Prima invitație este la meditație. Ionela Pop, Raul Coldea, Nicoleta Esinencu, Oana Hodade și Doru Taloș de la Reactorul de creație și experiment din Cluj își joacă propriile roluri în Baladele memoriei, Centrul Replika, ora 17. Microistoriile personale alcătuiesc o istorie generală ignorată de multe ori de istoria oficială care este scrisă din perspectiva câștigătorilor luptei politice sau armate. Suma acestor povești nu este niciodată egală cu întregul, apare mereu un rest de dramă, luptă, vitalitate de care marile istorii, impersonale, nu țin cont. Ionela Pop, o pensionară de 69 de ani, spune istoria generației sale pentru ca experiența ei și a altora ca ea (anii comuniști, dura perioadă de tranziție, capitalismul sălbatic a la roumaine) să fie arhivată, documentată, rememorată. Piesa face parte din programul cultural „100 de ani de România. Trei istorii secundare”, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
La ora 18, Sub fiecare pas e o mină neexplodată dintr-un război neterminat cu tine, alt spectacol marca Radu Afrim la Teatrul Odeon, Sala Majestic. Este al optulea spectacol scris și montat de regizorul care a debutat cândva în 2004 la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe. Un titlu alternativ al spectacolului din această seară era Pornoteca din vechea băcănie. Piesa a fost scrisă pe măsură ce era pusă în scenă, adică zi de zi vreme de șapte săptămâni, la Teatrul Tineretului. Este definiția sur le vif sintagmei work in progress. Un spectacol minimalist și/sau/dar ludic, despre destine personale, povești intime, anonimi care își povestesc angoasele, visurile, speranțele. Trecem ca valurile mării, ca nisipul sau curenții de aer, trecem ca lumina zorilor și bezna nopții uneori fără a ne pune întrebarea fundamentală: Am existat? Am contat? Ce o să rămână din noi peste o sută de ani? Piesa lui Afrim v-ar putea răspunde la ecuația existențială de câte singurătăți e nevoie pentru a crea o ființă omenească.
La HUB-ul Festivalului de teatru, Sala Studio, ora 19, Visible Invisible, un spectacol/performance despre limita dintre existență și nonexistență, realitate și irealitate. Intrarea este liberă.
La Metropolis, ora 19.30, Colivia cu nebună de Jean Poiret, în regia lui Victor Ioan Frunză și scenografia Adrianei Grand. Cage aux folles (1973) este o comedie de succes care a fost jucată la Théâtre du Palais-Royal și la Théâtre des Variétés de peste 1800 de ori. Este istoria a doi homosexuali dansatori la cabaretul Cage aux folles. Încercarea de a-și adapta legătura la o lume heterosexuală și foarte conservatoare constituie materia primă a come-dramei într-atât de îndrăzneață că a stârnit scandal și niciun producător francez nu a vrut să o adapteze pentru televiziune (chiar dacă Poiret s-a inspirat, la rându-i, dintr-un film al lui Charles Dyer, Staircase, 1966), așadar tema nu era străină marilor și micilor ecrane pariziene. Victor Ioan Frunză colaborează cu trupa Teatrului de tineret Metropolis într-o montare care este, în sine, un spectacol de cabaret deopotrivă comic și amar. Dacă v-a plăcut Cabaret, atunci La Cage aux folles e spectacolul de care aveți nevoie.
La aceeași oră (19.30) la Teatrul Național în Sala Studio, Navigatorul, de Conor McPherson. O piesă despre un joc de cărți pentru sufletul lui Sharky cel care, cu 25 de ani înainte își câștigase libertatea tot printr-un joc de cărți. Este o piesă faustică și o meditație despre ce facem cu viața și libertatea noastră mai ales atunci când am păcălit soarta și ni se oferă o a doua șansă. Sharky și-a risipit șansele printr-o a doua viață violentă, înecată în băutură. Departe de a fi o piesă moralizatoare, textul dramatic ne vorbește, deopotrivă, și despre incapacitatea de a comunica la masa unui joc al întâmplării, mai ales când înțelegem că Mr. Lockhart, unul dintre vizitatori, este însuși diavolul venit după sufletul lui Sharky. Compania Liviu Rebreanu a Teatrului Național Târgu Mureș este regizată de Cristian Juncu
Matei Vișniec e prezent și la această ediție în persoană și ca dramaturg cu piesa Despre tandrețe care va fi reprezentată la ora 21 la Teatrul Dramaturgilor Români, sala Ion Băieșu. Desigur, Vișniec nu mai trebuie prezentat publicului român: este un dramaturg pe talentul căruia se bat două culturi, cea franceză și cea română. Despre tandrețe este un studiu al intimității, cunoașterii reciproce și empatiei, un eseu despre iubire. O piesă intimă și intimistă în regia lui Felix Alexa care se ocupă și de light design și ilustrația muzicală.
În fine, pour la bonne bouche, Las Meninas, piesa lui Enesto Anaya va fi reprezentată la ora 21 la Teatrul Național în Sala Pictură în regia lui Adrian Măjeri și interpretarea actorilor Teatrului de Stat din Cluj. Este o piesă biografică despre o perioadă din viața lui Diego Velázquez, dar deopotrivă o fantezie despre creșterea și descreșterea imperiilor, despre conflictul dintre biografia personală și marile cicluri astrale. Las Meninas, adică domnișoarele de onoare, cunoscut și sub numele de Familia lui Filip V, este unul dintre cele mai enigmatice tablouri din istoria picturii occidentale și alături de Venus la oglindă (La Venus del espejo) cea mai celebră pânză a sa.
Facebook Forum