Este una dintre cele mai așteptate zile ale festivalului. Pentru început, la ora 17, Teatrul Excelsior ne propune o călătorie în lumea commedia dell`arte pe care o facem cu ajutorul lui Arlechino (sau Pierdutele iubiri), textul și regia lui Enrico Bonavera. Sunteți invitații trupei de actori a teatrului. Va fi o noapte furtunoasă și visul unei nopți de vară cu măști venețiene și atmosferă cincuecento. Vor fi pe scenă deopotrivă Romeo și Julieta, dar și Vicleniile lui Scapin, cu multe snoave, glume cu și fără perdea, bastonade, iubire și mister.
Teatrul Evreiesc de Stat prezintă, de la ora 18, spectacolul Idiș? o docu-piesă de Peca Ștefan despre istoria marilor spectacole ale teatrului de-a lungul timpului. Este o rememorare care face istoria factuală dar, în primul rând, afectivă a teatrului în timpuri de glorie și de restriște. Se vor perinda prin fața spectatorilor mari scriitori, politicieni și politruci, securiști și rabini. Este un spectacol total cu muzică, dans, teatru de revistă și umor amar. O lecție de istorie.
Piesa de rezistență a serii este, desigur, Pădurea spânzuraților, o generoasă și cutremurătoare reflecție pe marginea umanității, o meditație în legătură cu soarta oamenilor și a țării. Este vorba despre onoare, loialitate, adevăr, curaj, valori din ce în ce mai volatile în ziua de azi. Este vorba și despre minciună, lașitate, mercenariat... ceea ce fac din Pădurea spânzuraților nu o relectură a lui Liviu Rebreanu și a trecutului prin prisma prezentului, ci o lectură a prezentului prin oglinda retrovizoare a trecutului. O piesă care aduce în scenă problemele existenței, cum numai Radu Afrim știe: existența omului și a imperiilor, indiferența scurgerii timpului, amoralismul puterii și drama individuală. Un spectacol regizat de Radu Afrim, după un text de Radu Afrim cu Alexandru Potocean, Marius Manole, Richard Bovnoczki, Raluca Aprodu și alții, la ora 18 la Teatrul Național, Sala Mare.
La Odeon, Sala Majestic, ora 19, Teatrul Regina Maria din Oradea ne propune o distopie semnată de Tuncer Cücenoğlu. Un sat din munții Anatoliei este izolat nouă luni pe an și mereu sub amenințarea unei avalanșe care stă să cadă. De aceea, s-a stabilit un regulament strict pentru cele nouă luni de pericol maxim. O regulă, de pildă este ca femeile să programeze nașterile în timpul anotimpului în care riscurile de avalanșă sunt mai mici. La fel și alte activități care pot provoca sunete, zgomote, vibrații ale solului. Nouă luni trebuie să stea mai neclintiți și muți ca pruncul în pântecul mamei. Este o meditație pe tema terorii și a curajului în regia lui Petru Vutcărău. Piesa a mai fost cândva pe scena Naționalului bucureștean în regia lui Radu Afrim. Cândva, la una dintre primele reprezentații orădene ale piesei a participat însuși Tuncer Cücenoğlu. Petru Vutcărău este fondatorul teatrului Eugene Ionesco din Chișinău.
La sala Atelier a Teatrului Mic, Nevermore, o fantezie biografică a lui Edgar Allan Poe pornind la povestirile sale misterioase. Este atmosfera de film vechi alb-negru, pe ici-pe colo ușor voalat, a Câinelui andaluz sau a filmelor lui Fritz Lang, după un text bricolat de Dragoș Galgoțiu, care este și regizorul piesei. O suită de monologuri desprinse din The Murders in the Rue Morgue, alte texte ambiguu-fantastice, lugubre dar și sarcastice, într-un spectacol care îmbină pantomima, poezia, cântecul și creațiile unuia dintre cei mai mari poeți ai secolului XIX. Și dacă tot am vorbit de Dragoș Galguțiu, nu ratați expoziția „Dragoş Galgoţiu – spectacole, desene, obiecte, prieteni”, inaugurată pe 19 octombrie în „foaierul” sălii Studio a Teatrului Odeon până pe 15 noiembrie. O recuperare vizuală a patruzeci de ani de la debutul sibian al regizorului (cu „Neînțelegerea” lui Camus).
Facebook Forum