În Italia, președinta Curții Constituționale, Marta Cartabia, a fost testată ca infectată, iar asta nu e o glumă proastă de 1 aprilie, căci știrea a fost dată ieri seara de La Repubblica.
La fel, nu este o păcăleală că economia Germaniei chiar a intrat în recesiune. De altfel, nici măcar nu e adevărat că epidemia este aceeași pentru toți, cum o spune un comentariu revoltat în The Guardian, care insistă că bogații, precum Madonna (și ni se mai dau și alte nume), sunt tare enervanți când insistă că boala și pericolul ne afectează pe toți la fel.
Chiar și la nivelul țărilor care formează Uniunea Europeană, criza le desparte pe cele bogate de cele mai sărace și mai afectate de epidemie. Bogații au refuzat să accepte punerea în comun a datoriilor prin emiterea unor “coronabonds,” iar asta sfâșie Europa, cum o explică Pierre Briancon în Barron’s. În loc însă să-i sprijine pe ceilalți (căci asta era presupusă a însemna Europa), Germania, Olanda, Austria și Finlanda, așa-numitele “ the frugal four”, se îndârjesc să-și țină punguța strâns închisă, punând astfel în pericol întreaga construcție europeană.
Ministrul olandez al finanțelor Wopke Hoekstra chiar a sugerat că Bruxelles ar trebui să investigheze de ce unele țări o duc rău financiar pe aceste vremuri de pandemie. Oficiali din Spania și Portugal au numit atitudinea lui Hoekstra “țicnită” și “respingătoare.”
Suntem toți în aceeași barcă,” iar ea a “lovit un iceberg neașteptat,” a postat pe Twitter, arătând certe calități literare, ministra de externe a Spaniei Arancha González, și nu e momentul acum să ne ciorovăim pe cine are bilete de clasa I.
Atitudinea aceasta de zgârcenie moralizatoare merge însă cu mult în urmă. Tot un ministru olandez de finanțe, fostul șef al Eurogrupului, Jeroen Dijsselbloem, tartorul Greciei, a fost cel care a spus că mediteraneenii nu au bani pentru că i-au prăpădit pe băutură și femei (on “booze and women”).
Rezultatul este, cum o constată fostul premier italian Enrico Letta în cotidianul olandez De Volkskrant, că “în ochii Italienilor imaginea Olandei a fost distrusă în doar câteva zile”, iar asta nu e o păcăleală.
Un grup de primari italieni au plătit chiar un anunț pe o pagină întreagă din Frankfurter Allgemeine Zeitung, marele cotidian din orașul Băncii Centrale Europene, anunț care este de fapt o scrisoare către "Liebe deutsche Freunde", în care li se amintește acestora că atitudinea lor nu este “nici etică și nici solidară”.
La fel, premierul italian Giuseppe Conte le-a cerut germanilor, într-un interviu cu televiziunea germană ARD, să sprijine proiectul acelor “coronabonds”.
Tot într-un interviu, ieri seară, cu RTL Z, arătosul Hoekstra a spus că regretă că nu a arătat “empatie” pentru sudici. Scriind in POLITICO, șeful partidului Laburist olandez Lodewijk Asscher spune însă că “o țară strică eforturile tuturor de a ieși din criză: Olanda.”
Ziua păcălelilor morocănoase
Dar, mă rog, azi e 1 aprilie, iar presa întâmpină asta cum poate. Obiceiul zilei păcălelilor s-a răspândit atât de mult în a doua jumătate a secolului XX, încât azi pare de mirare ca unii încă se mai lasă păcăliți. Cu toate astea, an după an, un mare număr de oameni continua sa cadă in capcane grotești sau sunt gata sa creadă cele mai fanteziste știri transmise de radio si TV, ori publicate in acea zi in ziare.
Presa face uneori dovada unei ticăloase inventivități în a croi povești neverosimile, care sunt de obicei demascate a doua zi. In Belgia, de pildă, presa, fie scrisă, fie audio-vizuală, a strecurat întotdeauna păcăleli în ceea ce publică în această zi, dar, uitându-mă cu atenție, mi-e greu să depistez azi vreuna, într-atât totul pare posibil. Nu poate fi o glumă când Le Soir anunță că o fetiță de 12 ani a murit de coronoavirus fără să se știe de unde l-a luat sau că de ieri ministrul sănătății din Bruxelles, Alain Maron, este în izolare strictă, deși fusese până acum extrem de prudent.
E greu de stabilit un palmares al păcălelilor reușite, dar privind în trecut e posibil ca medalia credulității sa trebuiască sa le fie acordata acelor belgieni care au postat mesaje de indignare si protest pe 1 aprilie 2006, când s-a anunțat la TV, in cele trei limbi naționale, că date fiind tensiunile dintre flamanzi si valoni, umorul în public va fi interzis prin lege.
Azi însă nu este o glumă ce relatează Le Monde și anume că mai multe țări ale Europei Centrale au impus tuturor cetățenilor portul obligatoriu al măștii pe stradă și în magazine, în spațiile publice, în afara locuinței. Este vorba, după Cehia și Slovacia, de Austria și Slovenia. « Sigur, asta nu face parte din cultura noastră, dar așa au reușit țările asiatice să stăvilească virusul și să nu aibă decât câteva cazuri pe zi », s-a justificat conservatorul cancelar austriac Sebastian Kurz, anunțând măsura.
