„Fiecare înghițitură mă ține în viață. Am supraviețuit anorexiei datorită familiei care s-a informat despre ce înseamnă eating disorders. Am căutat ajutor în România. Nu am avut prea multe opțiuni”, spune Ioana, o studentă în vârstă de 20 de ani care suferă de anorexie, una din cele mai frecvente tulburări de comportament alimentar.
Tulburările de alimentație (eating disorders) sunt boli mentale și fizice grave, care pot afecta persoane de toate sexele, vârstele, rasele, religiile, etniile, orientările sexuale, formele corporale și greutățile.
Două persoane cu aceeași tulburare de alimentație pot avea perspective, experiențe și simptome foarte diferite.
Ce este anorexia nervosa?
Anorexia nervosa este o tulburare de alimentație caracterizată prin pierderea în greutate (sau lipsa creșterii corespunzătoare în greutate la copiii în creștere), dificultăți în menținerea unei greutăți corporale adecvate pentru înălțime, vârstă și statură, și, la multe persoane, o imagine corporală distorsionată.
Persoanele cu anorexie restricționează, în general, numărul de calorii și tipurile de alimente pe care le consumă. În ciclul de înfometare, organismului îi sunt refuzate substanțele nutritive esențiale de care are nevoie pentru a funcționa normal. Astfel, organismul este forțat să își încetinească toate procesele pentru a-și conserva energia, ceea ce duce la consecințe medicale grave.
„Mă gândesc constant la mâncare și planific din timp toate mesele. Dacă pierd controlul și mănânc mai mult decât mi-am propus, sar peste următoarea masă chiar dacă îmi este foarte foame”, a declarat Ioana pentru Europa Liberă.
La nivel mondial, tulburările de comportament alimentar au cea mai mare rată de mortalitate dintre toate afecțiunile de sănătate mintală.
Asociația pentru prevenirea și tratamentul tulburărilor de alimentație (APTTA) a estimat că peste 400.000 de persoane din România suferă de o astfel de tulburare.
„Majoritatea românilor nu știu ce sunt tulburările de alimentație. De multe ori am fost întâmpinată de complimentele asupra aspectului fizic chiar dacă eram vizibil subponderală. Aceste remarci încurajau și mai tare comportamentul meu restrictiv”, a mai spus Ioana.
„Meseria îmi afectează relația cu mâncarea”, spune și Ada Galeș, actriță de teatru și de film. „Eu am slăbit doar prin înfometare și creierul meu la un moment dat, când consideră că am luat niște kilograme în plus, se simte vinovat când mănâncă și atunci reduce mesele pe zi și se înfometează.”
Deși nu se știe cu siguranță care sunt cauzele tulburărilor de alimentație, cel mai des este vorba de o serie de factori biologici, psihologici și socioculturali.
„[Înfometarea] este un abuz pe care îl fac asupra mea și sunt conștientă de asta. Nici eu nu am găsit un echilibru încă”, a adăugat actrița româncă.
Sistemul din România pentru combaterea tulburărilor de comportament alimentar este inexistent, iar multe persoane cu tulburări de alimentație nu știu unde să apeleze la ajutor.
„Am căutat pe internet dacă mai sunt persoane care se confruntă cu această problemă, fiindu-mi rușine să vorbesc cu mama sau cu vreun prieten. Am descoperit că ceea ce aveam eu avea și un diagnostic, BED (binge eating disorder)”, a declarat Meda, elevă în clasa a 12-a care suferă de mâncatul compulsiv.
Ce este mâncatul compulsiv necontrolat?
Mancatul compulsiv („binge eating disorder”) este o tulburare de alimentație severă caracterizată prin episoade recurente de a mânca cantități mari de alimente (adesea foarte repede și până la punctul de disconfort), un sentiment de pierdere a controlului în timpul mâncatului, urmat de senzația de rușine, suferință sau vinovăție.
