Episodul Banana artistică din Florida, cu care continuă seria dereglărilor colective ale prezentului, a avut loc la un tîrg de artă foarte bănos, pentru clienți foarte bogați, într-un cartier de lux din Miami.
Vandalul a cojit banana și a înfulecat-o, sub privirile îngrozite ale vizitatorilor sosiți să ia contactul cu arta. Dar nu! Lucurile s-au lămurit repede și tot în folosul artei.
Maurizio Cattelan, un cetățean italian cunoscut sub descrierea profesională de „artist” și-a expus cea mai recentă operă sub îngrijirea unei case de artă franceze (Perrotin). Lucrarea se intitulează „Comedianul” și e, cu o descriere simplistă, dar exactă, o banană lipită cu scoci de perete. Critici inițiați au explicat celor ce n-au pătruns profunzimea lucrării că au în față o operă excepțională care descrie simbolic atît ravagiile globalizării cît și păcatele consumismului. „Comedianul” a stîrnit imediat interesul publicului și a deschis punga amatorilor de artă mare. Cineva a cumpărat lucrarea pentru 125.000 de dolari. Dar faima n-are parte de viață liniștită. Curînd după ce opera lui Cattelan a devenit celebră - purtată pe traseul media al presei scrise, televiziunii și rețelelor sociale - un bărbat s-a apropiat de lucrare și a mîncat-o. Vandalul a cojit banana și a înfulecat-o, sub privirile îngrozite ale vizitatorilor sosiți să ia contactul cu arta. Dar nu! Lucurile s-au lămurit repede și tot în folosul artei. Cu gura încă plină de opera lui Cattelan, intrusul și-a liniștit publicul explicănd că e la rîndul lui artist. Bărbatul s-a prezentat sub numnele de „Artist Flămînd” și a informat publicul că asistă la o „performance”, adică la zămislirea pe viu a unei opere de artă care constă din mistuirea bananei. Povestea continuă.
Dacă poate fi rezumat, buclucul de la Miami spune că orice e orice și nimic nu e nimic. Mai întîi de toate, arta. Ea a fost eliberată definitiv de prejudecăți.
Nu mult după ce Artsitul Flămînd a mistuit banana-Comedian-anti-globalizare-anti-consumism, un alt bărbat a pășit spre peretele gol și a scris pe el, folosind un ruj, cuvintele: „Epstein nu s-a sinucis!”. Aici, mesajul a fost clar și publicul nu a avut nevoie de interpretări. Era, evident, vorba de Jeffrey Epstein, miliardarul american suspectat de trafic sexual în folosul mai marilor lumii. Epstein a fost găsit mort în celula în care aștepta procesul. Declarată oficial sinucidere, moartea lui Epstein a dat naștere unei uriașe literaturi conspirative în presă și pe rețelele sociale. Șirul întîmplărilor pare să se fi încheiat la Miami, deși e de amintit că reprezentanți ai casei Perrotin au declarat că opera lui Cattelan nu a fost, de fapt, distrusă. Ea va fi înlocuită cu o nouă banană și își va menține valoarea de cumpărare. Dacă poate fi rezumat, buclucul de la Miami spune că orice e orice și nimic nu e nimic.
Artist poate fi oricine, dar numai dacă decizia e luată de critici, antrepenori și case de licitație. Definiția artei e în mîna acestor cercuri de cunoscători și vine dintr-o filozofie complicată care nu e la îndemîna oricui
Mai întîi de toate, arta. Ea a fost eliberată definitiv de prejudecăți. Orice e artă, dar numai cînd decizia e luată de un artist. Artist poate fi oricine, dar numai dacă decizia e luată de critici, antrepenori și case de licitație. Definiția artei e în mîna acestor cercuri de cunoscători și vine dintro filozofie complicată care nu e la îndemîna oricui. Astfel, arta e inexistentă, invizibilă și pretutindeni. Ea nu mai presupune pricepere și tehnică, deși e dominată de maeștri fără seamăn. Toate aceste paradoxuri și-au găsit rezolvarea prin eliberare. Arta s-a lepădat definitiv de prejudecățile burgheze care o înlănțuiau. A desena și a picta bine sînt, de pildă, două impuneri strîmte care limitează creația. Arta eliberată de tehnică, forme și sens intră în acord cu realitatea. Căci realitatea însăși nu are sens.
Eul, definit vag, dar autoritar, e singura realitate demnă a lumii și are datoria să pretindă universului să se conformeze. Toată această teorie primară a trecut, sub presiunea zilnică a educației formale și informale, în conștiința modernă a persoanei și funcționează acolo ca religie unică.
Numai privirea și ideile persoanei fac realitatea să existe și îi dau sens. Dar asta numai cînd persoana scapă de umilințele logicii, profesiei și tradiției. Și arta și ralitatea sînt „obiecte” valorizate și aduse la viață de eul extraordinar al persoanei autonome. Cu asta ne întoarcem la funcția devastatoare a eu-lui, așa cum am văzut-o funcționînd în cazul turiștilor care decid non-existența naturii. Încă o dată, eul, definit vag dar autoritar, e singura realitate demnă a lumii și are datoria să pretindă universului să se conformeze. Toată această teorie primară a trecut, sub presiunea zilnică a educației formale și informale, în conștiința modernă a persoanei și funcționează acolo ca religie unică. De aici, generalizarea la nivel de masă a comportamentelor bizare. Lipsa de normă e singura normă. Nimeni nu mai are de ce să respecte valori sau reguli, din moment ce inutilitatea și înapoierea lor au fost demonstrate. Fără sens, lumea curge mai ușor. Egalitatea ignoranței aduce, în sfîrșit, egalitatea perfectă și universală. Restul va fi ce va fi dar nu mai contează, pentru că tot ce era de rezolvat a fost rezolvat și s-a dovedit mai simplu și mai ușot decît ce au crezut ceilalți. Toți cei dinaintea noastră. Libertatea și-a atins scopul și sfîrșitul.
Textele din rubrica Agora reprezintă opiniile autorilor
Facebook Forum