest sistem comod pentru cei care conduc."

Europa Liberă: Există legi, există obligații impuse de GDPR care nu permit o transparență totală. Dar transparentizarea poate fi o soluție pentru o administrare bună. Știți că există clanuri de romi care dețin sute de proprietăți obținute prin corupție. Ce se poate face? Casa Mühle se dărâmă sub ochii noștri...

Dominic Samuel Fritz: "Un primar nu e atotputernic și trebuie să ne amintim că trăim într-un stat de drept unde trebuie respectată legea. Unele greșeli din trecut nu se mai pot repara, însă trebuie să fim conștienți de căile legale și să ne folosim de ele. Dacă sunt proprietari care nu respectă legislația protecției patrimoniului, atunci primăria trebuie să acționeze cu toată forța legii."

Europa Liberă: Sunteți un susținător al transportului nepoluant, cu bicicleta, cu trotineta, ați făcut parte dintr-un partid ecologist, Partidul Verzilor, în Germania, din care ați ieșit. V-ați gândit la numeroșii navetiști care vin să lucreze în Timișoara la multinaționale? Ei au locuințe în afara orașului și nu au cum să vină cu bicicleta. De aceea avem un aflux mare de mașini care vin dimineața și părăsesc orașul spre seară. Aveți un plan pentru ei?

Dominic Samuel Fritz: "Ne-am gândit mult cu oamenii din USR la un proiect de dezvoltare a unei zone metropolitane. Limitele administrative nu sunt și limitele vieții cetățenilor, iar noi trebuie să ținem cont de asta. Pe termen lung, va trebui să ne gândim la un sistem de transport public metropolitan. Avem deja o cale ferată folosită mult sub potențialul ei. Mi-ar plăcea să se poată veni cu un tren. Pentru că distanța în acest caz nu se măsoară în kilometri ci în timpul necesar să ajungi undeva. Pentru asta e nevoie, cum zic englezii, „think big”, adică să gândești în proiecte mari. De aceea ar fi bine să existe o administrație curajoasă care să aducă finanțări dincolo de liniile obișnuite. Pe termen mai scurt, e clar că trebuie îmbunătățit transportul public urban corelat cu parcări mari la marginea orașului unde să poată fi lăsate în siguranță mașinile. Vaporașele sunt o idee frumoasă, aproape romantică, dar subvenția este uriașă, cred că fiecare călătorie este subvenționată cu 15 lei, deci economic nu e o fericire și nici foarte fezabil ca eficiență a transportului public. Trebuie regândită și folosirea celor șapte vaporașe"

Europa Liberă: Dacă ați fi primar, ce idei și proiecte ale primarului Robu ați duce mai departe?

Dominic Samuel Fritz: "Proiectul cu transportul școlar e foarte binevenit și trebuie continuat. Domnul Robu a venit și cu ideea bună de a transforma Pădurea Verde într-un parc-pădure, pentru a fi folosit pentru agrementul timișorenilor. Și el vrea, ca și mine, să renovăm clădirile vechi, să avem tramvaie moderne."

Europa Liberă: Și metroul?

Dominic Samuel Fritz: "S-a făcut un studiu de fezabilitate, s-au plătit 30 000 de Euro pentru studiu în 2015, cred, unde concluzia a fost că nu este o idee bună fiindcă metroul ar costa peste un miliard de Euro, iar cu mult mai puțin facem un tren metropolitan. Dar, fiindcă, pare o idee de vizionar, este scoasă din când în când din pălărie..."

Europa Liberă: Timișoara este un oraș cu mulți studenți, dar și cu mulți pensionari.