"Poisson d’avril", "Aprilvis"
Specialiștii ar putea insa argumenta ca marele premiu le-ar reveni de fapt americanilor care in 1998 au crezut anunțul publicat de catre lantul de restaurante fast food Burger King, prin care se facea cunoscuta lansarea unui hamburger pentru stângaci, conceput astfel încât ingredientele să curgă numai spre dreapta. (Ulterior, unii clienti au fost chiar auziti comandand: "Un hamburger normal, pentru dreptaci, va rog!") Se poate însă argumenta ca nimeni n-a depășit inventivitatea BBC-ului, care pe 1 aprilie 1957 a difuzat un reportaj in care puteau fi văzuți elvețieni care culegeau recolta de spaghetti, excelentă in acel an. Asa cum putea fi prevazut, multi telespectatori au telefonat intreband cum ar putea obtine si ei semințe pentru un arbore de spaghetti.
Franta, precum si Canada, Belgia si Elvetia, in partile lor francofone, sunt singurele care posedă un ritual elaborat in jurul a ceea ce se numeste "poisson d’avril", "pește de aprilie". In aceasta zi, copiii se straduiesc sa prinda pe spatele adultilor sau al altor copii pesti din hartie sau carton, pe care victimele nebănuitoare îi poarta pe strada. "Peștele de aprilie" este, de altfel, sub influenta franceza, denumirea păcălelilor de 1 aprilie in alte țări care vorbesc limbi neo-latine, Italia, Portugalia si Spania. Tot din Franța si-au luat olandezii si flamanzii ziua lor a "peștelui de aprilie", "Aprilvis".
De "Ziua proștilor" rușii se întorc pe cote
Rușii, in schimb, au importat obiceiul sub influență britanică, numele rus al acestei zile fiind, ca în engleză, "Ziua proștilor". E greu însă, astăzi, 1 aprilie, uitându-te în presa rusă, să vezi unde e păcăleala. Să fie în principalul articol din Kommersant din care aflăm că guvernul a decis că rușii aflați încă în străinătate se pot întoarce doar pe cote?
Râsul este medicamentul care ne va salva, spune coperta ultimului număr din Charlie Hebdo, apărut chiar azi.
Charlie Hebdo (nu trebuie căutat online, ei nu pun mare lucru pe internet, trăiesc din vânzările la chioșc) a lansat încă din toamna anului trecut o inițiativă surprinzătoare: i-a oferit o rubrică permanentă fondatoarei FEMEN, ucraineanca Ina Șevcenko (cf. foto), cea care în 2012 a distrus cu drujba o cruce de 4 metri în centrul Kievului, iar din 2013 a primit azilul în Franța. Șevcenko ține de atunci o rubrică permanentă în Charlie Hebdo, consacrată religiilor și feminismului. În numărul de astăzi, ea scrie despre felul în care religiile răspândesc COVID-19, virus peste virus:
“V-a trecut vreodată prin cap să lingeți un loc sfânt, să beți urină de vacă sau să vă strângeți cu sutele într-o cameră în care să recitați mantre, în loc să rămâneți acasă și să vă păziți de coronavirus? În vreme ce savanții și politicienii se zbat luptând împotriva pandemiei de COVID-19, capii religioși continuă să facă ce știu: să ne pună în pericol. /.../ Câți vor descoperi că au fost contaminați după ce au participat la o slujbă a unui preot care a folosit o singură linguriță pentru sute de credincioși în Cluj, a doua zi după ce în România se anunțaseră măsurile de izolare? Câte noi cazuri de coronavirus vor fi înregistrate în Israel după ce o mulțime de evrei ultra-tradiționaliști s-au bătut cu poliția care încerca să-i împiedice să se adune în cartierul Mea Shearim din Ierusalim?”
La sfârșitul numărului de azi, Charlie Hebdo are și o glumă mică, la urmă de tot, parcă fără să creadă în ea:
„Greta Thunberg are COVID-19. O să fie transferată la spital cu corabia, ventilată cu tuburi de bambus și îngropată într-un sicriu din nucă de cocos.”
Situația e gravă, dacă și ei sunt așa tristuți.
Pentru a încheia, răspândirea atât de larga a Zilei păcălelilor si competiția presei in a publica in această zi știri dintre cele mai neverosimile au produs deseori un efect contrar: mulți oameni tind acum să fie sceptici fata de ce citesc in ziar sau aud la radio pe 1 aprilie. Asa s-a întâmplat în 1984, când extraordinarul interpret de muzică soul Marvin Gaye a fost împușcat mortal de către propriul său tată. Știrea suna a păcăleală, cu atât mai mult cu cât fanii știau ca ziua de naștere a idolului lor era 2 aprilie... Cum să-l împuște tatăl său pe 1 aprilie, în ajunul aniversării?
Și totuși era adevărat...
Facebook Forum