Riscurile de sănătate ale mâncatului compulsiv necontrolat sunt cel mai frecvent cele asociate cu obezitatea clinică și stigmatizarea greutății.
Fiecare tulburare de comportament alimentar afectează persoanele într-un mod unic. De aceea, tratarea acestei boli variază de la caz la caz.
„Îmi amintesc că treptat am început să nu mă mai simt bine în pielea mea, să mă compar cu standardele de frumusețe prezente pe internet, să mă obsedeze cum arăt, iar apoi, de fiecare dată când mă simțeam stresată din orice motiv, recurgeam la mâncatul compulsiv. Episoadele de obicei se terminau cu purging (vomitatul autoprovocat)”, a relatat Andreea despre experiența ei cu bulimia de la doar 16 ani.
La fel ca și Meda, care suferă de mâncatul compulsiv, Andreea a apelat la internet pentru a găsi mai multe informații despre bulimie.
„După câteva luni în care am avut cam aceeași rutină zilnică, am început să mă documentez singură de pe internet despre ce înseamnă obiceiurile pe care le aveam. Toate se potriveau perfect cu ce citeam în articolele despre bulimie” a spus studenta.
Sistemul de combatere a tulburărilor de comportament alimentar din România
Tulburarea comportamentului alimentar este o boală psihică și, ca atare, tratamentul ar trebui aplicat de psihiatri sau psihoterapeuți specializați în acest domeniu.
„Deocamdată, cei care lucrează în domeniul psihiatriei și psihoterapiei nu sunt foarte atrași de aceste tulburări. Cred că faptul că nu știu cum să abordeze astfel de cazuri îi face să fie mai rezervați”, a declarat Raluca Chișcu, psiholog și psihoterapeut specializat în tratamentul tulburărilor de comportament alimentar la Universitatea Oxford, pentru Libertatea.
În România nu există nicio clinică specializată pentru tratarea celor care suferă de anorexie, bulimie, mâncat compulsiv sau alte tulburări de comportament alimentar.
Majoritatea primesc de obicei tratament pentru pierderea în greutate, depresie sau anxietate. Rareori sunt tratați pentru tulburări de alimentație.
Mai mult, înrolarea în studii clinice este foarte mică, aproape inexistentă, în ciuda diagnosticului în creștere.
„Pe partea de intervenție, sunt într-adevăr foarte puține lucruri care se fac la modul sistematizat, cel puțin la noi în România. Pe afară se lucrează altfel. În principiu se folosesc tehnici cognitiv-comportamentale. Noi avem o școală bună cognitiv-comportamentala la Cluj, dar ei nu se axează pe tulburările de comportament alimentar” a declarat Andreea Paiu, psihoterapeut cu formare în analiză existențială si logoterapie.
Problema la nivelul societății
„Avem foarte multe condiții care favorizează aceste tulburări și mult prea puține variante pentru a gestiona consecințele”, a mai spus Paiu pentru Europa Liberă.
De multe ori, problema nu este luată în serios, din cauza unei culturi a „stimei de sine, a imaginii corporale care este imatură la nivel de societate".
„Se produce foarte mult body shaming (rușine de propriul corp) de la vârste extrem de mici fără ca acest lucru să îngrijoreze părinții sau educatorii. Din păcate, social media promovează foarte mult acest body shaming. Impactul este foarte mare”.
Datele statistice din România indică o creștere a tulburărilor de alimentație în ultimele două decenii.
„Mi se pare foarte problematic felul in care ne uităm la corpurile femeilor. Devin așa ca niște obiecte care trebuie să respecte anumite standarde pentru a fi demne de apreciere, iubire etc.” a adăugat actrița Ada Galeș.
Nesiguranța de sine, stimulată de societate, este unul din motivele cele mai frecvente care duc la comportamentul restrictiv și gândurile obsesive.
Tulburările de alimentație precum anorexia și bulimia sunt afecțiuni psihice ale căror cauze sunt complexe din punct de vedere psihologic.
