George Floyd a murit în Minneapolis, după ce un polițist a stat cu genunchiul pe ceafa lui timp de aproape nouă minute, ținându-l cu fața la asfalt, pe o stradă. Floyd, care fusese reținut pentru acuzația că ar fi folosit o bancnotă falsă de 20 de dolari, i-a spus de mai multe ori polițistului că nu poate să respire. Întreg episodul a fost filmat de trecători și a devenit viral în mediul online, ceea ce a dus la proteste în Minneapolis.

Totuși, protestele s-au răspândit rapid în toată America, în peste 140 de orașe. Unele manifestații au devenit violente și au dus la jafuri, lucru care a făcut autoritățile din unele state să apeleze la Garda Națională (corpul de rezerviști al Armatei SUA).

În cea mai recentă ieșire a sa, președintele Donald Trump a spus că mobilizează toate resursele guvernului federal, civile și militare, pentru a opri manifestațiile violente în țară, denunțând ceea ce a caracterizat drept „anarhiști de profesie, hoți, criminali, mișcarea <Antifa> și alții”, pentru acțiunile violente. Președintele s-a declarat însă de partea manifestanților pașnici, pe care a afirmat că vrea să-i apere.

În timp ce făcea aceste declarații la Casa Albă, poliția a evacuat cu gaze lacrimogene manifestanții dintr-un parc, pentru a-i face loc președintelui să meargă în fața bisericii St. John’s, unde s-a pozat ținând în mână o Biblie.

De ce au explodat lucrurile?

Afroamericanii s-au plâns timp de zeci de ani că sunt tratați incorect de forțele de ordine, inclusiv prin profilare rasială – practica de a opri pe cineva pe stradă în baza culorii, etnicității, religiei sau genului persoanei respective.

Americanii de culoare reprezintă circa 13% din populația SUA, dar raportat la populația aflată în închisori, procentul se ridică la 60%. De asemenea, afroamericanii sunt mai des victime ucise de polițiști, decât americanii albi.

Afroamericanii reprezintă 26% dintre cei uciși de poliția americană, dublu față de proporția lor în întreaga populație a SUA. Totodată, ei reprezintă o treime din victimele neînarmate, ucise de poliție, arată o analiză a Washington Post.

Ar putea să nu fie vorba doar de o simplă coincidență, a spus Congresului SUA Ronald Davis, fost șef al Biroului pentru servicii de poliție orientate pe comunități, al Departamentului de Justiție.

„Nu pot să nu mă gândesc dacă aceste împușcături, indiferent de legalitatea lor, nu reies dintr-un partizanat implicit, din frica societății noastre de bărbații negri, din rasism sau dintr-o combinație”, a spus oficialul, într-o audiere în Congres, din septembrie 2019.

Ce s-a întâmplat cu polițiștii implicați în schimburile de focuri?

Polițiștii albi au fost găsiți în mod repetat nevinovați pentru omucideri sau folosirea excesivă a forței împotriva persoanelor de culoare, chiar și atunci când au existat dovezi video care arătau altceva. Acest lucru a dus la percepția comunităților afroamericane că sistemul de justiție american este părtinitor.

„Frecvența acestor crime și absența tragerii la răspundere a celor responsabili au dat un mesaj membrilor comunității afroamericane, că viețile negrilor nu contează”, a spus democratul Jerry Nadler, în timpul audierii din Congres, din septembrie 2019, despre practicile poliției.

Congresmanul a împrumutat expresia dintr-o mișcare care a apărut în 2013, după ce un paznic al unei comunități din Florida a fost găsit nevinovat pentru uciderea unui tânăr negru de 17 ani, care venise în vizită la tatăl său.

Trayvon Martin era neînarmat când a fost împușcat mortal de George Zimmerman, 28 de ani, care a susținut că se afla în legitimă apărare. Decizia instanței de a nu-l condamna pe Zimmerman a dus la nașterea mișcării „Black Lives Matter” (viețile negrilor contează), care a jucat un rol important în protestele față de uciderile comise de poliție și în solicitările de a schimba practicile poliției.

Cât de des au avut loc proteste

Uciderea mai multor bărbați de culoare, mulți neînarmați, de către poliție între anii 2014 și 2016 a dus la proteste anti-poliție, care au devenit violente în unele cazuri. Unele ucideri, așa cum a fost și cazul din prezent al lui Floyd, au fost surprinse pe cameră și au devenit virale online.

În iulie 2014, Eric Garner a fost oprit de polițiști albi în New York, fiind suspectat că vindea țigări ilegal. Deși era neînarmat a fost trântit la pământ de polițiști, în timp ce trecătorii au filmat incidentul. Unul dintre polițiști l-a prins pe bărbatul de 43 de ani într-o priză la gât. Garner, care a strigat de mai multe ori că nu poate respira, a murit ulterior. Polițistul care i-a provocat moartea a fost găsit nevinovat.

