Ursula von der Leyen a amânat întâlnirea cu liderii politici din Parlamentul European, care este urmată de anunțul public al colegiului (grupului) de comisari.
Informația a fost confirmată de unul dintre purtătorii de cuvânt al Parlamentului European, după ce a fost publicată inițial de Politico.
Această amânare se datorează parțial faptului că Slovenia a propus un alt candidat pe ultima sută de metri, într-un anunț-surpriză făcut luni.
Guvernul de la Ljubljana a înaintat numele fostei ambasadoare Marta Kos, o propunere mai favorabilă, pentru că este femeie.
Însă propunerea trebuie aprobată de parlamentul țării, ceea ce se poate întâmpla doar vineri.
Anunțul compoziției Comisiei nu trebuia neapărat să aibă loc miercuri, dar acesta era termenul-limită autoimpus. Faptul că l-a ratat e jenant, spun mai mulți oficiali europeni pentru Politico.
Procesul de numire a unui nou colegiu de comisari a fost amânat din cauza propunerilor neadecvate pe care statele membre le-au făcut intenționat.
Ursula von der Leyen a cerut fiecărei țări să propună un bărbat și o femeie, așa cum au făcut-o și în 2019, pentru ca ea să poată asambla un colegiu cu cât mai multă egalitate de gen. Singurele excepții de la regulă au fost țările care și-au renominalizat comisarul existent.
Însă țările au refuzat să se conformeze și au trimis doar câte o persoană, majoritatea bărbați, ceea ce a atras frustrarea șefei Comisiei. Singura țară care a trimis două propuneri, un bărbat și o femeie, e Bulgaria.
„A cerut fiecărei țări două propuneri, dar a primit degete mijlocii”, conform unui oficial european.
Von der Leyen a încercat, așadar, în ultimele săptămâni să convingă statele europene mai mici să-și schimbe nominalizările și să propună femei.
În acest moment, pe listă sunt 16 bărbați și 10 femei pentru 25 de posturi deschise - Germania e scoasă din calcul pentru că e reprezentată deja de Ursula von der Leyen, iar Estonia va fi reprezentată de Kaja Kallas, care va conduce diplomația Uniunii Europene.
Lista nu e bătută în cuie, iar unii candidați ar putea fi respinși de Parlamentul European în timpul audierilor, motiv pentru care ar fi prins bine doi candidați din fiecare stat. E posibil ca unii candidați să fie înlocuiți în ultimul moment, probabil cu femei.
Așadar, e foarte posibil ca Slovenia să fie recompensată pentru că și-a schimbat propunerea inițială. Și România ar putea fi într-o situație similară, pentru că propunerea inițială, europarlamentarul Victor Negrescu, a fost înlocuită cu Roxana Mînzatu.
Premierului Marcel Ciolacu i s-a cerut din partea grupului social-democraților europeni să nominalizeze pe cineva din partid, însă oferta este considerată slabă.
„Dacă ne uităm la ce ofertă poate avea PSD, nu prea sunt politicieni cu experiență politică acasă, care să aibă și anvergură europeană”, spune Dacian Cioloș, fost comisar european, pentru Europa Liberă.
Din cauza lipsei sale de experiență și a slabei puteri de negocieri a României, Mînzatu nu va avea șanse să primească un portofoliu prea important, cum ar fi cel al coeziunii.
Cel mai probabil, i se va da un portofoliu clasic pentru social-democrați, acela al locurilor de muncă, drepturilor sociale și locuințelor. Este un portofoliu relativ neimportant, pentru că nu este una dintre competențele executive ale UE și nici nu se bucură de un buget foarte mare.
Victor Negrescu, care fusese propus inițial pentru această funcție, afirmă și el că Mînzatu are șanse slabe la portofoliul de coeziune - mai degrabă ar prelua un portofoliu „pe o zonă socială combinată cu zona economică”.
Discuțiile inițiale, cu privire la coeziune, par să i se fi aplicat mai degrabă candidatului Negrescu, care are mai multă experiență în afaceri europene, aflându-se la al treilea mandat consecutiv de europarlamentar (cu o pauză în 2017-2018, când s-a întors în politica națională) și este unul dintre vicepreședinții Parlamentului.