Dominic Samuel Fritz: "În primul rând Timișoara trebuie să fie un oraș confortabil pentru toate generațiile. Orice facem trebuie să includă și copiii, și oamenii cu nevoi speciale, și pe cei activi, și seniorii. Cumva trebuie să găsim acele idei care aduc beneficii mai multor categorii din oraș. Transportul în comun extins nu este o treabă de hipster venit din Berlin, ci o măsură bună pentru pensionari, dar și pentru toți cetățenii. Dar mai important este să regândim ce înseamnă comunitate. Izolarea, individulizarea citadină, fac ca mai ales vârstnicii să sufere. Eu mă gândesc că Timișoara nu înseamnă doar centrul, ci și cartierele, care ar trebui să devină centre cu viață comunitară. Să regândim Iosefinul, Fabricul, Freidorful până în Plopi unde să transformăm spațiul public ca să aducem un spirit de comunitate pe care Timișoara l-a avut cândva în cartierele lăsate azi în plata Domnului. Rugile din jurul bisericilor o dată pe an nu sunt suficiente. Locuri de joacă, parcuri, spații de întâlnire trebuie create. Mai văd posibilă și o descentralizare a administrației locale, adică oameni din primărie desemnați să se ocupe de cartiere, să știe ce e acolo și care sunt nevoile."

Europa Liberă: Timișoara are multe orașe înfrățite, dar mai mult pe hârtie. E ceva de făcut?

Dominic Samuel Fritz: "În toată Europa e așa, legăturile se fac de jos, de exemplu relații între coruri, universități, proiecte sociale. Dar administrația publică poate fructifica experiența orașelor înfrățite. Simbolic este important ca orașul tău să arate că nu e izolat ci are parteneri, fiindcă asta dezvoltă o conștiință a apartenenței sale internaționale. Timișoara chiar are de mulți ani această conștiință, competitorii săi sunt orașe din Austria - „vezi Mica Vienă”, în Polonia, în Cehia, dacă vrem să vedem cum arată viitorul nostru european într-un orizont internațional".

Europa Liberă: Alianța Vestului vi se pare viabilă?

Dominic Samuel Fritz: "Da, ideea este bună, mai ales că orașele trebuie să își dezvolte propria lor voce într-o țară încă foarte centralizată. Unirea forțelor e necesară și pentru acest scop și dincolo de scopul practic de a obține mai multe fonduri europene. Sunt puțin sceptic doar pentru că, întâmplător, cele patru orașe - Arad, Cluj, Oradea, Timișoara - sunt conduse de primari de aceeași culoare politică și îmi pun problema ce se întâmplă dacă se schimbă culoarea la viitoarele alegeri locale. Ar fi păcat să se piardă acestă șansă".

Europa Liberă: Ce știți că se întâmplă cu proiectul Capitalei Culturale Europene?

Dominic Samuel Fritz: "Știu prea multe ca să pot fi entuziasmat de ce se întâmplă. Este o șansă uriașă care până acum s-a risipit. Înțeleg că există o dezbinare profundă în comunitatea culturală în jurul titlului care ar fi trebuit să coaguleze forțele, din cauza felului cum a fost administrat proiectul. Dar e important să nu ne resemnăm, mai avem un an și trei luni, să ne pregătim cu ce avem. O politizare incredibilă a asociației care administrează proiectul a generat acestă situație. Ieșim din asta doar făcând ”damage control”, rezolvând criza și încercând să producem ceva pe termen mai lung, cum ar fi infrastructura culturală și infrastructura pentru turism."

Europa Liberă: Fiindcă vorbeați despre dezbinare, știu că ați pus laolaltă oameni de diferite generații într-un proiect muzical, o formație de gospel. Cum ați reușit?

Dominic Samuel Fritz: "De fapt, Gospel Project a dezvoltat implicarea mea în Timișoara, după perioada de voluntariat. Ideea este de coagulare, de unitate în diversitate, de înțelegere a diferențelor, iar muzica este o ocazie foarte bună, mai ales cântatul în cor. Într-un cor fiecare are o voce, dar are sens doar dacă se alătură celorlalte voci. Am căutat să pun împreună oameni de diferite vârste, cu status social divers, iar rezultatul muzical e mai profund fiindcă fiecare voce mărturisește ceva despre acea persoană. Până la urmă asta e campania mea".

Facebook Forum

Cine este Antony Blinken, viitorul secretar de stat SUA
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:50 0:00
XS
SM
MD
LG