Iată traducerea integrală a discursului președintelui Ucrainei din 24 februarie 2023.
„Popor măreț al măreței Ucraine!
În urmă cu un an, în această zi, chiar din acest loc, pe la șapte dimineața, m-am adresat vouă cu o scurtă declarație. A durat numai 67 de secunde. Conținea cele mai importante două lucruri, atunci și acum. Că Rusia a început un război pe scară largă împotriva noastră. Și că suntem puternici. Suntem pregătiți pentru orice. Îi vom învinge pe toți. Pentru că suntem Ucraina!
Așa a început ziua de 24 februarie, 2022. Cea mai lungă zi a vieții noastră. Cea mai grea zi a istoriei noastre moderne. Ne-am trezit devreme și de atunci nu am mai adormit.
Unii s-au temut, alții au fost șocați, unii nu știau ce să spună, dar toți știau ce trebuie să facă. Pe drumuri erau blocaje de trafic, dar mulți mergeau să ia arme. Se formau cozi. Unii au stat la coadă la granițe, dar mulți au mers la birourile militare de înregistrare și înrolare și la unitățile de apărare teritorială.
Nu am ridicat steagul alb și am început să apărăm albastrul și galbenul. Nu ne-a fost frică, nu ne-am prăbușit, nu ne-am predat. Simbolul acestui lucru au fost grănicerii de pe Insula Șerpilor și traseul pe care l-au indicat navei de război rusești.
Credința noastră a devenit mai puternică. Moralul nostru a fost întărit. Am rezistat în prima zi a unui război pe scară largă. Nu știam ce se va întâmpla mâine, dar, cu siguranță ne-am dat seama: pentru fiecare zi de mâine merită să luptăm!
Și am luptat. Am luptat cu înverșunare pentru fiecare zi. Și am rezistat și a doua zi. Și apoi, a treia. Acele trei zile, cât ni s-a prezis că vom rezista. Ne-au amenințat că în 72 de ore nu vom mai exista. Dar am supraviețuit celei de-a patra zile. Și apoi cele de-a cincea. Iar astăzi se împlinește exact un an de zile de când rezistăm. Și încă știm asta: pentru fiecare zi de mâine merită să lupți!
Sunt recunoscător tuturor celor care fac posibilă rezistența noastră. Aceștia sunt toți apărătorii noștri, forțele armate ale Ucrainei, forțele terestre, infanteria și tancurile noastre, forțele aeriene și navale, artileria, apărarea aeriană, parașutiștii, serviciile de informații, polițiștii de frontieră, forțele de operațiuni speciale, serviciile de securitate, garda națională, poliția, unitățile teritoriale de apărare, toate forțele noastre de securitate și apărare. Datorită vouă, Ucraina rămâne în picioare. Și am rezistat în luna furioasă și începutului furios al războiului.
Apoi a venit primăvara. Noi atacuri, noi răni, noi dureri. Toată lumea a văzut adevărata față a dușmanului nostru, bombardarea maternității, a teatrului din Mariupol, a Administrației Regionale de Stat Mykolaiv, a Piaței Svobody din Harkov, a gării din Kramatorsk. Am văzut Bucha, Irpin, Borodyanka. Întreaga lume a realizat clar ce înseamnă de fapt lumea rusă, de ce este capabilă Rusia.
În același timp, lumea a văzut de ce este capabilă Ucraina. Aceștia sunt noii eroi: apărătorii Kievului, apărătorii Azovstalului. Noile fapte de vitezjie realizate de orașe întregi, Harkov, Cernihiv, Mariupol, Herson, Mykolaiv, Hostomel, Volnovakha, Bucha, Irpin, Okhtyrka. Orașe Erou, capitale ale invincibilității. Simboluri noi i, o dată cu acestea, noi evaluări și perspective pentru Ucraina.
Prima lună a războiului a fost și primul punct de cotitură în război. Primele schimbări în percepția lumii despre Ucraina. Nu a căzut în trei zile. A oprit a doua armată a lumii.
Am primit noi lovituri în fiecare zi, am aflat despre noi tragedii în fiecare zi, dar am rezistat grație celor care au dat tot ce au, în fiecare zi, pentru ceilalți.
Aceștia sunt medicii noștri care salvează soldații răniți în prima linie, care fac operații sub foc, nasc copii în adăposturi anti-bombă și rămân de serviciu zile și săptămâni. La fel ca salvatorii și pompierii noștri care scot oamenii din dărâmături și foc 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Sunt lucrătorii noștri feroviari care au evacuat sute de mii de ucraineni de la începutul războiului, fără somn ori odihnă.
Și apoi au venit primele ofensive, primele realizări, primele teritorii eliberate. Prima și nu ultima Chornobaivka, expulzarea ocupanților din regiunile Kiev, Sumy și Cernihiv, din Stuhna noastră. Vilkha. Racheta noastră Neptun și crucișătorul Moscova care se scufundă. Primul Ramstein. Și al doilea Lend-Lease din istorie.
Ucraina a surprins lumea. Ucraina a inspirat lumea. Ucraina a unit lumea. Există mii de cuvinte pentru a dovedi, dar câteva vor fi de ajuns, HIMARS, Patriot, Abrams, IRIS-T, Challenger, NASAMS, Leopard.
Mulțumesc tuturor partenerilor, aliaților și prietenilor noștri care ne-au fost alături pe tot parcursul anului. Mă bucur că coaliția internațională anti-Putin a crescut atât de mult încât necesită un mesaj separat. Îl voi livra în cel mai scurt timp. Categoric.
