E aproape imposibil ca ONU să autorizeze o acțiune militară în Ucraina din cauza opoziției Rusiei din Consiliul de Securitate, dar reprezentanții Organizației Națiunilor Unite ar putea lua alte măsuri pentru a descuraja Rusia să continue invazia neprovocată din 2022, din Ucraina, spune Savita Pawnday într-un interviu acordat serviciului românesc al Europei Libere.
Organizația pe care aceasta o conduce pledează pentru implementarea principiului „responsibility to protect” (responsabilitatea de a proteja), asumat de ONU printr-o rezoluție încă din 2005 și care obligă, teoretic, „comunitatea internațională” să intervină atunci când pe teritoriul unui stat sunt comise acte de genocide, crime împotriva umanității, crime de război sau epurare etnică.
Europa Liberă: Având în vedere faptele documentate din Ucraina, ați spune că în Ucraina au fost/sunt comise crime de război?
Savita Pawnday: Din 2014, crime de război și crime împotriva umanității au fost comise în Ucraina în timpul conflictului din regiunea Donbas. Biroul ONU pentru Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului (OHCHR), precum și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) au documentat în mod regulat crime de război probabile și crime împotriva umanității comise de toate părțile în conflict, inclusiv bombardarea nediscriminată a zone civile, folosirea fără discriminare a armelor, tortură, detenție arbitrară, violență sexuală și multe altele.
Curtea Penală Internațională (CPI) a găsit, de asemenea, dovezi ale unor abuzuri în curs care ar putea echivala cu crime de război și crime împotriva umanității în Donbas, prin urmare a lansat o anchetă completă.
În contextul invaziei, credem, de asemenea, că încălcările care pot echivala cu crime de atrocitate sunt în curs.
Rapoartele indică faptul că forțele ruse au comis atacuri direcționate asupra civililor, au bombardat fără discernământ zone civile, au folosit arme interzise fără discriminare, inclusiv muniții cu dispersie și au vizat infrastructura civilă, inclusiv școli și spitale.
Toate aceste încălcări pot constitui crime de război și/sau crime împotriva umanității.
Europa Liberă: Ce credeți că ar trebui să facă ONU cu privire la situația actuală din Ucraina?
Savita Pawnday: Când vorbim despre „ONU”, este dificil să dăm un răspuns singular, având în vedere că trebuie să facem o distincție clară între o varietate de organe și agenții diferite, cu o serie de mandate, instrumente și modalități diferite de a răspunde la atrocități și/sau situații conflictuale.
Am văzut că Consiliul de Securitate al ONU a fost complet blocat ca urmare a puterii de veto a Rusiei ca unul dintre membrii permanenți ai Consiliului. Pe 2 martie, sub egida „Unitate pentru pace”, Adunarea Generală a organizat o reuniune de urgență, ca urmare a blocajului din Consiliul de Securitate, și a adoptat cu o majoritate covârșitoare o rezoluție prin care cere Rusiei să își încheie imediat operațiunile militare din Ucraina.
La 4 martie, Consiliul pentru Drepturile Omului a înființat o Comisie de anchetă pentru a investiga încălcările sistematice și abuzurile drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar. Pe lângă acele organe ale ONU care constau din state membre, există și Secretariatul ONU.
Diferitele departamente ale Secretariatului ONU joacă un rol important în răspunsul la criza din Ucraina – multe dintre ele sunt în roluri directe de furnizare de servicii pentru cei mai afectați de criză, inclusiv ajutor pentru refugiați pentru cei care au fugit și ajutoare umanitare pentru cei care rămân în Ucraina.
Numai un răspuns concertat și puternic din partea tuturor părților Națiunilor Unite va avea un impact direct asupra situației de pe teren. Câteva acțiuni concrete pe care le-ar putea lua organele ONU în plus față de măsurile deja luate: Adunarea Generală ar trebui să suspende Rusia de la scaunul său din HRC (Human Rights Council) pentru încălcarea responsabilităților sale fundamentale ca membru.
Consiliul de Securitate trebuie să lucreze la un acord care să asigure trecerea în siguranță și livrarea ajutorului umanitar în zonele afectate de conflict. Părțile în conflict ar trebui să reînceapă discuțiile de încetare a focului și să adere la pauzele umanitare convenite, susținute și asistate de Secretariatul ONU.
Europa Liberă: Potrivit ONU, comunitatea internațională are obligația „de a proteja populațiile de genocid, crime de război, epurare etnică și crime împotriva umanității”. Ce poate face ONU când acest lucru nu poate fi realizat cu „mijloace diplomatice, umanitare și pașnice adecvate”?
Savita Pawnday: Cred că este prea devreme să spunem că „mijloacele diplomatice, umanitare și pașnice adecvate” au fost epuizate sau nu pot îndeplini obiectivele de a proteja populațiile de genocid, crime de război, epurare etnică și crime împotriva umanității.
