Linkuri accesibilitate

Vestele Galbene: „Sculați, voi vopsiți ai soartei”... despre cromatica revoluției


Protestatari cu veste galbene pe Champs-Elysees, 8 decembrie 2018

Revendicările protestatarilor sunt extrem de heteroclite și contradictorii: nu doar prețul carburanților, dar unii cer mai multe servicii sociale, însă în același timp vor reducerea impozitelor, două cerințe simultane cel puțin contradictorii; unii protestează împotriva încălzirii planetare, dar nu vor preț mai mare pe benzină; alții protestează împotriva capitalismului și a neoliberalismului și vor să iasă la pensie mai repede. În sfârșit, se adaugă grupusculele dure de extremiști de dreapta, stânga sau anarhiști.

Jurnal de corespondent: Dan Alexe (Bruxelles)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:03 0:00
Link direct

Cromatic însă este o mare originalitate acolo, în alegerea vestei galbene. Mișcările ample de revoltă au căutat deseori să își atribuie culori, valențe cromatice. Ne amintim de revolta Sprâncenelor Roșii, sau de revolta Turbanelor Galbene în China antică.

Comunismul avea drapelul roșu, ca și Turcia lui Ataturk si cea de astăzi, de altfel. Islamul fundamentalist are verdele (în Arabia Saudită), ca și ecologiștii occidentali, sau negrul (Statul Islamic din Siria și Irak), dar și anarhiștii Vestului.

Tocmai pentru că negrul e atât de răspândit și demonetizat, de la islamiștii irakieni extremiști la anarhiștii occidentali, el este mai puțin eficace în sugerarea unei identități decât urâta vestă galbenă a francezilor. Negrul mai e apoi și culoarea doliului, ceea ce iarăși contribuie în a-i înlătura din eficacitate.

Revoltații din Franța au ales așadar, în mod spontan, galbenul acela oribil, hâd, aproape fluorescent al vestelor de securitate reflectante care sunt obligatorii în orice vehicul din 2008 încoace. Pe plan simbolic, a fost o alegere de geniu. În loc să fie ceva precum tichia frigiană a Revoluției, acoperământ exotic, ei au ales unul din cele mai banale obiecte cotidiene. Vesta de securitate reflectantă, care e vizibilă, prin concepția ei, în orice condiții, pe orice intemperii, fie și noaptea.

Obiect cotidian deturnat, vesta galbenă nici nu poate fi interzisă ca semn de raliere, pentru că e obligatorie în orice vehicul. Ea dă, pe plan simbolic, o uriașă legitimitate mișcării, prin banalitatea ei. Acolo unde, înainte, ea ar fi stricat orice compoziției fotografică, acum, odată deturnată, a căpătat o încărcătură emoțională neașteptată, puternică, solidă, pentru că vine să ocupe un spațiu simbolic ce nu fusese reclamat până acum.

Acea vestă costă câțiva euro. Se poate pune peste orice haină. O vezi peste tot. Detaliu decisiv: până și cei care nu participă la revoltă, dar o poartă, par acum a fi parte din ea.

Apoi, galbenul e o culoare urâtă, în general evitată în pictură. Galbenul este culoarea bolii, a palorii, din invidie sau spaimă. Galbenă era și steaua pe care naziștii le-o impuneau evreilor ca semn exterior de identificare. E culoarea exclușilor și a bolnavilor. Fiind culoarea aurului, mai este si cea a minciunii, dar și a bătrâneții. A spune despre ceva îngălbenit este rareori zis cu afecțiune sau admirație estetică.

Prin urâțenia și ubicuitatea ei, vesta galbenă a devenit un simbol de clasă. În viitor, ea va fi însă în mod sigur recuperată de creatorii de modă.

Albastrul este culoarea conservatorilor sau a liberalilor, roșul a comuniștilor și socialiștilor, verdele e culoarea ecologiștilor. Pe spectrul cromatico-politic rămăsese nefolosit galbenul. Rămâne acum ca aceștia să se înzestreze și cu o doctrină. Culoarea drapelului e găsită.

XS
SM
MD
LG