Protestele din SUA au readus în lumină trecutul colonial al Europei. Așa s-a ajuns la aruncarea în apă, în Bristol, în Marea Britanie, a statuii neguțătorului de sclavi Edward Colston. Răsturnat în apă precum erau zvârliți în ocean sclavii africani care mureau pe corabie în timpul traversării Atlanticului spre coloniile din America.
Ironia istorică nu a trecut neobservată: „Colson zace la fund în portul în care se odihneau odinioară navele lui”, scrie în The Guardian istoricul de origine nigeriană David Olusoga.
Dar și statuia lui Winston Churchill din fața Parlamentului de la Londra a fost mânjită, protestatarii insistând că marele om de stat fusese un rasist, ceea ce un istoric ar admite ca fiind un fapt obiectiv, dar ultranaționalistul politician Nigel Farage, unul din cei aflați la originea Brexitului, a numit asta „o nouă formă de talibanism”.
În Bruxelles de asemenea, în inima instituțiilor UE, o mulțime de 10.000 de manifestanți a cerut înlăturarea statuilor regelui Léopold al II-lea, supranumit, pentru felul în care Belgia s-a comportat cu coloniile sale africane, „călăul din Congo”.
Sehnsucht für Ramstein
Donald Trump și-a anunțat intenția de a cere Pentagonului să retragă 9.500 din cei aproximativ 34.500 de militari americani din Germania, stârnind astfel deopotrivă mari neliniști și nedumeriri.
Militarii US din Germania au putut fi, în timpul Războiului Rece, chiar în număr de 400.000, desfășurați în baze și orășele militare din Germania Federală, precum Ramstein (de la care și-a luat numele cunoscutul grup de hard rock și „Tanzmetall” Rammstein).
Polonia a transmis pe loc că e gata să primească acei soldați pe solul său, dar Frankfurter Allgemeine Zeitung constată sec că “americanii nici măcar nu și-au informat partenerii din NATO” de intenție. La Bruxelles, secretarul general Jens Stoltenberg a aflat toate acestea din presă. La Berlin, toată lumea tace. Când i s-a cerut ieri seară o reacție oficială în legătură cu retragerea americană, purtătorul de cuvânt al guvernului lui Merkel, Steffen Seibert, a vorbit mai întâi despre un “zvon neconfirmat”.
The Guardian, la Londra, scrie că secretarul general NATO Stoltenberg l-a sunat ieri de îndată pe Trump și că politicieni britanici și experți europeni militari avertizează că decizia lui Trump ar putea în realitate oferi un avantaj Moscovei.
Dar tot The Guardian completează cu aceea că Donald Trump nefiind cunoscut pentru asiduitatea sa în a duce la capăt un plan, e foarte posibil ca niciun fel de retragere a trupelor să nu aibă loc înainte de alegerile din noiembrie. În schimb, pentru perioada de după noiembrie incertitudinea e totală.
Pe deasupra, Congresul SUA ar avea toate mijloacele, până atunci, să amâne sau să blocheze măsura. Totul s-ar schimba, însă, desigur, dacă Trump ar fi reales în noiembrie.
JK Rowling acuzată de „transfobie”
Presa prezintă azi, pe toate tonurile, polemica din jurul unei postări pe Twitter a lui JK Rowling (foto), „mama” lui Harry Potter, care a atras sarcastic atenția asupra unui articol de presă în care, dintr-un exces de „corectitudine politică”, femeile erau calificate de „persoane cu menstruație”(people who menstruate), în loc de „femei” pur și simplu. JK Rowling întreba ironic în postare: cum atunci să spunem în loc de women? Să zicem: Wumben? Wimpund? Woomud?
Mesajul ei a fost de îndată interpretat ca fiind o ironie deplasată la adresa persoanelor transgender, iar asta a declanșat pe rețelele sociale un val de violență verbală împotriva ei. Rowling a fost acuzată de „transfobie” și a primit toate insultele imaginabile, inclusiv prostituată și “feminazi”, sau noua etichetă infamantă de terf (trans-exclusionary radical feminist), termen prin care sunt desemnate feministele radicale care refuză să accepte feminitatea transsexualilor.
