Alexandru Birău vine des în Delta Văcărești. Face parte din administrația parcului, dar, dincolo de asta, ceva l-a făcut să se îndrăgostească iremediabil de acest loc.
„Eu de profesie sunt ornitolog și să văd în București atât de multe specii de păsări este grozav! Avem specii care rămân tot timpul anului, speciile rezidente, cum sunt lișița, lebăda de vară sau specii de rațe, dar avem și specii care migrează, care apar aici doar în timpul verii să își crească puii. Sau specii care vin în tranzit în timpul migrației, se opresc, se hrănesc și își continuă drumul spre Africa”, spune ornitologul Alexandru Birău.
Cu puțin noroc, întâlnești aici nevăstuici, vulpi, arici, țestoase de apă sau șerpi de apă. Facem câțiva pași pe aleile bătătorite deja din Văcărești. Un fluture ne însoțește și se așează pe o plantă colorată. Ba chiar ne dă impresia că abia aștepta să fie filmat în toată splendoarea. Ceva mai încolo, câteva zeci de cormorani fac un du-te vino la suprafața apei. E ora mesei și se scufundă ușor în apa puțin adâncă din deltă.
Unii îi spun Central Park de București, alții mica deltă, alții pur și simplu... Văcărești. Păsări, mamifere, insecte, amfibieni, reptile. Spațiul ăsta efervescent, nou și tânăr, e, în același timp, vechi. Dar pe oriunde te plimbi prin Văcărești găsești dale și platforme de beton, cărămizi, ba chiar și ceva instalații. Sunt resturi de la fundațiile celor câteva sute de case care erau aici într-o mică mahala, în anii 80. Pentru locul devenit acum deltă urbană, comuniștii croiseră un alt destin...
Antropologul Bogdan Iancu își amintește povestea locului.
„Era parte dintr-un mega proiect hidraulic care urma, se pare, să conecteze Bucureștiul de Giurgiu și de Marea Neagră. În 1988, pe fosta mahala se desfășoară lucrări de amenajare. Devine un câmp. Lumea se mută în blocuri de pe marginea acestei gropi cum i se spunea, „ pe vale” cum îi spuneau oamenii și continuă să pescuiască aici, să pună grădini de legume, chiar în interiorul bălții. În 1989, Nicolae Ceaușescu vine aici în zonă să vadă cum decurg lucrările. Vine, vede zona, vede acest inel. Nu exista un lac. Lacul urma să fie umplut cu apă de la Mihăilești.”
În cele din urmă, bazinul a fost umplut cu apă din Dâmbovița, dar, din cauza defectelor de construcție, apa s-a scurs și a inundat terenurile din jur, așa că, în 1989, comuniștii au abandonat proiectul.
În anii '90, toată suprafața de 189 de hectare a ajuns pe mâinile unui australian care, după alegerile din 2000, a propus guvernului Năstase să transforme zona în complex de agrement, cu centru de conferințe, hotel, blocuri de locuit și cazinouri.
N-a avut succes, așa că a abandonat proiectul, iar în 2015 statul a redevenit proprietar. Cumva, tot omul, în gândul său rău, a făcut un bine deltei. La un moment dat, tot bazinul a fost înconjurat cu gard de metal. Nici el n-a rezistat: oamenii din zonă l-au tăiat bucată cu bucată. Și au deschis astfel... cutia Pandorei!
„În felul ăsta se construiește, de fapt, delta. De ce? Pentru că se sparge acest inel de metal și prin aceste spărturi încep tot felul de vietăți să intre în el. Și e esențială această crăpătură în acest gard de metal pentru că odată cu această crăpătură începe să fie populată zona”, spune Bogdan Iancu.
Așa a ajuns aici și prima familie de vidre. A avut curajul să treacă șoseaua dinspre râul Dâmbovița, iar acum se bucură de ochiurile de apă. Până la urmă, în cei de 30 de ani de după Revoluție, în Văcărești nu și-a mai pus amprenta decât natura.
Până să se nască, însă, delta a trecut prin chinurile facerii, independente de voința naturii, care pusese deja stăpânire pe fosta groapă betonată. Ani de zile câțiva temerari de la Asociația Delta Văcărești au luptat să o transforme în parc natural, iar asta s-a întâmplat abia în 2016. De puțin timp, are și administrație, are regulament și ar trebui să fie ferită de pericole. Zona e acum supravegheată și de rangeri.
„Nu avem voie să intervenim în casa animalelor pentru că aici avem un habitat aproape natural și suntem musafiri. Deci nu e un parc ca toate celelalte din București, un parc de agrement”, atrage atenția ornitologul Alexandru Birău.
Până de curând, de câteva ori pe an, Delta Văcărești se transforma în cazan. Aici se ardeau cabluri, iar focul scăpat de sub control distrugea mare parte din areal.
„Astfel de incidente negative lasă urme în populațiile de păsări care își cresc puii în stuf. Incendiile care au loc în primăvară afectează iremediabil unele populații de păsări, de amfibieni sau de reptile care nu au mobilitatea atât de mare să poată fugi din calea flăcărilor”, spune Birău.
La aproape 35 de ani de când Nicolae Ceaușescu venea aici să dea indicații prețioase, acum, în Văcărești, e liniște. Variază doar numărul de musafiri, în funcție de anotimp.
Delta Văcărești este cel mai bun exemplu că acolo unde omul greșește, natura găsește mereu un mod să îndrepte lucrurile. Iar delta urbană poate reprezenta un laborator, un model de „așa da” și pentru alte spații lăsate de izbeliște din orașele României.