Dintre propunerile curente, 12 sunt membri ai grupului de centru-dreapta al Popularilor Europeni, doar patru de la grupul Social-Democraților care a ieșit pe locul doi în alegerile europene, tot patru de la liberalii din Renew, câte unul din grupările extremiste ale Conservatorilor și Patrioților (Italia, respectiv Ungaria) și patru cu afiliere neclară.
Desigur, alt criteriu folosit de von der Leyen este experiența. „Comisia are nevoie de competență, iar competența înseamnă experiență de top în politică, în executiv - de exemplu, foști premieri, miniștri sau măcar diplomați de rang înalt sau cu istoric în instituțiile europene”, a explicat ea.
Până acum, sunt propuși trei foști miniștri de externe, trei foști prim-miniștri, cinci foști miniștri ai finanțelor și oameni cu experință în jurnalism (Belgia, Finlanda), diplomație (Ungaria, Slovacia, Polonia) și domeniul academic (Cipru, Croația).
Cine sunt comisarii europeni și ce fac ei?
Comisia Europeană funcționează ca un guvern la nivel european - scrie proiectele de legi pe care Parlamentul ajunge să le discute. Comisia gestionează și bugetul UE și reprezintă UE la nivel internațional.
Mai mult, Comisia e responsabilă pentru implementarea legilor europene și poate trage la răspundere țările care nu le pun în aplicare.
În consecință, comisarii sunt un fel de miniștri-tehnocrați: deși apartenența lor politică este importantă pentru țările care-i propun, aceasta nu ar trebui să politizeze activitatea pe care o desfășoară de la Bruxelles.
Fiecare țară propune câte un comisar, iar după o aprobare preliminară se împart portofoliile. Acestea sunt împărțite după mai multe criterii: echilibru geografic, politic și de gen, însă țările mari și mai ales cele care au fondat UE ajung adesea să primească cele mai importante portofolii.
Președintele Comisiei poate decide, la discreția sa, să-și pună aliații politici în funcții importante și rivalii la colț. Adesea, comisarii primesc un portofoliu care li se aliniază ideologic.
Banii sunt împărțiți de comisarul pe buget, în negocieri cu europarlamentarii. Cele mai multe fonduri le controlează comisarii pe agricultură și coeziune, astfel că portofoliile acestea ajung să fie și printre cele mai importante.
Ținând cont de protestele fermierilor din ultimul an și de rezultatele alegerilor europene într-unele dintre cele mai slab dezvoltate regiuni din țările europene, bugetele de la agricultură și coeziune sunt esențiale pentru viitorul succes al proiectului european.
Mai mult, UE nu poate acționa direct în toate domeniile de activitate pentru care există portofolii. Uniunea are competențe exclusive, adică putere unică de decizie, în domeniul politicii comerciale comune, a încheierea acordurilor internaționale, a uniunii vamale, a politicii monetare din statele care folosesc moneda euro, a conservării resurselor biologice ale mării.
UE nu poate, în schimb, să adopte acte obligatorii, ci doar să sprijine, să coordoneze sau să completeze acțiunile statelor membre în domenii esențiale pentru suveranitatea lor:
- industria
- cultura
- turismul
- educația
- protecția civilă.
Adică, în aceste domenii UE nu poate legifera fără acordul statelor membre și nu se poate impune decât în situații anume.
Zona gri, unde UE poate acționa într-o măsură, dar depinde de situație (statele membre pot acționa dacă UE alege să nu o facă), sunt așa-numitele competențe partajate:
- piață internă
- politică socială
- coeziune
- agricultură
- mediu
- protecția consumatorilor
- transport
- energie
- sănătate publică
- cooperare pentru dezvoltare și spațiul de libertate
- securitate
- justiție.
Portofoliile se schimbă aproape la fiecare mandat, ele fiind reorganizate în funcție de prioritățile UE la acel moment, care pot ajunge să modifice ușor competențele europene.
Evenimente precum pandemia de Covid pot să aducă competențe noi din ce în ce mai aproape de Bruxelles: în acei ani, s-a dovedit importanța acțiunii coordonate în domeniul sănătății publice, ceea ce înainte ținea de fiecare stat în parte.
Comisia s-a concentrat din ce în ce mai mult în ultimii ani și pe aspecte de mediu și migrație, iar răspunsul la războiul din Ucraina aduce și el perspectiva unor noi puteri executive.
S-a vehiculat introducerea unui comisar specializat pe extinderea UE, precum și unul pentru apărare, care să coordoneze achizițiile comune de armament și muniție. Planul pentru un comisar pentru apărare pare să fie cerut doar de țările baltice, așa că ar putea fi introdus ca plan B.