La Berlin, cotidianul stângii intelectuale Tageszeitung amintește că nu este prima oară că JK Rowling e acuzată de „transfobie”. În 2018, ea a dat Like unui tweet în care femeile transsexuale era numite „bărbați deghizați”, stârnind de asemenea indignarea multor fani.
El Pais, în Spania, completează asta spunând că purtătorul ei de cuvânt a pretins atunci că ea este o persoană deja în vârstă (are 54 de ani) și că, obosită fiind, a apăsat probabil pe ce nu trebuie în telefon.
The Telegraph, la Londra, se întreabă în schimb (articol semnat Celia Walden) de ce a devenit atât de dificil să folosim astăzi, pur și simplu, cuvântul banal de „femeie”.
Întâmplător, Le Monde are în numărul de azi un articol-portret-interviu cu Marie Cau, primul primar transgender din Franța. Este vorba de satul Tilloy-lez-Marchiennes din Flandra franceză, iar Marie Cau s-a născut băiat în 1965. Ca bărbat, a fost însurat și a avut trei copii cu soția, care l-a părăsit când a dorit să-și facă operația de schimbare de sex. Astăzi, primărița Marie Cau depune mărturie despre uriașele dificultăți pe care le întâmpină în societate orice persoană care alege să treacă prin asta.
Cum CIA și-a făcut o armă din romanul „Doctor Jivago”
La München, în apropierea unor mari baze americane pe care Trump vrea să le golească de soldați, Süddeutsche Zeitung (SZ) oferă o fascinantă anchetă despre întregul parcurs al romanului Doctor Jivago al lui Boris Pasternak, pentru care scriitorul rus a primit premiul Nobel. Romanul marginalizatului Pasternak a apărut mai întâi în italiană pentru că manuscrisul, refuzat de cenzura sovietică, fusese preluat de o mică editură apropiată de Partidul Comunist Italian, ai cărei șefi mergeau des la Moscova. Editorul se numea Giangiacomo Feltrinelli.
De îndată ce romanul a apărut în Italia, scrie Süddeutsche Zeitung, el a atras atenția CIA. S-a decis atunci că romanul ar trebui prezentat ca fiind anticomunist și că va fi difuzat ca atare, deși Pasternak ar fi dorit cel mai mult ca el să fie publicat în URSS. Pentru a obține premiul Nobel pentru autor, însă, problema cea mare era aceea că romanul, tradus deja în multe țări, nu apăruse încă în rusă. Or, comitetul Nobel nu ia în considerare decât operele literare în original.
Prin intermediul serviciilor britanice MI6, așadar, romanul a fost tipărit în rusă în Olanda, ba chiar oferit gratuit la Expoziția Universală din Bruxelles, în 1958. Acolo a fost distribuit prin intermediul... Vaticanului, al cărui pavilion din expoziție îl oferea oricărui vizitator din URSS (sovieticii având la acea expoziție cel mai mare pavilion, mai mare chiar și decât pavilionul SUA).
Istoria cărții e complicată, pare la rândul ei scoasă dintr-un roman de John Le Carré, iar Süddeutsche Zeitung o completează spunând că „pe atunci cărțile erau considerate o importantă armă în propaganda strategică, iar în anii de după război, în spatele Cortinei de Fier au circulat milioane de cărți și reviste cu opere ale unor scriitori mergând de la James Joyce la George Orwell”.
Cum încheie SZ: „Feltrinelli a fost mustrat în PCI și a părăsit partidul, însă a devenit foarte bogat prin „Doctor Jivago”. Boris Pasternak a fost obligat să refuze premiul Nobel pentru literatură, iar CIA n-a primit niciodată mulțumiri pentru asidua sa munca culturală.”
Facebook Forum