Linkuri accesibilitate

Tinker Tailor Soldier Spy: spionaj șI controlul rețelelor sociale. Revista presei europene


Polițist cecen în fața moscheii din Groznîi numită după tatăl dictatorului local, Ramzan Kadîrov.

Presa tipărită a ajuns astăzi dimineață în chioșcuri, pe întregul continent, mai peste tot fără a fi prins știrea că Statele Unite consideră acum că teritoriile ocupate de Israel pot fi considerate parte integrantă a teritoriului său, ceea ce dă un statut legal coloniilor și contravine rezoluțiilor ONU și întregii legislații internaționale și europene.

Ambasada SUA din Ierusalim a lansat deja un avertisment cetățenilor americani care ar dori să meargă în Israel.

Articolul zilei ar putea fi, însă, confesiunea din Berliner Zeitung a noului patron al ziarului, Holger Friedrich, care recunoaște că a colaborat cu Stasi, poliția politică a regimului comunist, echivalentul Securității române, însă cere ca lucrurile să fie plasate și văzute în contextul de atunci.

Berliner Zeitung, ziarul capitalei zidite în sine a DDR-ului, a fost fondat la căderea nazismului în 1945 și a continuat să apară și după căderea comunismului și reunificare. A fost singurul ziar fost comunist care nu a încetat să apară în Germania reunificată, păstrând o orientare puternic de stânga. Anul acesta, a fost cumpărat de milionarul Holger Friedrich împreună cu soția sa Silke.

Trecutul său de informator a fost revelat duminică de Welt am Sonntag. Acum, editorul ziarului, Holger Friedrich, spune că el fusese obligat de Stasi să denunțe și să scrie rapoarte despre prieteni și colegi, după ce avusese o o tentativă eșuată de fugă din țară, în care fusese prins și amenințat cu închisoarea.

Cazul, și întreaga situație complexă din spate, pasionează presa de pe întregul continent, într-atât situația actuală și viitorul profesiei de jurnalism sunt un subiect de actualitate. Frankfurter Allgemeine Zeitung se întreabă simplu, văzând cum mulți au sărit să-l apere pe fostul turnător devenit milionar: Ce fel de editor e ăsta?

La Londra, The Guardian amintește că Stasi avea peste 90.000 de angajați și că lucra cu circa 174.000 de turnători.

The Times vorbește de zeci de rapoarte și note de informare scrise și semnate de actualul șef de la Berliner Zeitung, inclusiv unele despre prieteni care se plângeau, de pildă, de poluarea masivă din fosta RDG.

Stasi s-a dus, dar KGB a devenit FSB

Apropo de spionarea cetățenilor de către organele statului, tot The Guardian descrie în detaliu situația din Rusia, unde gigantul internetului Yandex a acceptat să se restructureze, cedând Kremlinului o parte din structurile sale decizionale.

The Guardian amintește că statul rus a cerut și companiilor internaționale de media și rețelelor sociale precum Facebook să-și plaseze pe teritoriul rus serverele cu date ale cetățenilor ruși. The Guardian nu o spune, însă refuzul companiei Linkedin de a accepta asta a dus la interzicerea acestei rețele sociale în Rusia.

Luna trecută, de altfel, a intrat în vigoare legea care asigură Kremlinului un control cvazi-total asupra internetului, despre care am mai scris aici, explicând în ce fel ea poate permite deconectarea Rusiei de la internetul global, pe principiul Marelui Zid virtual al Chinei.

CIA și Assange

La Repubblica, în Italia, vorbește însă despre spionajul american și scandalul stârnit de revelarea supravegherii permanente căreia i-a fost supus Julian Assange în anii în care a stat ascuns în ambasada Ecuadorului de la Londra.

La Repubblica oferă și un video ca dovadă și explică cum, prin filmarea și înregistrarea în permanență a lui Assange au fost înregistrați și toți cei care l-au vizitat pe acesta: avocați, prieteni, iubite, jurnaliști. O extraordinară încălcare a vieții private a acestora, se indignează La Repubblica, comisă de serviciile secrete SUA cu complicitatea ambasadei și serviciilor diplomatice ale stângistului Ecuador.

Totul a fost filmat în permanență și trimis instantaneu în SUA ca într-un James Bond, scrie La Repubblica, care estimează că Assange a devenit prin asta omul cel mai spionat de pe planetă. La Repubblica mai consideră că date fiind masivele încălcări ale vieții private a jurnaliștilor, avocaților și prietenilor care l-au vizitat pe Assange în ambasada ecuadoriană de la Londra, justiția britanică ar trebui să respingă extrădarea acestuia spre SUA.

În Cecenia, violența pe față

În Franța, Le Monde are un articol despre felul în care clanul lui Ramzan Kadîrov, aflat la putere la Groznîi, în Cecenia, și protejat direct de Putin, își expune acum pe față violența.