România nu are putere de negociere
Repartizarea este cel mai important joc pentru statele europene, care pot ajunge să controleze un portofoliu cu un buget mare sau unul mai degrabă irelevant. Altele pot ajunge să controleze un portofoliu care-i preocupă foarte mult (să zicem, francezii cu agricultura). La rândul lor, comisarii tind să aloce bugete un picuț mai mari țării lor de origine, cu o schimbare de 1%.
Toate portofoliile sunt necesare dar, la fel ca într-un guvern național, unele sunt mai importante decât altele. Mai mulți lideri europeni au încercat să intervină în ultimele săptămâni pe lângă von der Leyen pentru a asigura un portofoliu important pentru țara lor.
În schimb, liderii politici de la București nu s-ar fi implicat în aceste negocieri: nici președintele Iohannis, nici premierul Ciolacu.
„Iohannis e ieșit în joc după comportamentul lui bizar din ultimele luni, cum s-a jucat cu NATO și cu alte chestiuni din Consiliu. Ciolacu e, din păcate, în situația în care nu poate discuta direct cu niciun lider politic european, pentru că are nevoie de interpret totdeauna”, spune fostul comisar european pentru agricultură Dacian Cioloș, în perioada 2010-2014.
„Eu i-am mai spus și direct, câtă vreme nu vorbește o limbă comună cu un politician și te folosești de un interpret, politicianul acela nu va fi niciodată confidențial cu tine, oricât de prieten ai fi”, mai declară Cioloș pentru Europa Liberă.
Cioloș menționează că România se află oricum într-o poziție dezavantajată, din care nu-i poate cere astfel de favoruri Ursulei von der Leyen, fiindcă țara deja a cerut ajutor pentru probleme cu deficitul bugetar și implementarea PNRR-ului.
„N-ai nimic ce să-i dai în schimb ca să poți să-i ceri ceva”, spune el.
În trecut, comisarii din partea României au fost Leonard Orban (Multilingvism, 2007-2010), Dacian Cioloș (Agricultură și dezvoltare rurală, 2010-2014), Corina Crețu (Politică regională, 2014-2019) și Adina Vălean (Transporturi, 2019-2024).
Procedura de numire a unei comisii
Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, își va alege și-și va repartiza propunerile de comisari.
„Deci, în mod formal, un candidat de comisar nu se desemnează pentru un anumit portofoliu”, punctează Dacian Cioloș. „Portofoliile sunt 100% la mâna președintelui Comisiei Europene, care le repartizează după criteriile pe care ea sau el le stabilește”.
Fiecare posibil comisar va fi audiat individual de către comisiile de specialitate din Parlamentul European, până când se va alcătui o propunere pentru întregul colegiu (grup) de comisari. Audierile vor fi transmise live pe paginile de internet ale instituțiilor implicate.
Odată cu prezentarea colegiului și a programului politic de către președinta von der Leyen, Parlamentul votează asupra întregului colegiu.
Se așteaptă ca Parlamentul să voteze asupra Comisiei în octombrie și să-și înceapă munca la 1 decembrie.
În trecut, au mai fost eliminate pe parcurs unele propuneri - chiar și de la români.
În 2019, Ursula von der Leyen a respins primele două propuneri ale guvernului Dăncilă (aflat, la acea vreme, în plină procedură de demitere) pentru postul de la Bruxelles: pe Rovana Plumb și Dan Nica. Plumb și propunerea maghiară, Laszlo Trocsanyi, au fost respinși de Parlament pe motivul conflictelor de interese.
O singură dată a fost forțat un colegiu întreg de comisari să-și dea demisia. În 1999, comisia condusă de Jacques Santer și-a dat demisia după expunerea fraudei bugetare la scară largă. În urma acestui scandal, a fost creat Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).
Politico vehiculează următoarea împărțire a portofoliilor:
- Kaja Kallas (Estonia) a fost deja aprobată de Consiliul European pentru postul de Înalt reprezentant pentru afaceri externe, post care o va face și vicepreședinte a Comisiei.
- Thierry Breton (Franța, revine) – industrie și autonomie strategică. Este un post de vicepreședinte executiv.
- Raffaele Fitto (Italia) – coeziune, economie și recuperare post-pandemică. Este un post de vicepreședinte executiv.
