Acesta, analizând diferitele fețe pe care le poate lua eroul într-o succesiune de mituri, analizează funcționarea monomitului, acea structură unică pe care sunt croite toate basmele și legendele. Așa că, spune el, eroul poate avea o mie de fețe, dar ele sunt interșanjabile, căci dedesubt avem același monomit.
Joseph Campbell nu a convins cu totul la vremea aceea, alții au venit cu instrumente mai complexe de decriptare și catalogare a structurii miturilor, dar Campbell a rămas încăpățânat: există o singură poveste, iar eroul, de la una la alta, își schimbă doar masca.
Contemporaneitatea îi dă, iată, dreptate, căci asistăm și noi la derularea unui monomit, cel jucat de un mitoman, Victor Ponta, care își pune toate măștile, una după alta, fără să facă fețe-fețe.
Se tot anunță acum că Ponta și-a croit un partid în care a fost momită și monomita Corina Crețu, ambii devenind deodată opozanți ai PSD-ului, partidul Pro România în care vor să atragă monomiți și monomite mai mici, ca să devină cât mai mulți dintre ei europarlamentari.
Spune acum Ponta că partidul lui este un „start-up party” cu orientare pro-europeană. Orientare pro-europeană?!... Nu doar că în 2012, în momentul eșuatului puci al coaliției PSD-PNL, Bruxelles era prezentat ca sursa tuturor relelor, dar Ponta a atacat Europa cât a putut pe când era prim ministru. Și atunci, ca și acum pentru Dragnea, mentorul lui, Europa a fost dușmana noastră în discursul lui Ponta și al PSD-ului.
De la Ponta și Dragnea au învățat oamenii simpli să dușmănească Europa. Ponta, omul lui Dragnea, da, Ponta care l-a lichidat pe Geoană și care spunea, textual, în 2012, că Băsescu este un "nemernic care își riscă viața” (exact așa spunea: "își riscă viața”). La Bruxelles, atunci, nimeni n-a vrut să-i strângă mâna, deși era prim ministru.
Ponta e la fel de vinovat ca Dragnea de deriva morală și instituțională care s-a agravat în România de la acel ratat puci parlamentar din 2012 încoace.
Apoi, Ponta, omul lui Ghiță, și-a luat cetățenia sârbă și este consilier al lui Aleksandr Vučić, autoritarul președinte sârb care i-a dat azilul lui Ghiță fugit la Belgrad. Ponta este consilerul lui Vučić încă din 2016, anul în care, pierzând alegerile prezidențiale, Ponta a zburat cu Ghiță în Emiratele Arabe, probabil ca să viziteze aceeași moschee în care s-a pozat deunăzi și iubita lui Dragnea.
Să îl crezi pe monomit când își pune masca de european? În trecut a purtat stele roșii și tricou cu Che Guevara. La Bruxelles, cu britanicii, se dă anti-european de dreapta, ba chiar ar fi în stare să spună în Romania că e ortodox (de altfel a sprijinit ferm predarea religiei în școli), iar în America poate să pâlpâie din pleoape că este și el puțin mormon.
Mâine o să-l vedem cu un drapeluț LGBT, abia întors de la Arsenie Boca.
Pro-european își spune? L-am auzit cu urechile mele la Bruxelles, în martie 2018 la congresul euroscepticilor din ECR, mințind că el a fost întotdeauna un om de dreapta. Mâine o să anunțe că e și ecologist, de fapt.
Ba chiar a încercat să-și pună și masca de erou, la propriu (cel care "își riscă viața”): în 2014 și-a pus în scenă în mod ridicol un presupus atac al talibanilor asupra lui pe când vizita trupele românești în Afganistan (am scris atunci despre asta în: Ponta’s “escape from Kandahar” și Return to Kandahar – din nou despre cum se inventează un atac).
Iată că s-au făcut 999 de măști. Îi lipsește una singură ca să fie 1.000, dar aia nu îi vine și nici nu e de mirare: este masca onestității.