În Cecenia, una din republicile autonome ale Federației ruse din nordul Caucazului, Ramzan Kadîrov a fost deja gonit de pe principalele rețele sociale, iar conturile i-au fost închise, în special cel la care ținea și îl folosea cel mai mult, contul de Instagram. Alți ceceni importanți continuă însă să pozeze pe rețelele sociale, precum șeful poliției din orășelul Argun, în apropiere de Groznîi, care pe 19 noiembrie posta pe Instagram fotografia unui pistol cu încărcătorul scos și însoțit de comentariul: « E dovedit științific că păcănitul siguranței de la pistol înlocuiește 40 de min. de discuție educativă, iar un glonț tras în picior schimbă cu aproape 100% percepția omului asupra vieții. »

In momentul începerii persecutării homosexualilor in Cecenia, publicasem în variantă românească o anchetă a Radio Europa liberă despre persecutarea homosexualilor în Cecenia. Le Monde, dintotdeauna specializat în afacerile cecene, detaliază felul în care autoritățile ruse permite claului Kadîrov să-și afișeze pe față violența, pentru a intimida și a domina în mica republică autonomă, de unde ultimii apărători ai drepturilor omului au plecat sau au fost forțați să plece.

În urmă cu doi ani, Cecenia a fost cuprinsă de un val de represiune împotriva homosexualilorcare a atras atenția comunității internaționale, inclusiv a Human Rights Watch.

In romanul Pantere parfumate fac de mai multe ori aluzie la tratamentul brutal al homosexualilor in Cecenia, unde ei pot fi arestați, bătuți, închiși sau chiar omorâți.

De multe ori, familiile însele simt presiunea de a spăla „rușinea”, cum o consideră societatea, omorând atunci, sau gonind persoana bănuită. Scena, în roman, se petrece în baia publică a satului, în salonul de masaj, unul din putinele locuri în Cecenia in care bărbații se pot atinge între ei fără a da de bănuit. Exact asta s-a întâmplat însă cu un dispărut al cărui caz a ajuns in atenția organizațiilor rusești pentru apărarea drepturilor omului, ba chiar și a Amnesty International, caz pe care l-am prezentat aici.

Explicând ce vrea Franța cu UE

Revenind spre Europa, Le Monde mai explică poziția și planurile lui Macron, după ce s-a arătat singurul lider care refuză să accepte extinderea UE, ba chiar refuză până și începerea negocierilor cu Albania și Macedonia (deși toate celelalte țări din UE, lăsând deoparte Marea Britanie, recomandă începerea promisă a acelor negocieri).

Înainte de reuniunea de astăzi, 19 noiembrie, la Bruxelles, a miniștrilor de externe din UE, în ceea ce se numește consiliul « afacerilor generale », Emmanuel Macron a trimis o scrisoare celorlalți 26, în care explică cum una din condiții pentru începerea negocierilor de aderare la UE ar trebui să fie « respectarea statului de drept » și că progresul aici în țările din Balcani a fost foarte lent și fără beneficii pentru cetățenii acelor țări.

Le Monde scrie că doar Olanda și Danemarca sprijină în mod tacit poziția Franței, opunându-se în asta Germaniei.

Abordare prea birocratică

Franța ar dori să fie revăzută procedura negocierilor, care implică discutarea, de-a lungul a mulți ani, a întregii legislații europene ce trebuie adoptată de țările candidate, așa-numitul acquis comunitar, care e împărțit în 35 de capitole masive. Serbia, de pildă, și-a depus candidatura în 2009 și azi, un deceniu mai târziu, încă mai are de discuta 18 capitole.

Le Monde amintește și eroarea care a fost primirea pripită, în 2007, a României și Bulgariei, deși cele două țări nu erau pregătite, în special în domeniul justiției și al combaterii corupției.

La nivelul Comisiei Europene, calea este liberă pentru aprobarea ei de către Parlament, scrie El Pais, în Spania, după ce socialiștii și-au ridicat luni vetoul asupra candidatului maghiar, Olivér Várhelhy. Votul final va avea loc săptămâna viitoare în plenară, la Strasbourg, dar el apare acum ca o pură formalitate, odată ce principalele grupuri politice și-au ridicat obiecțiile asupra celor 27 de comisari propuși, așa încât noua Comisie va putea să-și înceapă activitatea pe 1 decembrie.

Leaving Twitter

În sfârșit, continuând discuția despre internet și forța rețelelor sociale, cele pe care Rusia vrea să le controleze și pe care în Cecenia se postează în mod oficial orori, iată că unii jurnaliști au o opinie contrarie cu privire la utilitatea lor. Astfel, într-o tribună în Libération, jurnalistul Thomas Misrachi, de la canalul francez de televiziune BFMTV, explică într-o tribună : De ce am părăsit Twitter. „Abia după ce a părăsit Twitter, scrie el, am reînceput să trăiesc.”

El face un proces vehement al algoritmilor care fac să funcționeze rețelele sociale :

„Algoritmii nu ne lărgesc lumea, ci o restrâng. Rețelele sociale sunt contrariul a ceea ce ar trebui să fie. Ele ne închid, sunt bune doar pentru narcisismul celor care vor să fie auziți de un grup restrâns. Rețelele sociale sunt chiar anti-sociale. Purtând vocea unei minorități, ele sunt deconectate de realitatea celor mulți. Sunt o simplificare periculoasă a unor cauze radicalizate. Complexitatea lumii nu poate fi cuprinsă în 140 de semne.”

„Complexitatea lumii nu poate fi cuprinsă în 140 de semne.” Aici se vede că bunul jurnalist francez nu mai folosise de ceva vreme Twitter, pe care el zice că l-a părăsit acum, deoarece de doi ani deja numărul de semne a fost dublat la 280... lux de exprimare în semne multe, de care Donald Trump, de pildă, profită din plin.

Facebook Forum

Antreprenor în România
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:07:54 0:00
XS
SM
MD
LG