- Valdis Dombrovskis (Letonia, revine) – extinderea UE și reconstrucția Ucrainei.
- Maros Sefcovic (Slovacia, revine) – relații interinstituționale. Este un post de vicepreședinte executiv.
- Teresa Ribera (Spania) – tranziția verde și cea digitală sau pentru portofoliul de competiție. Este un post de vicepreședinte executiv.
- Magnus Brunner (Austria) – servicii financiare sau competiție.
- Hadja Lahbib (Belgia) – afaceri interne.
- Ekaterina Zaharieva (Bulgaria) – gestionarea crizelor (Politico recunoaște că Bulgaria nu este favorită pentru vreun post anume, așa că este mai mult o sugestie).
- Dubravka Suica (Croația, revine) – demografie și justiție.
- Costas Kadis (Cipru) în noul post de comisar pentru Mediterană, un rol încă neclar pe care Ciprul l-a cerut cu insistență. O altă opțiune ar putea fi mediul.
- Jozef Sikela (Cehia) – energie.
- Dan Jorgensen (Danemarca) – politică climatică.
- Henna Virkkunen (Finlanda) – tehnologie.
- Apostolos Tzitzikostas (Grecia) – transport sau dezvoltare regională.
- Oliver Varhelyi (Ungaria, revine) – multilingvism, educație și sport, pedepsit cu un portofoliu mult mai slab decât data trecută (extindere) din cauza relațiilor proaste între Bruxelles și Budapesta.
- Michael McGrath (Irlanda) – inovație.
- Andrius Kubilius (Lituania) – securitate, industria apărării și spațiu, un nou portofoliu care ar integra mult-discutatul post de comisar al apărării.
- Christophe Hansen (Luxemburg) – agricultură.
- Glenn Micaleff (Malta) – egalitate, post controlat tot de Malta și în mandatul precedent. Ținând cont că președinta Parlamentului e tot din Malta, țara va primi unul dintre portofoliile slabe.
- Wopke Hoekstra (Olanda, revine) – comerț sau agricultură.
- Piotr Serafin (Polonia) – buget, funcție dorită de multe țări, dar care Politico crede că va reveni Poloniei. Dacian Cioloș confirmă pentru Europa Liberă că polonezii sunt interesați de buget.
- Maria Luis Albuquerque (Portugalia) – pescuit ori competiție sau piața unică.
- Roxana Mînzatu (România) – locuri de muncă, drepturi sociale și locuințe, portofoliu care revine mereu unui oficial de stânga. Politico păstrează deschise și opțiunile unor portofolii mai antreprenoriale sau economice pentru candidata României.
- Marta Kos (Slovenia) – sănătate sau gestionarea crizelor.
- Jessika Roswall (Suedia) – piața internă.
Comisarii europeni în mandatul 2019-2024
În mandatul 2019-2024, portofoliile, unele dintre ele cu denumiri destul de abstracte și cu îndatoriri care se suprapun parțial, au fost:
- Președinta: Ursula von der Leyen.
- Înaltul reprezentant pentru politici externe (+Vicepreședinte): Josep Borrell. Se cunoaște aici deja cine va urma: Kaja Kallas, premiera Estoniei, a fost aprobată de Consiliul European pentru a deveni noul diplomat de top al UE.
- O Europă pregătită pentru era digitală (+Vicepreședinte): Margarethe Vestager. Se ocupă de competiție, strategia pentru IMM-uri și digitalizare.
- O economie în serviciul cetățenilor (+Vicepreședinte): Valdis Dombrovskis. Se ocupă de aspectele economice, PNRR-uri, investiții europene, uniunea monetară, investiții sustenabile, gestionarea relațiilor cu Banca Europeană pentru Investiții și cea pentru Reconstrucție și Dezvoltare.
- Relații interinstituționale și Pactul verde european (+Vicepreședinte): Maros Sefcovic. Se ocupă cu implementarea Pactului verde european și țintele europene de reducere a emisiilor, inovație sustenabilă și tranziție energetică. De el ține și gestionarea relațiilor dintre instituțiile de la Bruxelles și unele țări partenere.
- Valori și transparență (+Vicepreședinte): Vera Jourova. Se ocupă cu promovarea statului de drept și protejarea sistemului democratic, de discuțiile cu societatea civilă și grupurile reprezentative, de registrul de transparență și Inițiativele cetățenești (petițiile europene).
