Comisarul European pentru comerț, irlandezul Phil Hogan, a demisionat ieri seara, după ce propriul său guvern îi retrăsese sprijinul, știind în același timp că va trebui să numească un alt reprezentant în Comisia Europeană.
Cum o scrie Politico, demisia forțată a unuia dintre cei mai puternici și influenți comisari, în pline negocieri finale ale Brexitului, cu un Boris Johnson tot mai reticent și manipulator, este o mare lovitură pentru coeziunea și credibilitatea Comisiei Europene.
Dar după ce, în Marea Britanie, Dominic Cummings (mult dușmănitul consilier al lui Johnson) a încălcat în două rânduri regulile carantinei, Phil Hogan a fost forțat să demisioneze atunci când s-a aflat că el a luat parte, în Irlanda sa natală, la o petrecere (a golf dinner) la care n-au fost respectate deloc regulile distanțării sociale și ale carantinei. Cum o scrie în Franța Le Figaro, Hogan a recunoscut că ar fi trebuit să fie «mai riguros în respectarea regulilor sanitare». El a publicat un comunicat în acest sens pe site-ul Comisiei. Irish Times anunțase deja că poliția ancheta asupra petrecerii selecte, la care au participat peste 80 de oameni, în vreme ce numărul legal pentru o adunare în interior pe timp de pandemie este de 6.
Premierul Irlandei, Micheál Martin și vicepremierul Leo Varadkar îi ceruseră personal lui Phil Hogan să demisioneze. Asta a fost a doua lovitură pentru el, după eșecul tentativei sale de a fi ales director al Organizației Mondiale a Comerțului (WTO).
Hogan este un negociator talentat și dur, care știa să discute cu britanicii în chestiunea Brexitului. A fost de altfel una din micile plăceri vinovate ale europenilor de a opune britanicilor, în tot ce privește comerțul, un comisar irlandez.
Acum, după ce guvernul de la Dublin va numi un nou candidat, acesta va trebui să fie audiat de comitetul respectiv din Parlamentul European, apoi audiat și aprobat de plenul Parlamentului.
Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care nu avea deloc nevoie de un asemenea scandal, i-a mulțumit lui Hogan, ieri seara târziu, printr-un tweet scurt și sec. El a iritat pe toată lumea prin felul în care a tergiversat în a-și cere niște scuze care ar fi salvat situația.
British Museum și „Zece XXX mititei”
The British Museum se redeschide astăzi, după ce a fost inaccesibil jumătate de an, dar, semn al efectelor polemicii mondiale în legătură cu memoria rasismului, o statuie a fost retrasă, chiar bustul unuia din fondatorii muzeului: Hans Sloane.
El Mundo, în Spania, amintește că Sloane, născut în 1660 în Irlanda, a fost un proprietar de sclavi pe plantații de trestie de zahăr în Jamaica. Mișcarea Black Lives Matter, care dusese la răsturnarea statuii traficantului de sclavi Edward Colston în Bristol, ceruse primului muzeu al lumii să-și facă o autoanaliză a trecutului.
"Nu l-am ascuns pe Sloane, ci doar l-am pus acolo unde merită (en su sitio)", spune directorul muzeului, Hatwig Fischer", citat de cotidianul conservator spaniol, care îl citează însă și pe Dan Hicks, autorul unui volum pe cale de apariție despre muzeele britanice, care spune că: „a muta bustul lui Sloane dintr-o sală în alta a muzeului nu va fi suficient”.
În același registru, Le Figaro, echivalentul în Franța al catolicului și conservatorului El Mundo spaniol, se indignează de schimbarea titlului franțuzesc al romanului lui Agatha Christie Dix petits nègres (titlul original a fost de altfel Ten Little Niggers, modificat în SUA deja în 1940, iar în Marea Britanie la începutul anilor 1980). Faptul că decizia de a schimba titlul francez i-a revenit strănepotului autoarei, James Prichard, nu schimbă nimic pentru Le Figaro, care vede în asta evoluția absurdă a unei corectitudini politice planetare sufocante și ucigătoare.