La doar o lună după acest incident, poliția l-a împușcat mortal pe Michael Brown, un adolescent negru din Ferguson, Missouri. Și el era neînarmat când a fost ucis de un polițist, care a susținut că era în legitimă apărare și a fost găsit nevinovat.

„Nu există îndoială, din păcate, că în comunitățile de culoare forțele de ordine sunt percepute ca o amenințare la libertățile zilnice. Aceste percepții datează de acum zeci de ani, încă dinainte de revoltele din Los Angeles, din 1992, sau de cele din Watts, din 1965”, a mai explicat congresmanul Jerry Nadler.

De când au loc astfel de proteste?

SUA s-au confruntat cu mai multe proteste rasiale violente încă din anii `60, în urma arestării unor afroamericani, ceea ce a dus la înființarea unor comisii care să studieze cauzele acestor proteste și să găsească soluții.

În august 1965, un bărbat negru de 21 de ani din cartierul Watts al Los Angeles-ului a fost oprit pentru conducerea imprudentă a unei mașini. Lupta sa cu poliția a dus la furie în cartierul afroamerican, legată de nedreptatea și brutalitatea poliției, dar și de condițiile de viață de acolo. S-a ajuns la o revoltă care a durat șase zile și în care au murit 34 de oameni, iar sute de clădiri au fost avariate.

Revolte majore au avut loc și doi ani mai târziu, în cartiere locuite de populația de culoare, în Newark și Detroit, după ce forțele de poliție compuse majoritar din ofițeri albi au arestat persoane de culoare. În Newark, un șofer negru a fost bătut și arestat, ceea ce a dus la izbucnirea revoltei.

Garda Națională a fost chemată în toate cele trei cazuri, pentru a liniști revoltele.

Comisia Kerner, care a fost pusă să investigheze cauzele revoltelor din Detroit, a ajuns la concluzia că SUA „se îndreaptă către două societăți, una neagră, alta albă – separate și inegale”.

Discriminarea afroamericanilor și segregarea lor în comunități sărace au pătruns în viața americană și „acum amenință viitorul fiecărui american, arăta Comisia.

Revolta din Los Angeles, din 1992, a fost una dintre cele mai dure din istoria SUA și probabil că nu ar fi avut loc dacă un cetățean nu ar fi filmat patru polițiști albi care l-au lovit în mod repetat cu bastoanele, pe afroamericanul Rodney King, în timp ce acesta era la pământ.

Polițiștii l-au reținut pe King după ce îl urmăriseră cu mașinile. Fără ca nimeni să știe, un bărbat care locuia în zonă a filmat altercația lor. Bătaia și ce a urmat au devenit un subiect de presă la nivel național și au relansat discuția despre brutalitatea poliției împotriva negrilor.

Când polițiștii au fost găsiți nevinovați, locuitori de culoare din Los Angeles au declanșat revolte care au durat zile întregi și în care zeci de persoane și-au pierdut viața.

Cu ce diferă protestele de acum?

Profesorul de sociologie Alex Vitale, care coordonează un proiect de poliție și justiție socială la Brooklyn College, spune că nivelul confruntărilor violente de acum cu forțele de ordine este mai ridicat decât era în revoltele precedente, de după 2010. El pune acest lucru pe seama promisiunilor neîndeplinite de autorități, de a îmbunătăți modul de lucru al poliției.

Forțele de ordine din SUA continuă să „facă exces de zel” (overpolice – orig.) față de afroamericani și să îi aresteze cu acuzații pentru fapte minore, „dintre care cele mai multe sunt absolut nenecesare”, a declarat Vitale pentru Europa Liberă.

„Cred că această furie se datorează faptului că de cinci ani li s-a spus – nu vă faceți griji, vom repara aceste lucruri cu programe de instruire și întâlniri ale poliției cu cei din comunități – și nimic nu s-a îmbunătățit. Numărul uciderilor făcute de poliție nu s-a schimbat, numărul arestărilor pentru fapte minore nu s-a schimbat”, spune sociologul.

A jucat vreun rol pandemia de Covid-19 în revoltele de acum?

Pandemia a afectat comunitatea afroamericană. Statisticile arată că cei de culoare s-au infectat și au murit în procent mai mare decât populația albă.

Rashawn Ray, de la Institutul Brookings, spune într-un raport că problemele structurale, cum ar fi traiul în cartiere dens populate și accesul inechitabil la servicii medicale, se află la baza problemei.

De asemenea, americanii negri au statistic mai multe joburi care nu pot fi făcute de la distanță, ceea ce îi face mai vulnerabili la infecția cu noul coronavirus, mai spune el.

Totuși, sociologul Vitale consideră că e prea devreme să stabilim dacă pandemia a avut un impact în declanșarea protestelor. El crede că inegalitatea socială este cauza problemei, dar că ea continuă să nu fie abordată de politicienii din ambele tabere.