Ne aflăm acum într-o etapă în care apar dovezi cu privire la potențiale crime, dar există încă spațiu pentru a preveni încălcări ulterioare împotriva populației care rămâne în Ucraina – precum și orice potențiale încălcări împotriva celor care au fugit în țările vecine sau care rămân în Rusia și nu susțin acțiunile guvernului.
Ne aflăm acum într-o etapă în care apar dovezi cu privire la potențiale crime, dar există încă spațiu pentru a preveni încălcări ulterioare împotriva populației
Având în vedere faptul că acțiunea militară colectivă prin Consiliul de Securitate al ONU nu va fi posibilă – și ar trebui să fie întotdeauna utilizată ca metodă de ultimă instanță, comunitatea internațională trebuie să continue să exploreze opțiuni alternative prin alte părți ale sistemului ONU, pentru răspunde la situația din Ucraina.
Aceasta include, după cum am văzut, diferite eforturi de a izola Rusia și de a face dificilă din punct de vedere politic și economic continuarea campaniei lor în Ucraina și de a încuraja negocierile în vederea unei încetări a focului.
Europa Liberă: Poate ONU să autorizeze o acțiune militară internațională în Ucraina, având în vedere crimele de război care se presupune că sunt comise acolo?
Savita Pawnday: Consiliul de Securitate, ca organ principal responsabil de menținerea păcii și securității internaționale, este singurul organ al Națiunilor Unite care poate autoriza acțiunile militare internaționale în Ucraina, fie prin autorizarea organizațiilor regionale să desfășoare o operațiune, fie prin stabilirea unei operațiuni de pace.
Rusia, membru permanent al Consiliului de Securitate cu drept de veto, probabil că nu va aproba nicio acțiune în temeiul Capitolului VII (operațiuni de pace) sau al Capitolului VIII (autorizarea acțiunilor regionale) din Carta ONU, așa că este puțin probabil ca ONU să autorizeze o acţiune militară în Ucraina.
Adunarea Generală a ONU a înființat o dată înainte, sub egida „Unitate pentru pace”, o Forță de Urgență a ONU (UNEF I) în Orientul Mijlociu în 1956, dar este un eveniment rar și puțin probabil ca un organ din afara Consiliului de Securitate să poată aduna suficiente sprijin pentru autorizarea oricărei forţe internaţionale.
Europa Liberă? De ce credeți că liderii lumii evită să menționeze „crime de război” și „genocid” în discursurile despre războiul din Ucraina?
Savita Pawnday: În primul rând, statele au dorit să condamne invazia, care în sine nu este o crimă de război, ci mai degrabă ar putea fi o „crimă de agresiune”. Pe măsură ce conflictul a evoluat, am văzut din ce în ce mai mulți lideri discutând despre crime de război prin deplângerea diferitelor abuzuri împotriva civililor din Ucraina.
Pe scurt, atunci când liderii discută despre invazie, trebuie să fie atenți să caracterizeze actele comise de forțele ruse drept potențiale crime, fără a încadra invazia în sine drept o crimă de război – și probabil că această nuanță este motivul pentru care nu vedeți încadrarea crimelor de război mentionat ca frecvent.
Pragul pentru determinarea faptului că are loc un genocid include furnizarea de dovezi ale intenției de a distruge „total sau parțial” unul dintre grupurile protejate în temeiul Convenției privind genocidul.
Pragul pentru determinarea faptului că are loc un genocid include furnizarea de dovezi ale intenției de a distruge „total sau parțial” unul dintre grupurile protejate în temeiul Convenției privind genocidul.
Grupurile de protecție includ grupuri naționale, religioase, etnice sau rasiale. Datorită sarcinii probei necesare pentru genocid, precum și propriilor obligații conform Convenției privind genocidul în cazul în care are loc un genocid, guvernele ezită adesea să invoce sau să menționeze potențiale crime până când nu există certitudinea absolută că are loc un genocid.
Acesta nu este cazul doar în Ucraina, ci și pentru multe situații de atrocitate din întreaga lume. În ceea ce privește afirmațiile de genocid, liderii mondiali au condamnat afirmațiile false ale președintelui rus Vladimir Putin privind genocidul în Donbas, drept pretextul său pentru lansarea invaziei Ucrainei.
În ciuda afirmațiilor Rusiei, atât monitorii OHCHR, cât și OSCE au fost pe teren în Donbas de ani de zile și au publicat rapoarte regulate despre abuzurile pe care le-au constatat, dar nu au raportat nicio dovadă de genocid din 2014.
În ceea ce privește afirmațiile președintelui ucrainean Zelenski conform cărora abuzurile din partea forțelor ruse ar putea fi genocid, niciun stat sau organism juridic nu a stabilit până acum că forțele ruse acționează cu intenția de a distruge un grup protejat.
Ucraina a introdus un caz privind un potențial genocid în fața Curții Internaționale de Justiție, iar Curtea Penală Internațională investighează, de asemenea, potențiale crime în contextul invaziei actuale, dar niciunul dintre organismele nu a pronunțat o hotărâre care să eticheteze situația drept genocid.
