Linkuri accesibilitate

Toate site-urile REL/RL
site logo site logo
Precedent Următorul
Ultima oră
Multimedia

Istoria vechilor reclame românești | „Frumusețea mărfurilor vă îndeamnă la cumpărat”

Mai întâi au fost comercianții și produsele pe care le vindeau, apoi, din nevoia de a-și promova afacerile au apărut reclamele. 

Odată cu tipărirea primelor gazete în limba română au luat naștere și forme timpurii de prezentare, sub formă vizuală, a bunurilor vremii. La început erau biciclete, trăsuri, becuri, aparate foto, urmând ca apoi produsele cosmetice și obiectele de vestimentație să ia locul acestora, fiindu-le alocat un spațiu din ce în ce mai mare.

Reclamele au evoluat treptat de-a lungul secolelor XIX și XX, în funcție și de evoluția tehnologică, iar diferențele sunt vizibile la nivelul aspectului: de la anunțuri scurte, modeste, constituite din texte și linii, la opere grafice și texte pe alocuri lungi și pompoase.

Colaj foto realizat din mai multe ilustrații folosite în reclame de la începutul secolului XX. 
1 Colaj foto realizat din mai multe ilustrații folosite în reclame de la începutul secolului XX. 
Primele publicații tipărite în limba română, Curierul românesc, apărut la București, și Albina românească, la Iași - ambele în 1829 - au pus la dispoziție spațiu pentru forme de reclame. Astăzi, acestea s-ar putea încadra la secțiunea „mica publicitate”, însă pe atunci purtau denumirea de „mezaturi, vânzări și înștiințări particulare”.  Spre deosebire de Țara Românească și de Moldova, în Transilvania, la începuturile apariției gazetelor, numărul de anunțuri era mai mic.  În imagine: Curierul Românesc, 3 mai 1829.   
2 Primele publicații tipărite în limba română, Curierul românesc, apărut la București, și Albina românească, la Iași - ambele în 1829 - au pus la dispoziție spațiu pentru forme de reclame. Astăzi, acestea s-ar putea încadra la secțiunea „mica publicitate”, însă pe atunci purtau denumirea de „mezaturi, vânzări și înștiințări particulare”. 

Spre deosebire de Țara Românească și de Moldova, în Transilvania, la începuturile apariției gazetelor, numărul de anunțuri era mai mic. 

În imagine: Curierul Românesc, 3 mai 1829. 
 
Reclamele aparțineau negustorilor și puteau fi observate între știrile interne și externe, între poezii și critică literară, devenind în decurs de câțiva zeci de ani atât o prezență constantă în gazete, cât și un interes pentru cititori.  În imagine: Extrase din Gazeta de Transilvania, 1870. 
3 Reclamele aparțineau negustorilor și puteau fi observate între știrile interne și externe, între poezii și critică literară, devenind în decurs de câțiva zeci de ani atât o prezență constantă în gazete, cât și un interes pentru cititori. 

În imagine: Extrase din Gazeta de Transilvania, 1870. 
Primele anunțuri au fost scrise într-o formă simplă, răspunzând la întrebări precum cine vinde, ce vinde, la ce preț și unde. Mai târziu aveau să apară exprimări elaborate, prin care se punea în centru produsul și calitățile sale, uneori apelându-se și la umor.  În imagine: Reclamă din Albina, 1868. 
4 Primele anunțuri au fost scrise într-o formă simplă, răspunzând la întrebări precum cine vinde, ce vinde, la ce preț și unde. Mai târziu aveau să apară exprimări elaborate, prin care se punea în centru produsul și calitățile sale, uneori apelându-se și la umor. 

În imagine: Reclamă din Albina, 1868. 
Un moment considerat ca fiind important în evoluția reclamelor a constat în apariția ilustrațiilor. La finalul secolului al XIX-lea au putut fi văzute pentru prima oară în ziare chenare cu diverse motive (cum ar fi modele florale), care despărțeau textul conținutului jurnalistic de ceea ce se oferea spre vânzare.  Tehnica folosită pentru a obține astfel de chenare se numește zincografie - un procedeu de tipar, care implică clișee fotografice și gravarea pe plăci de zinc. De regulă, reclamele amplasate pe ultima pagină a ziarului beneficiau de astfel de încadraturi.  În imagine: Extras din Albina, 1866. 
5 Un moment considerat ca fiind important în evoluția reclamelor a constat în apariția ilustrațiilor. La finalul secolului al XIX-lea au putut fi văzute pentru prima oară în ziare chenare cu diverse motive (cum ar fi modele florale), care despărțeau textul conținutului jurnalistic de ceea ce se oferea spre vânzare. 

Tehnica folosită pentru a obține astfel de chenare se numește zincografie - un procedeu de tipar, care implică clișee fotografice și gravarea pe plăci de zinc. De regulă, reclamele amplasate pe ultima pagină a ziarului beneficiau de astfel de încadraturi. 

