Litoralul românesc. 245 de kilometri de țărm, dintre care 82 de kilometri destinat turiștilor. 2.500 de ore de soare pe an, la fel ca pe celebrele plaje și insule din Croația. Și peste un milion și jumătate de turiști anual. Cifra oficială, adică a celor cazați. Cu totul, mai bine de două milioane de vizitatori.
Odată cu popularitatea, vin însă și tone de gunoaie împrăștiate pe nisip și în apă.
O călătorie pitorească prin zona de coastă de pe litoralul românesc al Mării Negre poate fi privită și ca o aventură. O aventură unde gunoaiele lăsate de către turiști ar putea juca rolul opere de artă menită să stârnească multe controverse. Aceasta pentru că vara, plajele din România se transformă în adevărate galerii de artă a deșeurilor.
Într-un efort colectiv impresionant, turiștii par să se asigure că fiecare bucată de nisip fin și fiecare strop de apă sunt îmbogățite cu doze consistente de ambalaje aruncate, sticle de bere, pahare de suc, caserole, țigări și resturi de mâncare.
Dar piesa de rezistență din acest tablou rămâne... plasticul.
„De 70 de ani facem plastic și tot plasticul pe care l-am produs este încă printre noi. Nu se denaturează, se fragmentează. Plasticul pe care îl vedem este vârful iceberg-ului. Partea scufundată a acestuia este microplastic, nanoplastic și este în noi, în animalele din jurul nostru, în plante, în sol, în praf și în apă”, explică biologul marin Adrian Bâlbă.
Costinești. Odinioară considerată „stațiunea „tineretului”. O mare de oameni, înconjurați de o mare de gunoaie, se bucură de încă un weekend plin. E vârf de sezon și totuși coșurile de gunoi de pe faleză sunt sufocate de resturi. Oricât de des ar trece oamenii care le adună. Sau Garda de Mediu.
Pe nisip, lângă prosop, pe șezlong, lângă șezlong, lângă locurile de joacă, peste tot unde e loc găsești deșeuri aruncate.
Se fac controale, se dau amenzi, miniștrii vin să vadă și să constante, specialiștii monitorizează. Doar la cea mai recentă vizită a comisarilor de mediu pe litoral, din 100 de controale s-au dat amenzi la 93 dintre ele. Aproape controlul și amenda.
Comisarul-șef al Gărzii Naționale de Mediu, Adrian Corlan, susține că „sunt vinovați cu bună-știință sau vinovați cu mai puțină știință. Despre cei care aruncă cu rea-voință, nu pot să dau vina și să fac o supoziție personală că este tot vina lipsei de educație”.
La ora prânzului sau la cină, restaurantele și cherhanalele de pe litoral sunt pline ochi. Și ce poate fi mai gustos la malul mării decât un pește proaspăt. Farfurii pline și porții mari. Servite cu o generoasă garnitură de... plastic, avertizează ecologiștii.
Biologul marin, Adrian Bâlbă, crede că „dintr-o sută de mii de oamenii, câteva mii dintre aceștia își lasă ambalajul, lingurița de la înghețată sau de la cafea, jucării, le lasă în apă. Marea le toacă toată iarna. Uneori vine o furtună și spunem că marea și-a regurgitat plasticul, adică ni-l aruncă înapoi cu ocazia acelei furtuni, să ne arate ce am făcut pe timpul verii.”
De la Sulina în sud, tot litoralul este plin cu plastice. Găsești peste tot ambalaje, diverse recipiente, butelii, de toate. Apa este foarte mică, iar când vântul bate din nord-est aduce gunoaiele de-a lungul întregului țărm. Din fericire acolo marea se apără, dar aruncă totul pe mal.
Tabloul acesta nu conține doar plastic. De la nord la sud „râd în soare argintii, zeci de blocuri”. Sau case. Sau pensiuni. Sau campinguri. E forfotă mare și marea n-are cum să rămână impasibilă.
„Atunci când mergi la mare, mergi să te relaxezi, să îți încarci bateriile, mergi să faci aerosoli. Sub nicio formă să inhalezi emisiile de pulberi de la diverse dezvoltări imobiliare neasigurate, să fii deranjat de disconfortul olfactiv pe care îl poate provoca o deversare ilegală de ape uzate”, se plânge în locul turiștilor, Adrian Corlan, comisarul-șef al Gărzii Naționale de Mediu.
Scăpăm de aglomerație și ne mutăm mai la nord, spațiu de relaxare și procreare al naturii: restul de 163 de kilometri de țărm românesc.
Dacă Delta Dunării este „maternitatea” litoralului, ceva mai jos, după grinduri și limane se întinde un pământ la fel de nou – Vadu și Corbu. Specii noi de păsări și de alte animale și-au găsit casa aici. Tabloul ar trebui să fie pur, neatins. O pânză albă pe care să picteze numai natura. Asta până când îți flutură sub nas o bucată de plastic. Omul a ajuns și aici ...
„Mergeți dincolo de Vadu, de Edighiol și să vedeți că plaja nu mai are nici trei metri. Iar acolo, în vegetația respectivă, înveți limba rusă, greacă, turcă, pentru că sunt ambalaje aruncate de staționarii de la Bara Sulina. Acolo se staționează cu săptămânile și se aruncă, se dă la bord sau peste baltă tot ceea ce nu mai au nevoie”, spune biologul marin Adrian Bâlbă.
Nu poți împrejmui sute de kilometri de arie protejată. Singura plasă de siguranță ar trebui să fie bunul-simț al fiecăruia. Unul care să înțeleagă că... pe aici nu se trece!
„Este acest termen de plajă virgină. Numai că plajele virgine ale României nu mai sunt demult virgine pentru că sunt pline de turiști de ani de zile”, recunoaște Adrian Corlan, comisarul-șef al Gărzii Naționale de Mediu
Adrian Bâlbă, biolog marin, atrage atenția că „toate astea sunt ecosisteme tinere, noi, despre care încă nu știm prea multe și care au deseori specii exotice, tipice sau endemice, care doar acolo trăiesc. Sunt o mulțime de elemente pe care nu le cunoaștem și noi intervenim asupra formării. Sunt dune embrionare, așa se numesc ele, adică un ecosistem în formare, ceva nou”.
Turiștii trebuie să înțeleagă că bucuria de a beneficia de o rezervație naturală, de o biosferă precum Delta Dunării, vine și cu responsabilități pe care să și le asume.
„În Constituție se garantează dreptul la un mediu curat. Dar pentru acel drept trebuie să luptăm cu toții.” atrage atenția Adrian Corlan, comisarul-șef al Gărzii Naționale de Mediu
Ușor, ușor se face seară, soarele își coboară pleoapele peste micul deal de pe faleză. Dar zecile de turiști de la Corbu nu se dau plecați. Ba chiar unii au întins cortul, semn că și mâine vor fi aici. Din iarbă, se aude foșnetul unei pungi, iar o sticlă de plastic arată cu precizie că și alții au fost înaintea lor aici.
Un ecosistem extrem de fragil se pregătește de culcare. Numai că în patul lui și-au făcut loc și „pictorii” vremurilor moderne. Dar tabloul lor nu se va vinde prea curând la licitație...
