Linkuri accesibilitate

Unde pricepem tragedia virusului Brexit și de ce Wuhan, epicentrul infecției din China, e un loc sensibil politic. Revista presei europene


Locuitori din Wuhan, China, ard mirodenii de anul nou, 12 februarie, 2016

Marea Britanie a intrat începând din acest weekend în plin Brexit, iar efectele șocului încep abia acum, lent, să se facă simțite.

Brexitul este cea mai inutilă și masochistă decizie în istoria țării noastre”, scrie Ian McEwan în The Guardian, ziarul stângii intelectuale londoneze: -- „Praful în ochi al populismului ne-a orbit rațiunea, iar acum în fața noastră se întind ponoasele și regresul.”

Conservatorul cotidian The Times, care a fost permanent mai degrabă pro-Brexit, căutând însă acum să arate neutralitate, remarcă în paralel și trage concluzia că europenii profită de acum înainte de Brexit pentru a merge spre o și mai mare integrarea politică. Marea Britanie, scrie The Times, a fost întotdeauna o piedică în calea federalizării Europei. Acum acea piedică a dispărut.

Ba chiar, s-au evaporat și obstacolele psihologice în fața analizării posibilei dezintegrări a Marii Britanii, prin realizarea independenței Scoției. Asta a spus ieri, duminică, fostul preşedinte al Consiliului European și actual președinte al Partidului Popular European (PPE) Donald Tusk, care a declarat că Scoţia ar fi primită în Europa „cu entuziasm" dacă şi-ar obţine independenţa de restul Regatului Unit.

Vorbind în programul „Andrew Marr Show" de la BBC, Tusk a spus că el se simte „foarte scoţian" după Brexit şi a estimat că Scoţia ar fi tratată „cu empatie” dacă şi-ar căpăta independenţa şi ar căuta să obțină un loc la masa UE.

BBC remarcă însă că Tusk a formulat toate acestea foarte prudent și că primirea Scoției în UE n-ar fi automată și ar trebui negociată.

În schimb, cotidianul din capitala Scoției, Edinburgh News, îl citează pe ministrul britanic de externe, Dominic Raab, participant la aceeași emisiune de la BBC, care l-a atacat de îndată pe Tusk spunând: -- „Cred că poziția lui e ne-europeană și iresponsabilă, date fiind tendințele separatiste din Spania, Franța și Italia.”

Nu e limpede la ce tendințe separatiste din Franța și Italia s-a referit Dominic Raab, însă în cazul Spaniei e clar că este vorba de Catalonia, deși acolo UE s-a arătat până acum, și se arată în continuare, a fi sistematic de partea guvernului central de la Madrid. De altfel, săptămânalul duminical de la Londra The Observer (parte din The Guardian) a scris ieri că UE este de partea Spaniei în chestiunea Gibraltarului. Bruxelles o să permită Spaniei să blocheze orice tentativă a Londrei de a include teritoriile și posesiunile de peste ocean în vreun acord comercial cu UE. În schimb, tot The Observer scrie că Boris Johnson s-a angajat, foarte bătăios, să nu facă nicio concesie Europei.

În Spania în acea Spanie frământată de tendințele separatiste invocate de șeful diplomației britanice Dominic Raab, cotidianul El Pais oferă un superb reportaj foto, cu comentarii, din zona Zidului Roșu / Red Wall”, care a permis victoria lui Johnson. 'Zidul roșu' este fosta zonă industrială și defavorizată care merge din nordul Țării Galilor până în Northumberland și care tradițional a votat întotdeauna la stânga, înainte de se întoarce, sub propaganda Brexit, votând acum la dreapta și pentru ruperea de UE.

Venezuelianul Guaidó​, neprimit în Spania

Tot în Spania, cotidianul conservator El Mundo, care sprijină opoziția din PP (Partidul Popular, membru al europeanului PPE) scrie despre recenta vizită la Madrid a autoproclamatului lider din Venezuela Juan Guaidó. Acesta nu a fost primit de premierul socialist spaniol Pedro Sánchez. El Mundo scrie că Guaidó s-a întâlnit în Madrid cu tatăl său, Wilmer Guaidó, care trăiește în insulele Canare și îl citează pe acesta spunând: „Vorbesc ca un tată... ceea ce a făcut Sánchez e foarte urât”.

