Referendumul de ieri din Elveția s-a încheiat, așa cum era așteptat, cu respingerea propunerii de limitare a libertății de circulație a cetățenilor UE.
Formațiunea politică a dreptei, Partidul Poporului (SVP), care lansase această Begrenzungs-Initiative, consideră că imigrația europeană a devenit incontrolabilă și că ea ar trebui să fie redusă, ba chiar ca Elveția să reintroducă un control la frontiere. Aproape două treimi, 61,71% din alegători au respins propunerea de a îngrădi libera circulație cu UE.
La Tribune de Genève scrie însă că adevărata înfruntare cu UE abia începe și că este nevoie acum de un acord instituțional care să lege Elveția de deciziile Curții Europene de Justiție. Opinie similară în Neue Zürcher Zeitung, care consideră că este momentul redefinirii relațiilor bilaterale în sensul unei legături mai strânse.
Unul din 6 locuitori din Elveția este cetățean UE. Respingerea liberei circulații ar fi avut un puternic efect negativ asupra relațiilor Elveției cu UE, inclusiv pe plan economic.
Toamna Karabahului
„Toamna Karabahului” este titlul cu care Kommersant, la Moscova, își deschide ediția de astăzi. Armenia a declarat legea marțială şi o mobilizare totală a armatei în urma confruntărilor din regiunea Nagorno-Karabah cu Azerbaidjanul, a anunțat duminică premierul armean Nikol Pașinian, care mai spune, potrivit Kommersant, că „întreaga responsabilitate îi revine Azerbaidjanului”. Pașinian mai e citat de Kommersant cu: „Suntem gata de război”! el adăugând că un veritabil conflict armat ar destabiliza întreaga regiune a Caucazului de sud.
Lupte noi au avut loc ieri, duminică, scrie Le Monde, care precizează că printre victime se află și civili. Azerbaidjanul a decretat la rândul său legea marțială și anunță că a lansat o « contra-ofensivă » de mare anvergură împotriva Karabahului, pe întreaga linie a frontului. Ministerul apărării a recunoscut însă că unul din elicopterele sale a fost doborât de armeni.
Le Monde amintește istoria enclavei muntoase Karabah, locuită dintotdeauna majoritar de armeni, dar alipită în 1921 de către Stalin Azerbaidjanului. Ciocnirile între armeni și azerii turcofoni au început încă din anii 1980, fiind printre primele incidente etnice din URSS.
Moscova a cerut o încetare a focului «imediată». UE a cerut de asemenea încetarea ostilităților. Libération îl citează pe președintele Consiliului European, Charles Michel, care a scris pe Twitter că ostilitățile dintre cele două țări din Caucaz au declanșat o «mare neliniște». În Rusia, Moskovski Komsomoleț consideră însă că un conflict militar al stimula economia celor două țări.
Pe frontul Covid
Pe frontul Covid, presa spaniolă comentează rezultatele participării armatei la menținerea ordinii și depistarea focarelor în capitală, Madrid. El Pais consideră că măsuri precum cooptarea armatei ar fi trebuit luate mai devreme, dar constată și că numărul cazurilor crește în mai toate capitalele europene, chiar dacă nu în ritmul constatat în Spania. În Catalonia, cum o scrie La Vanguardia, autoritățile cer menținerea măsurilor stricte până la Crăciun.
În Italia, Corriere della Sera anunță că începând de miercuri măștile vor fi obligatorii și în Sicilia. De altfel, cum o constată pe un ton admirativ, la München, Süddeutsche Zeitung, Italia a devenit deodată un model, prin felul constant și admirabil în care a impus de la început regulile cele mai stricte.
Eșecul lui Macron în Liban
Cum o constată Libération, inițiativa politică directă a lui Macron a eșuat în Liban, țară aflată acum în plină paralizie politică, după ce premierul interimar Moustapha Adib a demisionat sâmbătă. Emmanuel Macron mersese acolo de două ori recent, după explozia care a devastat portul capitalei, Beirut, obținând angajamentul tuturor partidelor și formațiunilor confesionale că vor forma un guvern până pe 15 septembrie.
Primit în Liban ca un salvator, Macron a spus în direct ieri seară, la TV, citat de Le Monde, că „politicienii libanezi au luat țara ca ostatec” și că „au decis să-și trădeze angajamentele”. O «trădare colectivă», cum o notează Le Figaro.
Potrivit lui Macron, principalul responsabil al eșecului este gruparea șiită Hezbollah, care joacă un rol cheie în acest sistem politic unic, de tip confesional, care e Libanul.
Brexit moi non plus
Franța acuză Marea Britanie de „intimidare”, constată, la Londra, Financial Times (FT). Asta, după ce Londra a făcut să fluture spectrul unei circulații restrânse peste Canalul Mânecii, cu interminabile cozi de mii de camioane la graniță, în caz de eșec al Brexitului. Ministrul francez pentru afacerile europene, Clément Beaune, un apropiat și confident al lui Macron, pare însă să fi luat acest avertisment (sau amenințare) ca pe o tehnică de negociere și un bluf din partea Londrei.
El a spus, discutând cu FT: „Haideți să nu mai pierdem timpul cu asemenea jocuri nepotrivite și să începem să negociem onest.”
Papa: Isus nu spunea minciuni
Presa italiană continuă să scrie despre noul scandal financiar care a cuprins Vaticanul după ce șeful departamentului care decide beatificările, altfel zis unul dintre cei care decide cine va fi propus ca sfânt, Angelo Becciu, a fost obligat să demisioneze din pricina unor sumbre afaceri bancare.
