Linkuri accesibilitate

Turcia | Doi foști șefi de poliție condamnați pe viață pentru uciderea unui jurnalist


Hrant Dink a fost un susținător vocal al unor legături mai bune între Turcia și Armenia. El a plătit cu viața pentru că a scris despre uciderea în masă a armenilor de către turcii otomani în timpul primului război mondial.

Un tribunal din Istanbul i-a condamnat la închisoare pe viață pe doi foști comandanți de poliție turci și doi foști ofițeri de securitate pentru uciderea jurnalistului turco-armean Hrant Dink în urmă cu 14 ani.

Dink a fost împușcat în plină zi, pe 19 ianuarie 2007, în afara birourilor din Istanbul ale ziarului bilingv turco-armean Agos, unde era redactor. Avea 53 de ani.

Dink fusese un susținător al reconcilierii dintre armeni și turci și a fost urmărit în mod repetat pentru că a insultat „turcismul” în comentariile sale despre identitatea armeană și masacrele armenilor de către turcii otomani în 1915. După uciderea sa, zeci de mii de oameni s-au adunat în centrul Istanbulului.

Șaptezeci și șase de suspecți au fost acuzați de complot pentru uciderea lui Dink.

Vineri, pe 26 martie, Tribunalul principal din Istanbul l-a condamnat pe fostul șef de informații al poliției din oraș, Ramazan Akyurek, și pe fostul său adjunct, Ali Fuat Yilmazer, la închisoare pe viață pentru „crimă premeditată”, a scris publicația la care a lucrat Dink.

Foștii înalți ofițeri ai Ministerului de Interne, Yavuz Karakaya și Muharrem Demirkale, au fost, de asemenea, condamnați la închisoare pe viață.

În 2012, simpatizantul ultranaționalist Ogun Samast, care avea 17 ani atunci, a fost condamnat la 23 de ani de închisoare pentru uciderea lui Dink.

Ali Oz, fost comandant al Ministerului de Interne al regiunii Trabzon de la Marea Neagră de unde provine Samast, a fost condamnat la 28 de ani de închisoare pe 26 martie.

Acuzațiile împotriva unui alt șef de poliție din Istanbul au fost prescrise.

Cu toate acestea, susținătorii lui Dink și activiștii pentru drepturile omului spun că cei mai înalți oficiali ai poliției au rămas nepedepsiți și vor ca ancheta și procesele să continue.

„Unii dintre cei responsabili pentru acest asasinat, inclusiv sponsorii, nu au fost încă urmăriți penal", a declarat Erol Onderoglu, reprezentantul asociației Reporteri fără Frontiere (RSF) în Turcia.

„Această justiție făcută parțial, după 14 ani, lasă un gust amar și nu ar trebui să marcheze sfârșitul căutării adevărului”.

În dosarul disjuns este acuzat inclusiv clericul islamic Fethullah Gulen din SUA, pe care președintele turc Recep Tayyip Erdogan îl învinovățește de orchestrarea tentativei de lovitură de stat în 2016. Gulen locuiește în Statele Unite din 1999 și neagă orice implicare în lovitura de stat eșuată.

Curtea de la Istanbul din 26 martie a decis că asasinarea lui Dink a fost comisă „în conformitate cu obiectivele Feto" - un acronim pe care Ankara îl folosește pentru mișcarea interzisă a lui Gulen, a informat NTV din Turcia.

Turcia susține că rețeaua Gulen s-a infiltrat pe scară largă în poliția țării și în alte instituții de stat de-a lungul deceniilor. Curtea nu s-a pronunțat cu privire la cazul lui Gulen și al altor 12 fugari și, în schimb, le-a disjunst dosarele.

Dink a fost un susținător al reconcilierii dintre armenii creștini și turcii musulmani și a fost urmărit în repetate rânduri pentru că a insultat „turcismul” cu comentariile sale despre identitatea armeană și uciderea în masă a armenilor de către turcii otomani în 1915.

În timpul și imediat după primul război mondial, până la 1,5 milioane de armeni au fost uciși sau deportați din Anatolia. Mulți istorici din Armenia și alte 30 de țări consideră uciderea lor un genocid.

Ca stat succesor al Imperiului Otoman, Turcia obiectează cu privire la utilizarea cuvântului genocid.

Ankara spune că aproximativ 500.000 de armeni au murit ca urmare a unor conflicte civile, boli și foamete, mai degrabă decât în urma unui efort planificat al guvernului otoman de a-i anihila. Turcia afirmă, de asemenea, că sute de mii de musulmani au murit în Anatolia în acel moment din cauza foametei, a frigului și a bolilor.

  • 16x9 Image

    Dora Vulcan

    A intrat în presă în 1992 ca reporter de politică internă la România liberă. A devenit apoi jurnalist de investigații specializat în Justiție, preocupat de ingerința politicului în anchetele penale. În paralel, Dora a fost și stringer BBC. A scris la Revista „22” despre plagiatele din mediul universitar, a acoperit domeniul politic la Reporter Global (partener The Economist în România) și a fost editor coordonator la departamentul social al agenției Mediafax. A fost consultant pentru filmul „De ce eu?”, despre moartea suspectă a procurorului Cristian Panait, o tragedie cu implicații politice care a marcat anii 2000.  

XS
SM
MD
LG