Mulțumesc și armatei noastre de politică externă, diviziilor noastre de diplomați, ambasadori, reprezentanți în organizații și instituții internaționale. Toți cei care luptă împotriva ocupanților cu focul și sabia dreptului internațional, obținând noi sancțiuni și recunoașterea statului terorist ca stat terorist.
Războiul a schimbat soarta multor familii. A rescris istoria familiilor noastre. Ne-a schimbat obiceiurile și tradițiile. Bunicii obișnuiau să le spună nepoților cum i-au bătut pe naziști. Acum nepoții le spun bunicilor cum i-au bătut pe ruși. Mamele și bunicile tricotau eșarfe, acum țes plase de camuflaj. Copiii obișnuiau să-i ceară lui Moș Crăciun smartphone-uri și gadgeturi, dar acum își dau banii de buzunar sau strâng bani pentru soldații noștri.
De fapt, fiecare ucrainean a pierdut pe cineva în ultimul an. Un tată, un fiu, un frate, o mamă, o fiică, o soră, opersoană iubită, un prieten apropiat, coleg, vecin, cunoștință. Condoleanțele mele.
Aproape toată lumea are măcar o persoană de contact în telefon care nu va mai ridica niciodată telefonul. Nu va răspunde niciodată la un mesajul „Ce mai faci?”. Aceste cuvinte simple au căpătat un nou sens în timpul anului de război. În fiecare zi, milioane de ucraineni au scris sau pus această întrebare celor dragi, de milioane de ori. În fiecare zi, cineva nu a primit răspuns. În fiecare zi, ocupanții ne-au ucis rudele și prietenii.
Nu le vom șterge numele de pe telefoane sau din propria memorie. Nu le vom uita niciodată. Nu vom ierta niciodată. Nu ne vom odihni niciodată până când criminalii ruși nu vor primi pedeapsa meritată, pedeapsa Tribunalului Internațional, judecata lui Dumnezeu sau a războinicilor noștri. Sau toate împreună.
Verdictul este evident. Acum 9 ani, vecinul a devenit agresor. În urmă cu un an, agresorul a devenit călău, jefuitor și terorist. Nu avem nicio îndoială că vor fi trași la răspundere. Nu avem nicio îndoială că vom câștiga.
În vară am simțit asta. Depășiserăm 100 de zile de război. Am primit statutul de candidat UE, ne-am întors pe Insula Șerpilor am auzit prima „Bavovna” din Crimeea, am văzut focuri de artificii la depozitele ocupanților și la Podul Antonivski.
August a fost prima lună în care ocupanții nu au luat niciun singur oraș ucrainean. Amenințările și ultimatele despre denazificare au fost înlocuite cu gesturi de bunăvoință. Și am simțit atunci că victoria noastră este inevitabilă. E aproape. Va veni.
Și apoi a venit toamna. Și contraofensiva noastră. Eliberarea Izyum, Balakliya, Kupyansk, Lyman, regiunea Herson și orașul Herson. Am văzut cum oamenii de acolo au primit armata noastră. Cum prețuiau steagul ucrainean. Cum au așteptat și s-au întors în Ucraina.
Vreau să mă adresez celor care încă așteaptă, cetăţenilor noştri care sunt acum sub ocupaţie temporară. Ucraina nu v-a abandonat, nu a uitat de voi, nu a renunțat la voi. Într-un fel sau altul, ne vom elibera toate pământurile. Vom face totul pentru ca Ucraina să se întoarcă. Și tuturor celor care acum sunt nevoiți să rămână în străinătate, vom face totul pentru ca voi să vă întoarceți în Ucraina. Vom face totul ca acest lucru să fie posibil.
Vom lupta și vom aduce înapoi pe fiecare dintre soldații noștri capturați. Doar toate acestea împreună vor însemna o victorie.
O putem vedea chiar și în întuneric. În ciuda atacurilor masive și constante cu rachete și a întreruperilor de curent. Vedem lumina acestei victorii.
În amintirile lor despre primele sentimente din 24 februarie 2022, oamenii menționează șoc, durere și incertitudine. La un an după invazia pe scară largă, credința în victorie este de 95%. Emoția principală pe care o simțim când ne gândim la Ucraina este mândria.
Pentru fiecare bărbat ucrainean, pentru fiecare femeie ucraineană. Mândrie pentru noi. Am devenit o mare armată. Am devenit o echipă în care cineva găsește, cineva împachetează, cineva aduce, dar toată lumea donează.
Sunt recunoscător oamenilor noștri, recunoscător armatei noastre de milioane de voluntari și cetățeni cărora le pasă, care pot aduna și obține tot ce este necesar.
Am devenit una. Jurnaliștii și mass-media noastre sunt un front unit care luptă împotriva minciunii și a panicii.
Am devenit o familie. Nu mai sunt străini printre noi. Ucrainenii de astăzi sunt toți tovarăși. Ucrainenii i-au adăpostit pe ucraineni, și-au deschis casele și inimile pentru cei care au fost forțați să fugă de război.
Rezistăm în fața tuturor amenințărilor, bombardamentelor, bombelor cu dispersie, rachetelor de croazieră, dronelor kamikaze, întreruperilor de curent și frig. Suntem mai puternici decât atât.
A fost un an de rezistență. Un an de grijă. Un an de vitejie. Un an de durere. Un an de speranță. Un an de putere. Un an de unitate.
Anul invincibilității. Anul furios al invincibilității.
Principalul rezultat este că am rezistat. Nu am fost învinși. Și vom face totul pentru a obține victoria anul acesta!
Glorie Ucrainei!”
(24 februarie 2023, președinția Ucrainei.)
