Ce sunt? Ce voi fi? Și mai precis, de ce sunt: întrebări cărora încearcă să le dea răspuns cele șase actrițe de la Teatrul German de Stat din Timișoara în Jurnal de România.Timișoara, piesa multi-media, montaj/colaj/bricolaj pe tema realității acaparatoare, a relațiilor familiale și sociale, care încearcă să delimiteze zona de intrefață între dramele sufletești și realitate, între propria biografie și provocările prezentului, la limita dintre free-theater și performance și la confluența vizualului cu textul scris. Șase actrițe în căutarea unui destin. Spectacolul poartă marca regizoarei Carmen Lidia Vidu care încercă în permanență să rupă barierele tridimensionale ale scenei, să facă din piesă o versiune multi-D a realității, prin contrapunctul vizual, recursul la documentul video sau sonor sau prin reconstruirea spațiului scenic. Un document dramatic pe care-l puteți vedea astăzi la orele 17 și 20 în Sala Mică a Teatrului Național.
Dacă vă mai rămâne energie după reprezentația de la ora 17, nu plecați din zona Teatrului Național pentru că, la ora 19, în Sala Mare, are loc reprezentația pe care mulți o așteaptă cu sufletul la gură de oroare și nerăbdare: Richard 3, în regia lui Andrei Șerban. O provocare shakespeariană în care personaje și regizor explorează abisul nebuniei, distrugerea peceților lumii, sexualitatea patologică. Alături de alți principi tragici shakespearieni (Lear, Macbeth), Richard al III-lea este un personaj pierdut în propriul destin, la limita fragilă a distrugerii de sine și dizolvării în infernul posibilităților. Un criminal în serie încoronat și descoronat de mecanismele implacabile ale foamei de putere. O montare politică, au decis criticii, pentru că ascensiunea lui Richard este o orfevrerie care aplică punct cu punct cele mai cinice pasaje din Principele pe care Shakespeare pare-se că-l va fi citit. Această ascensiune pe capetele amicilor și inamicilor ridicate piramidă pe traseul către tron este asociată de Andrei Șerban, într-o meticuloasă căutare a concordanțelor între timpul trecut și frusta contemporaneitate, cu cea a altor epigoni din vremurile moderne. Este o piesă politică, desigur, dar pe mai multe paliere ca un joc de umbre pe cortina istoriei. Mulți au văzut în ea un text programatic al mișcării #rezist însă nu trebuie să mergeți s-o vedeți având prejudecăți. Richard-ul lui Marius Manole este construit din aceeași esență din care sunt cioplite toate cozile de topor de pe toate eșafoadele lumii. Pregătiți-vă pentru un spectacol maraton (durează aproape patru ore) începând cu ora 19 la Teatrul Bulandra, Sala Liviu Ciulei.
În fine, la Odeon, Sala Majestic se joacă de la ora 21 True West de Sam Shepard în viziunea regizorului Vlad Cristache și a actorilor teatrului Maria Filotti din Brăila. True West, scrisă în 1980, este o piesă despre relația dintre doi frați care ajung, după o lungă perioadă de înstrăinare, să împartă același acoperiș, în casa mamei, plecată în vilegiatură în Alaska. Cei doi frați, ca în povești, nu pot fi mai diferiți: unul este un scriitor fără prea mare noroc, în căutarea unui contract, deci captiv al insecurității și provizoratului, în vreme ce al doilea, mai în vârstă, este un prădător antrenat în vânătoarea de oportunități, hoț de ocazie, oploșit în casa mamei (să-i ude florile) doar pentru că aceasta stătea într-un cartier plin de tipi care aveau prea multe televizoare. El câștigă însă o șansă de a se reface, doar că acea șansă era cea refuzată fratelui mai tânăr, scriitorul. Cei doi au o luptă veche de purtat, încercând să stabilească masculul dominant dar deopotrivă vor să recupereze timpul pierdut, sentimentele, viața, fiecare luptându-se până la urmă pentru a ocupa el singur un loc în sufletul mamei. O piesă densă, încărcată de simbolismul vestului deșertic, stăpînit de chelălăielile coioților și cântecul asurzitor al greierilor. O dramă despre viață și mai ales moarte.
