Linkuri accesibilitate

Veneția trădată și abandonată și ce este cristofascismul comparat cu sexomarxismul. Revista presei europene


Veneția. Piața San Marco sub "Alta Acqua".

Aveam până acum vorba de ocară sexomarxismul, iată și pandantul ei perfect: cristofascismul.

Este un termen creat în anii 1970, de o teoloagă germană (o femeie a lui Dumnezeu, pe deasupra!), Dorothee Sölle, pentru a rezuma felul în care extremismul de dreapta recuperează creștinismul, înrolându-l într-o ideologie totalitară. L-am regăsit într-un bilet de opinii din El Pais de ieri, miercuri, care îmi scăpase în momentul în care am făcut ieri revista presei, așa încât în mod excepțional, pentru a nu rata un asemenea concept, îl prezint astăzi.

E vorba de tribuna din El Pais, 13.11.2019, intitulată: Bolsonaro, teólogo del cristofascismo, care pleacă de la faptul că președintele Braziliei, Jaír Bolsonaro, recurge sistematic la Biblie pentru a-și justifica politica homofobă, machistă și rasistă și felul în care el neagă efectele încălzirii planetare, cum este actuala inundație catastrofală din Veneția (cf. mai jos). Conceptul de cristofascism ar putea fi important și în dezbaterile politice din România, unde s-a răspândit în ultima vreme termenul de sexo-marxist pentru a desemna pe oricine nu împărtășește viziunea dreptei ortodoxe. Cristo-fascism este, desigur, format în zeflemea, precum cripto-fascism.

Folosirea termenului de cristofascist pentru a-l desemna pe brazilianul Bolsonaro este importantă, întrucât autorul tribunei din El Pais e chiar directorul catedrei de teologie de la universitatea Carlos III din Madrid.

Felul în care, sub influența bisericilor evanghelice, guvernul brazilian a ajuns să-l pună pe Dumnezeu în centrul legislației sale este, pentru teologul spaniol care denunță asta în El Pais, exemplul perfect al cristofascismului.

« Islamofobie» și islamofascism

Trecând la o altă formă de extremism, în ultimul său număr, săptămânalul francez Charlie Hebdo descrie manifestația de duminică, 10 noiembrie, din Paris, împotriva așa-numitei « islamophobie», la care au participat unii politicieni și militanți de stânga.

Charlie Hebdo s-a bătut sistematic (cu rezultatele știute) pentru ca islamismul extremist să fie recunoscut ca un soi de fascism. Dar iată că a a putut fi văzut în manifestația de duminică din Paris celebrul imam din Brest, care nu demult blestema numindu-i « maimuțe și porci » pe cei și cele care ascultă muzică.

Charlie scrie într-un editorial că această stângă are memoria foarte scurtă. Continuând din inerție ceea ce făcea stânga occidentală în vremea Războiului Rece, cei de astăzi au ajuns să asimileze Islamul cu ceea ce era numit înainte Lumea a Treia, iar musulmanii au luat în viziunea lor locul proletarilor. Scrie Charlie:

“Confuzia atinge acum toate mediile stângii alternative și radicale, ba chiar și libertarii. Ce să mai spunem când cortegiul Antifa scandează « Solidaritate cu femeile voalate » și când fata cu megafon poartă chiar ea un hijab ? Când Uniunea Comuniștilor Libertari, care își spune « mișcare atee » și sprijină luptătorii kurzi din Rojava împotriva Statului Islamic se învecinează cu adepții Fraților Musulmani ?”

Veneția (din nou) trădată

Veneția e astăzi pe prima pagină a ziarelor de pe toată planeta, cum o arată la Roma La Repubblica. La Milano, Corriere della Sera deplânge starea infrastructurilor de intervenție din Italia și scrie despre cum Veneția este (din nou) trădată. La Stampa din Torino numește ceea ce se întâmplă: « O devastare apocaliptică ». La fața locului, cotidianul orașului, La Nuova di Venezia, arată amploarea dezastrului, publică apelurile de ajutor și solidaritate ale primăriei și scrie că orașul cu întreaga sa infrastructură e pe cale de a se prăbuși: «Suntem abandonați»!