- Democrație și demografie (+Vicepreședinte): Dubravka Suica. Se ocupă cu plănuirea pe viitor a dezvoltării rurale și demografice, drepturile copilului și alte sisteme de securitate socială.
- Promovarea modului nostru de viață european (+Vicepreședinte): Margaritis Schinas. Se ocupă cu gestionarea migrației și a securității granițelor externe, precum și de incluziunea socială, cultură, sport și dialogul cu instituțiile religioase.
- Buget și administrație: Johannes Hahn. Se ocupă cu alocarea bugetului european și cu eficiența și corectitudinea angajaților de la Bruxelles.
- Locuri de muncă și drepturi sociale: Nicolas Schmit. Se ocupă cu mecanismele de susținere a angajaților și șomerilor din Europa, inclusiv prin programe de recalificare, menținerea standardelor demne de muncă și a unui salariu minim just.
- Economie: Paolo Gentiloni. Se ocupă cu gestionarea uniunii economice și monetare, lupta împotriva evaziunii fiscale și cu varii programe de stabilitate, investiție și sustenabilitate.
- Agricultură: Janusz Wojciechowski. Se ocupă cu industria agricolă, atât din punct de vedere financiar și legal, dar și prin asigurarea sustenabilității și a coordonării pe termen lung a strategiilor din domeniu. Asigură și lupta pentru obiectivul zero poluare și standardele de protecție a animalelor.
- Piața internă: Thierry Breton. Asigură funcționarea pieței unice, creează strategiile pe termen lung pentru tranziția verde, susține IMM-urile, ajută suveranitatea digitală a Europei și proprietatea intelectuală, luptă împotriva dezinformării.
- Coeziune și reforme: Elisa Ferreira. Susține regiunile subdezvoltate din UE să acceseze fonduri europene și gestionează bugetul de coeziune, ajută țările care încă au monede naționale să se pregătească să treacă la euro.
- Sănătate și siguranță alimentară: Stella Kyriakides. Se ocupă cu gestionarea pieței farmaceutice și îmbunătățirea sistemelor sanitare, normele fitosanitare, planul de combatere a cancerului.
- Justiție: Didier Reynders. Se ocupă cu menținerea statului de drept, cooperarea cu instituții internaționale, protecția consumatorului, cooperarea judiciară între statele membre, GDPR.
- Egalitate: Helena Dalli. Se ocupă cu incluziunea și diversitatea, combaterea discriminării și lupta împotriva violenței de gen.
- Afaceri interne: Ylva Johansson. Se ocupă cu răspunsul la amenințările teroriste, coordonarea forțelor de ordine, crearea unui nou pact pentru migrație și asigurarea funcționării spațiului Schengen.
- Gestionarea crizelor: Janez Lenarcic. Coordonarea prevenției și a răspunsului la crize.
- Vecinătate și extindere: Oliver Varhelyi. Se ocupă de relațiile cu țările vecine Uniunii Europene și negocierile de aderare ale unora dintre ele.
- Parteneriate internaționale: Jutta Urpilainen. Cooperarea cu organizațiile internaționale pentru a reduce sărăcia la nivel global și a promova democrația.
- Energie: Kadri Simson. Se ocupă cu integrarea pieței europene de energie, promovarea energiei verzi și utilizarea eficientă a acesteia, diversificarea surselor de energie.
- Servicii financiare: Mairead McGuinness. Asigurarea stabilității financiare, combaterii spălării de bani și impunerea sancțiunilor europene.
- Inovare, cercetare, cultură, educație și tineret: Iliana Ivanova. Asigură implementarea programelor Horizon Europe și Erasmus+, coordonarea universităților din Europa și promovarea industriilor creative.
- Acțiuni climatice: Wopke Hoekstra. Se ocupă cu implementarea legilor climatice, atingerea scopului pe termen lung de neutralitate climatică și pregătirea pentru a răspunde provocărilor din viitor.
- Mediu, oceane și pescuit: Virginijus Sinkevicius (a demisionat în iulie, astfel că responsabilitățile sale i-au fost transferate lui Sefcovic). Se ocupă cu implmentarea Pactului verde european și alte strategii de sustenabilitate și tranziție verde.
- Transport: Adina Vălean (a demisionat în iulie, astfel că responsabilitățile sale i-au fost transferate lui Hoekstra). Se ocupă de strategiile pentru transport rutier, maritim și aerian și contribuie la atingerea obiectivului zero poluare.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.