„Rulăm milioane de oameni prin închisori și instanțe, ale căror probleme inerente sunt sărăcia, iar ei nu suportă ideea de a fi incriminați. Și apoi se opun. Eric Garner s-a opus, Floyd s-a opus. Este un model. Apoi, când polițiștii se confruntă cu rezistență, situația escaladează”, explică sociologul, pentru Europa Liberă.

Ce a mai alimentat protestele, în afară de incidente rasiale?

Tensiunile rasiale nu sunt niciodată prea departe și erau în creștere în luna mai. Moartea lui George Floyd a avut loc imediat după două alte incidente care au întins nervii la nivelul întregii Americi, tot în luna mai.

Pe 5 mai, a apărut o filmare în care doi bărbați albi, înarmați, l-au încolțit pe un bărbat de culoare care alerga printr-un cartier locuit de albi, în statul Georgia.

Gregory McMichael, un polițist ieșit la pensie și detectiv pentru biroul parchetului local, împreună cu fiul său, Travis McMichael, l-au oprit pe Ahmaud Arbery, 25 de ani, pe 23 februarie, în timp ce acesta ieșise la alergare, pe o stradă. Ei spun că au crezut că tânărul era suspect în două spargeri recente. Travis McMichael a început să se lupte cu bărbatul de culoare și a tras un foc de armă care l-a ucis.

Avocatul pentru drepturi civile, S. Lee Merritt, care reprezeintă familia Arbery, a spus că tânărul a fost urmărit de cei doi bărbați albi „doar din cauza rasei sale”. Filmarea care a apărut a dus la proteste locale, care au ajuns cunoscute la nivel național.

„Suntem literalmente vânați în fiecare zi, de fiecare dată ieșim din confortul caselor noastre! Nu mai poți nici să ieși la alergat!” a postat superstarul din NBA, Lebron James, într-o reacție pe Twitter la incident.

Deși detaliile cazului erau cunoscute, cei doi bărbați au fost arestați și puși sub acuzare pentru crimă abia după ce filmarea a apărut în public. Departamentul de Justiție verifică acum modul în care autoritățile locale au gestionat ancheta.

Într-un alt incident care i-a înfuriat pe americanii de culoare, Christian Cooper i-a cerut unei femei albe care își plimba câinele prin Central Park, pe 25 mai, să îi pună lesa, așa cum cere legea. Schimbul lor de replici s-a aprins, iar femeia a chemat poliția, spunâd că un „afroamerican o amenință”.

Cooper, care se uita la păsări, în parc, a înregistrat cearta lor, iar sora sa a urcat filmarea pe rețelele sociale. Clipul a subliniat încă o dată că afroamericanii sunt atât de ușor incriminați pentru culoarea pielii și a devenit viral, cu peste 40 de milioane de afișări.

Ce fac autoritățile pentru a rezolva problema?

Congresul SUA are în dezbatere o lege împotriva profilării rasiale, care urmărește să pună capăt practicii poliției de a se baza pe rasă, etnicitate, origine națională, religie sau sex atunci când ia decizii care țin de aplicarea legii. De asemenea, legea impune instructaje pe probleme de profilare rasială.

În septembrie 2019, Congresul a organizat o audiere despre practicile poliției și a invitat mai mulți experți pentru a arăta cum se poate îmbunătăți relația dintre poliție și comunitățile afroamericane, pentru a pune capăt uciderii bărbaților negri neînarmați de către forțele de ordine.

„Dacă vrem să avem o reformă reală și sustenabilă a forțelor de ordine, atenția noastră trebuie să se mute de pe poliție pe sistemele de a face poliție. Cu alte cuvinte, nu e vorba de câteva mere stricate – întreg butoiul e putred”, a declarat la aceste audieri Ronald Davis, fost polițist timp de 30 de ani și fost șef al Biroului pentru servicii de poliție orientate pe comunități, al Departamentului de Justiție.

Barack Obama: „o frustrare reală și legitimă”

Fostul președinte Barack Obama, primul președinte afroamerican al SUA, a spus într-un eseu publicat pe 1 iunie, că protestele reprezintă „o frustrare reală și legitimă” față de eșecul națiunii de a reforma poliția și sistemul penal.

Totuși, Obama spune că nu ar trebui să fie găsite scuze pentru revolte și jafuri.

„Dacă vrem ca sistemul nostru penal și societatea americană în general să opereze cu un cod etic superior, atunci trebuie să modelăm chiar noi acel cod etic”, a arătat Obama.

Fostul președinte spune însă că aleșii care au cea mai mare influență în reformarea departamentelor de poliție și a sistemelor de justiție penală sunt cei de la nivel local și de state – cum ar fi primarii sau procurorii districtuali.