Dar, conchide conservatorul El Mundo, ce poți să aștepți de la guvernul lui Pedro Sánchez și Pablo Iglesias.

Toți împotriva „infodemiei"

În Italia, La Repubblica face o recenzie a valului de fake news privind coronavirus, altfel zis: ceea ce ziarul numește, printr-un joc de cuvinte cu epidemie, o : „infodemie”.

"Infodemia" are multe fețe, scrie La Repubblica: de la Bill Gates care ar profita de epidemie, la soluția de dioxid de clor (bleach / candeggina în italiană) pe care internetul ți-o recomandă s-o bei ca să nu te îmbolnăvești, cotidianul italian trece în revistă toate teoriile conspiraționiste care, dacă sunt urmate, se pot dovedi nesănătoase pentru trup sau creier. Și nu, nu avem de-a face cu un război bacteriologic. Cu toate astea, orașul Wuhan în sine și regiunea sa au, într-adevăr, o mare importanță simbolică și istorică pentru China modernă.

La rândul său, Süddeutsche Zeitung, la München, analizează consecințele socio-culturale ale epidemiei și ale crizei, într-un articol intitulat: Între rasism și isterie. Și, într-adevăr, în multe orașe occidentale restaurantele chinezești, sau pur și simplu asiatice, își pierd clientela. Nu mai este mult până când asiaticii au să înceapă să fie priviți bănuitor.

« Wuhan, epicentrul epidemiei, loc sensibil politic»

Le Monde, în Franța, oferă un interviu cu antropologul Frédéric Keck, care explică importanța istorică, simbolică și chiar sanitară a orașului Wuhan, al doilea mare oraș din centrul Chinei și locul de unde a pornit virusul 2019-nCoV.

Frédéric Keck conduce, la Paris, singurul Laboratoire d’anthropologie sociale (LAS). A publicat cărți despre pandemii, iar acum explică pentru Le Monde că întreaga criză e pe cale de revela o surprinzătoare vulnerabilitate a economiei mondiale. „Un virus omoară o sută de oameni și iată că economia planetei alunecă pe marginea prăpastiei.”

Tot Frédéric Keck rezumă astfel importanța orașului Wuhan pentru chinezi : « Wuhan [cu 11 milioane de locuitori] este al doilea mare oraș din centrul Chinei, după Chongqing, și ambele au servit de capitală regimului naționalist în timpul războiului cu Japonia din 1937-1945. Orașul a rezultat din fuziunea, în 1927, a trei contoare comerciale create de occidentali pe fluviul Yangzi în sec. XIX. De acolo a pornit și revoluția din 1911, care a dus la prăbușirea imperiului, după o revoltă a armatei împotriva transferului finanțării liniilor de cale ferată către băncile străine. Wuhan este, așadar, un loc foarte sensibil pentru istoria chineză recentă : este în același timp un centru al imperiului – tianxia, « tot ce e sub cer » – și un focar revoluționar – geming, « modificarea mandatului celest».

Dar Le Soir, la Bruxelles, are totuși un articol al corespondentei din Hong Kong a ziarului despre Primejdioasa pasiune a chinezilor pentru animalele exotice, din care aflăm, după ce ni se confirmă că în China e foarte apreciată carnea animalelor sălbatice sau protejate, care pot transmite noi viruși, potrivit experților: „Broaște, pui de căprioară și de lup, castori, arici, zibete și șerpi. Doar câteva din animalele vândute în piața Huanan din Wuhan, care a fost punctul de plecare al epidemiei ce atacă acum China. Majoritatea erau păstrate în cuști și vândute vii. Unul din vânzători postase online un meniu care cuprindea 110 specii, cu prețul oscilând între 15 și 4.000 de yuani (2 și 525 de euro).”

Facebook Forum

VIDEO

Bulgarii protesteză împotriva construcțiilor ilegale din arii protejate
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:04 0:00
XS
SM
MD
LG