Papa i-a acceptat demisia, iar de acum înainte Becciu este ex-cardinal, după ce el fusese cel prin mâna căruia treceau toate propunerile de beatificare (șeful „fabricii de sfinți”, acea Congregazione delle Cause dei Santi). El se află în centrul anchetei în legătură cu ancheta în jurul imobilului de lux cumpărat de Vatican la Londra, pentru un preț de 200 milioane de euro.
Condițiile achiziționării și semnării contractului nu sunt foarte clare. În urmă cu un an, în octombrie 2019 jandarmeria Vaticanului a percheziționat birourile agenției pontificale care se ocupă de achiziționarea de imobile și care nu e alta decât Secretariatul de Stat, acea branșă a birocrației Vaticanului care combină rolul de birou al primului ministru cu cel de minister de externe.
La Repubblica scrie că alte șapte persoane au fost puse sub acuzare în weekend și că Papa Francisc, foarte supărat și decis să impună cea mai mare transparență în anchetă, ar fi spus: „Isus nu mințea”! Corriere della Sera îl citează însă pe (ex)-cardinalul Becciu care se plânge: «Sunt tratat mai rău decât pedofilii. Papa m-a condamnat deja.».
Navalnîi, «pacientul» fără nume
În Belgia, Le Soir trece în revistă reacțiile dezordonate din Rusia în fața perspectivei revenirii lui Aleksei Navalnîi. Pe de o parte: apartamentul lui Navalnîi confiscat, conturile în bancă înghețate, o nouă amenințare cu tribunalul; pe de alta – mari eforturi într-o parte a presei ruse pentru a-l decredibiliza pe cel căruia nici Putin, nici purtătorul său de cuvânt, fidelul Dmitri Peskov, nu-i pronunță niciodată numele. Vorbind despre tratamentul lui Navalnîi în spitalul din Berlin, remarcă Le Soir, Peskov spune numai: «pacientul rus».
La Moscova, cotidianul de opoziție Novaia Gazeta (NG) are un comentariu pe marginea zvonului insistent în Rusia că Putin ar fi pe listele de nominalizați ale premiului Nobel pentru Pace. NG amintește că propunerile pentru nominalizare pot fi făcute doar de o categorie extrem de limitată de persoane: membri ai parlamentelor și guvernelor naționale, foști laureați ai premiului Nobel și membri ai unor organizații internaționale precise. Nu este cazul lui Putin, conchide NG, într-un articol cu titlul: „De ce nominalizarea lui Putin la Premiul Nobel e doar un fake, pe când nominalizarea lui Navalnîi o posibilitate foarte reală”.
Ziarul mai face și un joc de cuvinte: „Vladimir, dumneata ești pentru pace?” (Владимир, вы за мир?) pe aceea că numele slav Vladimir înseamnă: „Cel care stăpânește pacea” (sau, alternativ: „Cel care stăpânește lumea”).
Noul atentat din Paris
În Franța, continuă ancheta în cazul noului atac islamist, de vineri 25 septembrie, de astă dată cu o secure, asupra a doi jurnaliști în apropierea fostului sediu al Charlie Hebdo (mutat de acolo între timp). Ministrul justiției Eric Dupond-Moretti a numit cele întâmplate terorism “low cost”. Acest fost avocat, Dupond-Moretti, a spus: « terorismul “low cost” este, de pildă, când vecinul căruia îi dai bună ziua și care aduce cu un “monsieur tout le monde” (o persoană banală), deodată atacă fără să fi dat vreodată un semn că ar putea s-o facă ».
Făptașul, un tânăr născut în Pakistan, și-a recunoscut faptele, dar explicațiile lui rămân confuze. Se pare însă că el nu știa că revista Charlie Hebdo și-a mutat birourile de acolo încă de la precedentul atentat, din 2015.
Misandria: un atentat la bunele moravuri
În sfârșit, în Belgia, De Standaard se face ecoul dezbaterii din Franța în jurul ultimului scandal literar, cel despre cartea care face vâlvă pe moment, cartea unei scriitoare care detestă bărbații: Pauline Harmange, Moi, les hommes, je les déteste.
Cartea place mult prin vecini, mai ales printre acei britanici francofili și anti-Brexit de la The Guardian, unde titlul e tradus și mai brutal decât în original: “I Hate Men”. The Guardian scrisese deja că autoarea nu se aștepta câtuși de puțin la așa succes și vâlvă și la o controversă atât de aprinsă în jurul cărții ei, care e probabil scrisă mai mult în glumă, ca o provocare, și că ea crezuse inițial că avea să vândă doar câteva sute de exemplare printre prieteni și cunoscuți.
Autoarea a răspuns întrebărilor (unei jurnaliste) de la The Guardian vorbind chiar despre necesitatea de a interzice romanele lui Michel Houellebecq din pricina misoginiei afișate acolo. Aici, jurnalista de la De Standaard, de la Bruxelles, Saskia De Coster, este de acord că romanele lui Houellebecq sunt infinit mai violente și șocante pe alocuri decât pamfletul acestei autoare de 25 de ani. Ea dă exemplul unui pasaj din romanul Platforme (2001), unde femeia este doar „ceva în jurul vaginului”.
De altfel, continuă ziarista belgiană, „Pauline Harmange e măritată. Cu un bărbat. Așa că știe despre ce scrie.”
Facebook Forum