Linkuri accesibilitate

„Vineri 13” și paraskevidekatriafobia: o înspăimântătoare revistă a presei europene


Anglia nu are instituții politice proprii, ba chiar nici măcar nu are un parlament!

Paraskevidekatriafobia… acest înspăimântător termen desemnează teama superstițioasă de ziua de vineri 13 (paraskeví = vineri, în greacă, de unde și numele propriu Paraschiva). Atentatele islamiste din Paris care au făcut 130 de morți au avut în ziua de vineri 13 noiembrie 2015 (vineri e ziua de odihnă și rugăciune la musulmani, echivalentul sabatului la evrei și duminicii la creștini).

Brexitul și summitul energetic al UE de la Bruxelles domină presa în această zi de vineri 13. Ambele se arată, pe moment, a fi un dezastru pentru pro-europeni, o confirmare a paraskevidekatriafobiei.

Happy Friday the 13th! Boris Johnson a câștigat o majoritate parlamentară mai mare decât se aștepta chiar el: 355 de locuri în parlament (o parte a presei anunță 368, dar 13 locuri trebuie încă să fie declarate). Labour a obținut doar 191. Tories au urcat cu 50 de locuri. Laburiștii au pierdut 71 scaune.

Ministra pentru afaceri europene a Irlandei, Helen McEntee, reacționase imediat ieri seară pe Twitter, scriind, cu emojis, că este distrusă, devastated.

La Londra, conservatorul The Times scrie în această dimineață că Brexit va avea acum loc cel mai probabil înainte de 31 ianuarie. Ca să nu rămână nici o îndoială, ministra de interne (Home Secretary) Priti Patel a confirmat asta de îndată, cum o anunță Politico. Tot The Times scrie că foarte stângistul și indecisul Jeremy Corbyn va demisiona, el fiind principala cauză a marii înfrângeri, cel mai prost rezultat al partidului Labour din 1935 încoace.

'Zidul roșu' (Labour's 'red wall') este demolat de ofensiva Tory, constată The Guardian, cotidianul stângii intelectuale londoneze. 'Zidul roșu' e fosta zonă industrială și defavorizată care merge din nordul Țării Galilor până în Northumberland și care tradițional a votat întotdeauna la stânga.

Nu doar opoziția Labour, dar și liberal-democrații sunt umiliți, cum constată The Telegraph, după ce până și șefa partidului Lib-Dem, Jo Swinson, își pierde locul în parlament, la puțină vreme după ce anunțase că ea ar putea conduce viitorul guvern.

În Germania, Süddeutsche Zeitung anunță retragerea lui Jo Swinson și mai scrie, reproducând mesajul Twitter al lui Donald Trump, că acesta l-a felicitat pe Boris Johnson și că a promis un "massive new Trade Deal".

The Independent, la Londra, consideră însă că Boris Johnson ar putea fi ultimul lider al unui Regat Unit. Partidul Naționalist Scoțian SNP se va activa de acum înainte pentru a obține independența țării.

Pe continent, Le Monde anunță că șefa SNP, Nicola Sturgeon, a cerut deja un referendum, după ce partidul său independentist SNP a obținut 55 din cele 59 de mandate ale Scoției. Sturgeon a spus pe Sky News : « Boris Johnson a primit poate mandatul pentru a scoate Anglia din Uniunea Europeană. El nu are însă nici un drept să scoată Scoția din Uniunea Europeană. Scoția trebuie să-și aleagă singură viitorul. »

Tot în Franța, Libération estimează însă că sunt puține șanse ca Boris Johnson să ia în seamă cererea scoțienilor. Libération mai anunță că ecologiștii britanici și-au păstrat singurul lor loc în parlament, la Brighton, în sudul Angliei, și că partidul Brexit al lui Nigel Farage nu a obținut nici un singur loc, fiind practic aspirat de conservatori.

În schimb, cum o anunță Reuters, partidul unionist DUP și-a pierdut scaunul în Belfast, în Irlanda de Nord, în favoarea naționaliștilor irlandezi din Sinn Féin. Pentru prima dată în istorie, Irlanda de nord va trimite în parlament mai mulți separatiști naționaliști irlandezi decât unioniști protestanți.

Boris Johnson a câștigat repetând un singur slogan: «Get Brexit done», iar populația, obosită de interminabila saga, a preferat să o încheie pe loc. De altfel, constată Libération, la anunțul rezultatelor, lira britanică a urcat imediat, semn că piețele și mediile de afaceri erau obosite la rândul lor de incertitudinea situației.

La Repubblica rezumă reacțiile politicienilor italieni: fostul premier Matteo Renzi estimează că "Stânga radicală, cea extremistă [a lui Corbyn], se arată a fi cel mai bun aliat al dreptei", în vreme ce liderul Ligii și fostul ministru de interne, Matteo Salvini, a aruncat un: "Go Boris Go!"

La Bruxelles, peste Mânecă

Dincolo de Canalul Mânecii, la Bruxelles, unde are loc summitul UE, în absența lui Johnson, președintele Consiliului European, belgianul Charles Michel, a anunțat deja că UE este “ready for the next steps” în chestiunea Brexit. Sarcina negocierii tratatului de divorț va fi lăsată acum cu totul în grija experimentatului și inflexibilului negociator UE, francezul Michel Barnier.