În imagine: Extras din Albina, 1866. 
Din punct de vedere al numărului de persoane la care ajungeau reclamele, în primă fază, acesta nu era mare, având în vedere că publicațiile se vindeau pe bază de abonament. Spre exemplu, în primul an de existență, Curierul românesc avea 150 de abonați, iar Gazeta de Transilvania 100. Peste aproape cincizeci de ani, Gazeta va număra 800 de abonați, în vreme ce o altă publicație, Albina, va avea 1.000.  În imagine: Reclame publicate în Gazeta de Transilvania, 1910. 
6 Din punct de vedere al numărului de persoane la care ajungeau reclamele, în primă fază, acesta nu era mare, având în vedere că publicațiile se vindeau pe bază de abonament.

Spre exemplu, în primul an de existență, Curierul românesc avea 150 de abonați, iar Gazeta de Transilvania 100. Peste aproape cincizeci de ani, Gazeta va număra 800 de abonați, în vreme ce o altă publicație, Albina, va avea 1.000. 

În imagine: Reclame publicate în Gazeta de Transilvania, 1910. 
Ca prețuri, ele difereau în funcție de publicație, lungimea textului și de pagina pe care erau afișate reclamele. Majoritatea impuneau tarife între 5 și 10 bani și erau afișate pe prima pagină a ziarului.  Însă aceasta nu era o regulă generală. Spre exemplu, într-un ziar cu acoperire locală din Moldova, un rând de text costa între 40 de bani și doi lei. În 1897, Adevărul a lansat o rubrică de publicitate: 15 bani valora un rând de text, iar 50 de bani patru astfel de rânduri. În imagine: Reclamă extrasă din publicația România, 1938. 
7 Ca prețuri, ele difereau în funcție de publicație, lungimea textului și de pagina pe care erau afișate reclamele. Majoritatea impuneau tarife între 5 și 10 bani și erau afișate pe prima pagină a ziarului. 

Însă aceasta nu era o regulă generală. Spre exemplu, într-un ziar cu acoperire locală din Moldova, un rând de text costa între 40 de bani și doi lei. În 1897, Adevărul a lansat o rubrică de publicitate: 15 bani valora un rând de text, iar 50 de bani patru astfel de rânduri.

În imagine: Reclamă extrasă din publicația România, 1938. 
Ziarul Universul, fondat de jurnalistul Luiggi Cazzavillan în 1884 a fost una dintre cele mai de succes publicații ale vremii - se diferenția de alte gazete prin conținut, care nu era atât de politic. În plus, prin comparație cu alte ziare, prețul Universului era mai mic, pentru că punea mare accent pe reclame.  În imagine: Realitatea Ilustrată, 1936. 
8 Ziarul Universul, fondat de jurnalistul Luiggi Cazzavillan în 1884 a fost una dintre cele mai de succes publicații ale vremii - se diferenția de alte gazete prin conținut, care nu era atât de politic. În plus, prin comparație cu alte ziare, prețul Universului era mai mic, pentru că punea mare accent pe reclame. 

În imagine: Realitatea Ilustrată, 1936. 
În această perioadă apar și agențiile de publicitate și odată cu ele se nasc și reclamele în variantă profesionistă - de acum, agenții de publicitate, nu editorii, tipografii sau comercianții, vor intermedia rapoartele dintre presă și anunțuri.  În imagine: Realitatea Ilustrată, 1936. 
9 În această perioadă apar și agențiile de publicitate și odată cu ele se nasc și reclamele în variantă profesionistă - de acum, agenții de publicitate, nu editorii, tipografii sau comercianții, vor intermedia rapoartele dintre presă și anunțuri. 

În imagine: Realitatea Ilustrată, 1936. 
Pentru ca un produs să fie remarcat și ales de posibilul client, în reclame erau incluse elemente care să îl pună într-o lumină bună pe comerciant; astfel, se utilizau formule din care să denote calitatea, precum „primul/prima sau „cel mai mare”.  În imagine: Realitatea Ilustrată, 1936.   
10 Pentru ca un produs să fie remarcat și ales de posibilul client, în reclame erau incluse elemente care să îl pună într-o lumină bună pe comerciant; astfel, se utilizau formule din care să denote calitatea, precum „primul/prima sau „cel mai mare”. 

În imagine: Realitatea Ilustrată, 1936. 


 

Încarcă mai mult

16x9 Image

Norbert Nemeș

Și-a început activitatea în presă la finalul lui 2021, la Europa Liberă, unde a fost stagiar, după freelancer.

A absolvit Jurnalismul la Cluj-Napoca și are un master în Jurnalism și Comunicare Politică la Universitatea din București, fiind nominalizat la premiile Superscrieri (categoria Debut, 2023).

Scrie pe teme variate, cu un interes pentru subiecte sociale și istorie recentă.

Colaborările sale includ Weekend Adevărul, Scena9, HotNews și Inquam Photos.

Recommended

​
XS
SM
MD
LG