„Problema este foarte adânca la nivelul societății. Nu știm să creștem oameni care să fie siguri pe ei. Din punct de vedere cultural suntem tributari unei istorii în care nu am avut voie să fim cum suntem noi. A trebuit să ne conformăm. Noi am fost educați în această cultură a conformismului și a fricii de a nu fi la înălțimea standardului.”Andreea Paiu, psihoterapeut
„Mai ales persoanele cu anorexie si bulimie au dorința de a ocupa cat mai puțin spațiu tocmai pentru că nu simt ca au un loc pe lume în care sa li se permită să fie așa cum sunt. Este esențial ca oamenii sa înțeleagă că prima problemă este emoțională”, a declarat Paiu.
Deși simptomele precise și natura tulburărilor de alimentație variază, acestea tind să fie caracterizate de preocupări obsesive cu privire la aportul caloric și un control extrem asupra consumului pentru a „nu lua în greutate”.
Persoanele identificate LGBTQ+ se confruntă cu factori de stres unici care pot contribui la dezvoltarea unei tulburări de alimentație.
O prevalență generală crescută a tulburărilor de alimentație a fost raportată în rândul populației LGBTQ+, în special în rândul bărbaților gay, într-un studiu realizat la Oxford.
Pentru bărbații homosexuali, în special, încercarea de a se conforma unor roluri specifice și efectul mass-media pot afecta, de asemenea, nemulțumirea corporală.
În plus, problemele de sănătate mintală concomitente, cum ar fi anxietatea și depresia, pot face ca populația LGBTQ+ să fie mai vulnerabilă la dezvoltarea tulburărilor de alimentație.
Ce este bulimia nervosa?
Bulimia nervosa este o tulburare de alimentație gravă, care poate pune în pericol viața, caracterizată printr-un ciclu de mancat compulsiv urmat de comportamente compensatorii, cum ar fi vărsăturile autoprovocate, abuzul de laxative, diuretice sau alte medicamente, înfometarea sau exercițiile fizice excesive.
Ciclurile recurente de bulimie de tip „binge-and-purge” (mancat compulsiv si varsaturi autoprovocate) pot afecta întregul sistem digestiv și pot duce la dezechilibre electrolitice și chimice în organism, care afectează inima și alte funcții ale organelor majore.
Care ar fi soluția
Andreea Paiu menționează importanța de a lua măsuri care să prevină tulburarea comportamentului obsesiv compulsiv.
„De multe ori, până când lucrurile devin cu adevărat severe, nu ia nimeni în serios situația. Este foarte importantă intervenția precoce” a spus Paiu.
„Este nevoie să se schimbe mentalitățile de o manieră profundă și trebuie intervenit în punctul în care vedem că un om are problema respectivă. Am putea să ne educăm ca să nu se mai ajungă în faza în care este foarte greu sa mai faci ceva. Tulburările de alimentație sunt tulburări care țin de o trauma lungă și au efecte pe termen foarte lung. Ele pot dura ani de zile”.
Cea mai grea recuperare este cea psihologică. „Trebuie abordat aspectul cognitiv și emoțional ale tulburării de alimentație, cum ar fi tulburarea imaginii corporale, perfecționismul și regulile legate de mâncare, alimentație și greutate” a relatat Paiu.
Centrele de combaterea tulburărilor de alimentație sau orice program pentru prevenirea lor lipsesc din România. Pentru a trata această boală, este nevoie de centre de tratament și medici specializați în domeniu.
„La apogeul bolii mele, trăiam în SUA. Prin urmare, am fost trimisă la un centru de tratament rezidențial pentru tulburări de comportament alimentar care mi-a salvat viața”, a relatat Ioana care se luptă cu anorexie de 3 ani.
„Acum locuiesc în România și mi-e teamă că, dacă voi ajunge din nou în acea fază critică, să nu mai fie la fel de ușor să primesc tratamentul de care am nevoie pentru a rămâne în viață”.
Maria Ferariu este intern în cadrul serviciului românesc al Europa Liberă.