Tot la Bruxelles, un alt eșec de vineri 13: cei 27 de lideri nu au putut, în timpul nopții, să obțină unanimitatea în chestiunea ambițiosului Pact ecologic, acel mult anticipat Green Deal. Comisia Europeană propusese o adevărată revoluție ecologică pentru a permite Uniunii să atingă neutralitatea climatică până în 2050. Pactul propus de Comisie și discutat de cei 27 de lideri promite o modificare radicală a logicii economice, având un impact asupra oricărei decizii viitoare a UE, de la concurență și chestiunile financiare și monetare, trecând prin industrie, agricultură și comerț, ca să nu mai vorbim de transporturi. Polonia se opune însă.

Pactul ecologic European va avea un mare impact asupra industriei, în special industria grea, precum siderurgia, și asupra concurenței, chiar la scară mondială. Polonia, și țările Europei de Est în general, au cel mai mult de pierdut în prima etapă și luptă pentru a nu fi defavorizate, începând chiar cu acest summit.

Comisia, și majoritatea celor 27 de țări, caută însă să modifice regulile interne, astfel încât într-un asemenea caz unanimitatea să nu mai fie obligatorie.

Toate acestea, cum a spus-o premierul Mateusz Morawiecki, asta nu înseamnă că Polonia nu este de acord să atingă neutralitatea climatică, ci doar că nu e convinsă că va reuși asta până în 2050. “O vom face în ritmul nostru,” a spus Morawiecki. Asta înseamnă însă că Polonia riscă și să nu primească același tip de sprijin financiar de care se vor bucura ceilalți membri.

Negocierile în legătură cu clima bat însă pasul pe loc și la Madrid, unde are loc summitul COP25, prezentat în detaliu de El Pais și unde țările sărace cer mai mulți bani pentru a lupta cu schimbările climatice, iar cele bogate, în special UE, cer mai multe măsuri din partea lor. Tot la Madrid, El Mundo, cu un ochi pe cele ce se întâmplă la Bruxelles cu Pactul verde al UE, scrie că nu doar Polonia, ci și Ungaria și Cehia sunt reticente și că un eșec la Bruxelles ar influența negativ și negocierile climatice COP25 de la Madrid.

Șoimul maltez și sancțiunile impuse Rusiei

Liderii UE reuniți la Bruxelles au mai decis, ca un vineri 13 pentru Putin, să prelungească sancțiunile impuse Rusiei, lucru anunțat la Moscova de Nezavissimaia Gazeta, în vreme ce Rossiiskaia Gazeta, practic cotidianul Kremlinului, trece asta sub tăcere.

O altă chestiune neobișnuită la acest summit UE de la Bruxelles este prezența stânjenitoare a premierului Maltei, Joseph Muscat, implicat acasă la el în afacerea asasinării în urmă cu doi ani a unei jurnaliste care ancheta asupra corupției din guvern. Vineri 13: Times of Malta scrie azi că președintele Parlamentului European, David Sassoli, a cerut demisia imediată a premierului Muscat.

Ce înseamnă a fi englez?

Mai scrisesem despre „Brexit is breakfast” și despre ruina iminentă a micului dejun britanic după ieșirea din UE. Până și „Marmite”, acel produs essential al bucătăriei britanice, aparține gigantului olandez Unilever și e fabricată în Rotterdam, pe continent. Zvonurile că prețurile la Marmite vor crește circulă deja de multă vreme, sprijinite de logica comercială a ceea ce se va întâmpla dacă divorțul va avea loc fără un acord. Promisiunile de ajutor de la Trump nu liniștesc pe nimeni. SUA nu fabrică Marmite.

Săptămânalul francez Courrier International, care oferă în traducere cele mai bune articole ale săptămânii din presa de pe întreaga planetă, are un solid și foarte original dosar de articole de presă despre identitatea britanică.

Principalul articol, preluat din venerabila revistă New Statesman, creată în 1913, pune întrebarea: Ce înseamnă să fii englez? Englez, iar nu britanic, deoarece confuzia e permanentă între Anglia, Marea Britanie și Regatul Unit. Este o țară multinațională, scrie New Statesman: “Din numeroasele state multinaționale pe care le-a cunoscut planeta, e cel care a reușit cel mai bine. Norvegia și Suedia s-au despărțit acum multă vreme. Iugoslavia s-a prăbușit într-un sângeros război civil. Belgia este o pseudo-țară abia credibilă iar Spania, un alt regat fragil, se menține doar prin represiune.”

New Statesman constată însă că relația asimetrică a Angliei cu celelalte mici națiuni ale Regatului unit e complicată peste măsură de Brexit. Parlamentele Scoției și Țării Galilor vor putea astfel să încerce să obțină un referendum pentru independență, în vreme ce Anglia însăși nu are nici instituții politice, ba chiar nici măcar nu are un parlament propriu!...

În sfârșit, să încheiem prin a aminti că un studiu mai vechi despre paraskevidekatriafobia din British Medical Journal ("Is Friday the 13th bad for your health?") constata că există “un nivel ridicat de accidente de circulație într-o vineri 13 în Marea Britanie, în comparație cu o data luată la întâmplare, precum vineri 6.” Dar ne putem spune că și acesta este un exemplu al eternului: “savanții britanici au constatat că…”

Facebook Forum

XS
SM
MD
LG