Presa în întreaga Europă analizează cauzele, efectele și urmările falimentului gigantului Thomas Cook, prăbușire pe care, se adeverește, mulți o așteptau și mulți o anticipaseră. În Belgia, astăzi, cotidianul de finanțe De Tijd descrie abrupt cum turiștii Thomas Cook pur și simplu sunt trimiși înapoi de la aeroport.
Le Monde în Franța și La Repubblica în Italia analizează cauzele falimentului Thomas Cook: datoriile, concurența, Brexitul, dar The Guardian la Londra scrie că soarta firmei a fost pecetluită de guvernul britanic, care a refuzat să ajute, din motive justificate și foarte serioase.
Liberation descrie la rândul său cea mai mare operațiune de repatriere pe timp de pace, ba chiar presa italiană o compară cu operațiunea de evacuare de la Dunkerque în al doilea Război Mondial, iar The Guardian, la Londra, deplânge soarta celor 150.000 de britanici cu vacanța ruinată, ca o anticipare a ceea ce va fi Brexitul.
În Italia, țară care e o destinație turistică prin excelență, La Repubblica oferă o explicație amănunțită a falimentului companiei Thomas Cook: cotidianul italian este de acord că un motiv principal a fost modificarea „obiceiurilor călătorilor, din ce în ce mai puși pe voiajul low cost, dar scăderea lirei și modificările climaterice au jucat de asemenea un mare rol.
Primele crăpături în imperiul Thomas Cook s-au văzut în luna mai: o serie de tulburări bursiere în vreme ce firma încă mai cumpăra hoteluri, de pildă în Creta. Cu toate asigurările date clienților, în primul semestru compania pierduse deja 1,5 miliarde lire sterline, iar analiștii de la Citigroup sfătuiau investitorii să vândă.”
Este adevărat și că facilitățile oferite de rezervările online au făcut să scadă treptat, și apoi vertiginos, încasările. Lovitura de grație a venit însă de la deprecierea lirei, combinată cu creșterea prețurilor în locuri foarte apreciate de englezi precum insulele Canare. „Ba chiar și clima: cum este din ce în ce mai cald, tot mai puțini englezi simt nevoia să plece vara. Firma însăși a recunoscut apoi efectul Brexitului. Cum viitorul post-Brexit este incert, multe familii au renunțat la vacanțele în străinătate.”
Firma a încercat să se salveze vânzându-și departamentul aerian conglomeratului chinezesc Fosun, care posedă deja o parte din francezul Club Med, dar regulile europene interzic unui acționar non-UE să posede mai mult de 49% dintr-o companie.
The Guardian vine însă cu completări și scrie că soarta firmei a fost pecetluită de guvernul britanic, care a refuzat să ajute. Spania și Turcia, țări de destinație pentru care turismul e foarte important, au dorit să intervină, dar în absența oricăror garanții din partea guvernului lui Boris Johnson – s-au retras.
The Guardian nu condamnă însă guvernul lui Johnson pentru asta. Intr-un editorial, cotidianul, de altfel de stânga și anti-Brexit, deci deloc înclinat a sprijini pozițiile lui Boris Johnson, scrie că „Nu e deloc sigur că un bailout de 250 milioane de lire ar fi dus la evitarea sfârșitului. Thomas Cook are datorii colosale. /.../ Valul de căldură din 2018, care a dus la reducerea rezervărilor, combinat cu slăbiciunea lirei și îngrijorările despre Brexit au precipitat catastrofa.”
Trump între Iran și Ucraina
Tot Le Monde scrie că Donald Trump nu are o strategie în fața Iranului. Trump e convins că poate aplica cele mai brutale sancțiuni Iranului, păstrând în același timp ideea unor noi negocieri, mai favorabile SUA, estimează Le Monde. Bilanțul abandonării unilaterale și neașteptate a tratatului nuclear cu Iranul, în mai 2018, de către Trump, se arată negativ.
În schimb, Süddeutsche Zeitung subliniază faptul că Germania, împreună cu Franța și Marea Britanie se declară solidare cu Statele Unite în a acuza Iranul de atacurile împotriva instalațiilor petroliere din Arabia Saudită.
Marți 24 septembrie, este și ziua în care Curtea Supremă a Marii Britanii va vota în legătură cu legalitatea suspendării parlamentului de către Boris Johnson. Verdictul nu va avea însă, teoretic, nici o incidență asupra datei Brexitului, 31 octombrie, dată până la care și toți turiștii Thomas Cook vor fi fost repatriați, cu nostalgii imperiale cu tot.
La același capitol “nostalgii imperiale”, tot un verdict al Curții Supreme e așteptat marți și în Spania: guvernul spaniol se pregătește să dezgroape și să mute osemintele lui Franco înainte de iminentele alegeri. El Pais scrie că tribunalul suprem va decide azi dacă să permită guvernului să purceadă cu deplasarea moaștelor nostalgicilor dictaturii, sau să dea urmare cererii familiei ca resturile încă admiratului Caudillo să rămână în mausoleul în care odihnesc nemeritat de 36 de ani.
La rubrica “fapte de societate”, din nou Le Monde prezintă în avanpremieră cartea lui Bo Van Spilbeeck, jurnalist vedetă transsexual, a cărui mărturie a emoționat Belgia.
Intr-o carte ce va apărea pe 2 octombrie, marele reporter al canalului flamand VTM își detaliază calvarul cotidian începând din ziua în care a decis să trăiască sub identitatea de femeie pe care și-o dorea.
Înainte, Bo se numea Boudewijn Van Spilbeeck. Acum el este Bo, după ce pe 29 ianuarie 2018 jurnalistul a anunțat că va trăi de acum înainte ca femeie, în urma unei operații de « reatribuire sexuală ». Declicul pentru el fusese în tinerețe Freddie Mercury în Bohemian Rhapsody. Bo a reapărut acum cu ruj, perucă blondă și rochiță cu buline.
Cronica arată că francezii nu încetează să fie fascinați de lucruri care în Belgia sunt banale de multă vreme: eutanasia, schimbările de sex, căsătoriile homosexuale.
Regatul Belgiei se arată astfel încă o dată a fi mult mai permisiv decât Franța republicană.
Manneken Pis pus să se îmbrace
Belgienii, cea mai mediteraneeană cultură a nordului, sunt obișnuiți să fie rău înțeleși, și cu toate astea surpriza a fost mare când s-a aflat că noua variantă americană a jocului Monopoly, dedicată Bruxelles-ului, va avea printre piese și jetoane simbolul orașului, Statueta Manneken Pis, dar că băiețelul medieval va fi îmbrăcat.
Țâncul burtos din Bruxelles care, făcând pipi, își atinge mădularul, este o mare atracție turistică, la fel de mare pe cât e Atomium sau Parlamentul European, însă fabricantul american al jocului Monopoly, Hasbro, a decis că statueta unui copil gol nu poate figura într-un joc familial în SUA.
Le Soir Mag scrie printre hohote tipografice că în SUA Manneken Pis va purta chiloți în culorile capitalei belgiene și a UE, Bruxelles.
De aceea există dictonul că “dacă aveți impresia că înțelegeți Belgia, înseamnă că cineva v-a explicat-o rău”.
Facebook Forum