Solitar/solidar și protejare/promovare

La Bruxelles, în așteptarea audierilor de astăzi a celor trei candidați Comisari restanți (printre care Adina Vălean), la care vom asista, deputații europeni au câștigat miercuri o mini-victorie simbolică: au obținut, din partea viitoarei șefe a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, schimbarea denumirii unuia din posturile de comisar, cel ocupat de grecul Margaritis Schinas. Denumirea, vagă precum sunt vagi atributele postului, era aceea de „Protejarea Modului de viață european” (Protection of the European Way of Life). Asta a stârnit nemulțumire încă de la început, deputații găsind că s-ar da impresia că modul de viață european este amenințat, poate chiar de imigranți.

Nu contează că probabil tocmai asta a fost intenția celor care au inventat funcția, deputații au obținut acum modificarea denumirii în „Promovarea Modului de viață european”, de la protejare – la promovare, calambur care produce un cu totul alt sens, oarecum precum în cazul acelui personaj al lui Camus care nu distingea dacă sub ochii lui era scris „solitar” sau „solidar”.

Socialiștii europeni mai ales, au promovat asta de îndată ca pe o mare victorie.

Audierile celor trei candidați au loc astăzi, după ce marți Comitetul pentru Afacerile Juridice (Rechtsausschuss) din Parlament a acceptat declarațiile de avere și de conflicte de interese (numite nesurprinzător în germană Interessenkonflikten), cea a francezului Thierry Breton fiind acceptată la limită, cu 12 voturi pentru și 11 împotrivă. Unii europarlamentari socialiști, precum germanul Tiemo Wölken, și-au exprimat pe Twitter regretul că multe întrebări despre conflictele de interes au fost lăsate deoparte.

Brexit și @BorderIrish

Twitter!... La nivelul acestui alt tip de presă, cea a rețelelor sociale, Le Monde are, la capitolul Brexit, un delicios articol despre un cont Twitter satiric cu totul deosebit: contul Twitter anonim The Irish Border.

@BorderIrish se exprimă pe Twitter în numele frontierei dintre Irlanda propriu-zisă și Irlanda de nord, altfel zis vorbește în numele celor 500 de km invizibili ce ar putea deveni graniță solidă, doar că acum granița nu e. Sau este? Contul a fost creat în februarie 2018 și are peste 100.000 abonați, printre care chiar premierul Irlandei Leo Varadkar. Parte din glume au fost deja strânse într-o carte: I Am the Border, So I Am.

Persoana din spatele contului @BorderIrish, intervievată prin email, a citit articolul din Le Monde și l-a apreciat. Scrie ea (el?), ca feedback: -- Hm, uite "Le Monde". Era cel mai bun ziar din Franța, dar acum s-a dus de râpă, au ajuns să intervieveze granițe. Ce tristețe.

Napoleon sângeros - didactic

Rămânând la același nivel de ironie, celălalt săptămânal politico-satiric francez Le Canard Enchaînérezumă (doar în ediția pe hârtie), pentru cititorii cărora le-ar fi scăpat, cazul istoricului rus Oleg Sokolov, cel mai mare specialist rus în războaiele lui Napoleon, perfect francofon și francofil, care și-a tăiat în bucăți cu fierăstrăul iubita, o studentă de-a lui în vârstă de 24 de ani, care era la rândul ei pasionată de Napoleon, Franța și reconstituiri militare. Sokolov a fost pescuit mort de beat în râul Moika, în Sankt-Petersburg, unde căzuse cu un rucsac în care se găseau brațele iubitei lui.

Acest Sokolov e decorat în Franța cu Legiunea de Onoare și e consilier la o școală (ISSEP) fondată de politiciana de extrema dreaptă Marion Maréchal – Le Pen.

Le Canard ironizează în legătură cu școala moștenitoarei dinastiei Le Pen (și rivală absolută a mătușii ei, șefa partidului, Marine Le Pen) unde acest asasin erudit rus era consilier. Școala respectivă, Institut de sciences sociales, économiques et politiques (ISSEP), e mai mult fictivă, iar elevii și studenții nu se grăbesc să se înscrie acolo. Le Canard, făcând o serie de jocuri de cuvinte pe asonanța saignant – enseignant (sângeros - profesoral), scrie că în următorul an școlar sloganul institutului ar putea fi: “ La noi, corpul didactic e decupat pe măsură.”

Facebook Forum

Joe Biden și Vladimir Putin s-au întâlnit la Geneva
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:00:53 0:00
XS
SM
MD
LG