Figaro amintește că și în Franța cartea marelui poet Blaise Cendrars, publicată în 1929, Petits contes nègres pour les enfants des Blancs, este considerată « négrophobe » deși textul e mai degrabă o lecție împotriva rasismului. Ce se va întâmpla atunci, se întreabă retoric cotidianul francez, cu emoționantul film al lui Euzhan Palcy: Rue Cases-Nègres?
Și Le Figaro îl citează pe filozoful Raphaël Enthoven (cunoscut mai întâi marelui public prin cântecul de amor pe care i l-a dedicat fosta sa iubită Carla Bruni: Raphaël), care s-a indignat pe Twitter: „Acum câteva luni, râdeam cu toții de inculții care se indignau de acest titlu [Zece negri mititei]. Acum, incultura triumfă și domnește.”
Cum o precizează însă Le Monde, în SUA romanul apare de trei sferturi de secol, din 1940, cu titlurile alternative: And Then There Were None sau Ten Little Indians. Termenul francez problematic, « nègre », apărea de 74 de ori în traducerea franceză, care data chiar de atunci, din 1940. « Nègre » nu va mai apărea deloc în noua traducere.
Paris – Malin Rouge
Paris devenit „zonă roșie”: lovitură teribilă pentru turism. Belgia a plasat Parisul în zona roșie, dar Germania făcuse deja, la rândul ei, asta, cum o amintește în Franța același Le Figaro.
Lucru care nu va fi în măsură să calmeze indignarea populară, mai ales în urma scandalului cu comisarul Hogan care încălcase regulile, deputații europeni care vin de la Paris nu vor fi supuși carantinei atunci când se deplasează la Bruxelles, la sediul Parlamentului European.
La Bruxelles, Uniunea Europeană a pregătit un plan pentru a vaccina cel puțin 40% din populație, depășind astfel de două ori planurile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), care sunt de a vaccina 20% din populația planetei.
Între timp, practic toate țările occidentale importante cer acum o anchetă în chestiunea otrăvirii lui Aleksei Navalnîi, cum o rezumă Le Monde. Boris Johnson și-a adăugat la rândul său vocea celor care au condamnat ambiguitățile statului rus în chestiunea otrăvirii dizidentului, în primul rând Angela Merkel și Emmanuel Macron, chiar dacă presa americană, precum Washington Post, atrage atenția asupra tăcerii lui Donald Trump.
Joe Biden: Lumea nu prea nouă
Le Canard Enchaîné, săptămânalul politico-satiric francez care apare de un secol fără publicitate și care mai prezintă și particularitatea că este singura publicație de pe planetă fără un site web funcțional (site-ul lor te trimite să cumperi ziarul de la chioșc) oferă un nemilos și comic portret al lui Joe Biden, care merge împotriva tendinței generale a presei franceze de a-l cruța pe candidatul democrat și de a rezerva salvele grupate împotriva lui Donald Trump. Le Canard îi face însă, sub titlul „Lumea nu prea nouă”, următorul portret lui Joe Biden:
„Hello, hello iată-l pe the good old fellow. De 48 de ani se învârte printre noi. I-a cunoscut pe Brejnev și pe Kosîghin, pe Ciu Enlai, Amin Dada și Kissinger, umbrela bulgară și Checkpoint Charlie. Nu s-a schimbat, are și azi o mutră bună de publicitate pentru Viagra, dinții prea albi și tenul unuia care doarme sub lampa de bronzat.”
Le Canard îl compară pe Joe Biden, pentru publicul francez, cu Jacques Chirac: „O bonomie afișată care ascunde o ambiție feroce, mimând o empatie exagerată în fața nenorocirii celor de jos, o longevitate dincolo de înțelegere —senator de Delaware de la vârsta de 29 de ani până în 2008— și o inumană tendință de a gafa.”
A inventat, de pildă, amintește Le Canard, că ar fi avut probleme cu poliția sud-africană pe când încerca să se întâlnească cu Nelson Mandela, doar că asta nu s-a întâmplat niciodată.
Un portret împotriva tendinței actuale, așadar, însă bătrânul Canard face des asta. Este, de pildă, singurul ziar care publică o cronică derutant de pozitivă a filmului Tenet al lui Christopher Nolan.
Cronica, fals entuziastă, s-ar rezuma de fapt la sfatul: „Nu încercați să înțelgeți.”
Facebook Forum