Marele Război pentru Apărarea Patriei, așa cum a fost denumit de sovietici cel de-al Doilea Război Mondial, a provocat moartea a 27 de milioane de persoane de pe teritoriul fostei URSS. Victoria contra lui Hitler a fost cel mai celebrat moment din întreaga istorie a Uniunii Sovietice, nu numai la Moscova, ci și în republicile componente.
Poate și de aceea în prezent, la peste jumătate de veac de la finele războiului, poporul rus trăiește intens ziua de 9 Mai în care sărbătorește înfrângerea nazismului de către sovietici.
Devenită zi națională a statului sovietic în 1965, 9 Mai nu mai făcea referire la Aliații anglo-americani, nici la contribuția lor la eliminarea lui Hitler din Europa (după dezmembrarea URSS, Rusia își sărbătorește ziua națională pe 12 Iunie). Căzută în desuetudine în vremea liderului pro-occidental, Boris Elțîn, 9 Mai și-a recăpătat fastul în mandatele succesive ale președintelui Putin.
Ziua Victoriei, așa cum este denumită ea în Rusia, este sărbătorită în fiecare an printr-o paradă militară în Piața Roșie, pe 9 Mai. Ea nu coincide însă cu celebrarea Victoriei contra nazismului în Occident unde festivitățile au loc pe 8 Mai. Diferența, datând chiar din 1945, a fost probabil primul semnal public că alianța dintre anglo-americani și sovietici nu va funcționa după înfrângerea lui Hitler.
Generalii germani au făcut tot ce le-a stat în putință ca să predea Germania anglo-americanilor, nu Armatei Roșii. Astfel, la 7 mai 1945, ora 2.41 AM, la cartierul său general din Reims/Franța, comandantul suprem al aliaților, generalul Dwight Eisenhower, a acceptat capitularea necondiționată a tuturor forțelor germane.
Documentul de capitulare a fost semnat în numele Germaniei de către generalul Alfred Jodl și a intrat în vigoare în ziua următoare, 8 mai, la ora 23.01.
Vestea l-a înfuriat pe liderul sovietic, Iosif Visarionovici Stalin: URSS fusese exclus din documentul oficial. Comandanții sovietici au forțat situația astfel că Germania a semnat o a doua capitulare, a doua zi. Aceasta a fost iscălită de feldmareșalul german Wilhelm Keitel a doua zi la Berlin-Karlhorst, cartierul general al trupelor sovietice în Germania ocupată.
Din partea Armatei Roșii a semnat mareșalul Ghiorghi Jukov, șeful trupelor sovietice și primul șef al zonei de ocupație a URSS în Germania, iar din partea Aliaților occidentali, generalul Sir Arthur Tedder, desemnat de președintele Statelor Unite, Eisenhower.
Discuțiile dintre cele două tabere și încercarea mareșalului Keitel de a câștiga timp până la intrarea în vigoare a încetării focului a făcut ca al doilea act de capitulare să fie semnat efectiv după miezul nopții, deci pe 9 mai. Acest fapt, ca și argumentul că data și ora intrării în vigoare a primei capitulări - 8 mai, 11 p.m. GMT, după cum anunțase Churchill - corespunde cu 9 mai, ora 3 a.m., ora Moscovei, a furnizat Kremlinului suficiente argumente ca să declare că Ziua Victoriei contra lui Hitler este 9 Mai (nu 8 Mai) și să o impună ulterior și statelor din Estul și Centrul Europei ocupate de Armata Roșie.
Sărbătoarea, fastuoasă la Moscova, este printre puținele evenimente post-sovietice care îi unește pe toți rușii, iar Kremlinul a folosit tocmai acest sentiment patriotic pentru a organiza, în ultimele decenii, parade uriașe menite să arate lumii forța militară a Rusiei, scrie AP.
A fost organizat pentru prima dată în 1945, însă nu pe 9 Mai, ci în iunie, atunci când în fața dictatorului Iosif Stalin, mareșalii Gheorghi Jukov și Constantin Rokossovski au apărut în Piața Roșie din Moscova călare pe doi armăsari.
În timpul paradei de atunci, armata rusă și-a expus vehiculele de luptă și avioanele militare, iar soldații sovietici au aruncat drapele de luptă naziste pe caldarâmul din fața Mausoleului lui Lenin.
Sărbătoarea este astăzi atât de importantă pentru ruși încât nici în 2020, în cele mai negre zile ale începutul de pandemie din Rusia, Kremlinul nu a anulat evenimentul, cu doar l-a amânat.
9 Mai a devenit sărbătoare națională în URSS în 1965, în timpul conducerii lui Leonid Brejnev, când participanții din cel de-al Doilea Război Mondial, au început să fie transformați în eroi.
„Din 1965, Marele Război Patriotic și-a continuat transformarea dintr-o traumă națională de proporții monumentale, într-un grup sacrosanct de isprăvi eroice care dovediseră odată pentru totdeauna superioritatea comunismului asupra capitalismului”, a scris istoricul Nina Tumarkin, citat recent într-un material publicat de The Conversation.
Tot de la mijlocul anilor ’60, în plin Război Rece, Ziua Victoriei a început să coincidă cu uriașe parade militare în care sovieticii își etalau arsenalul militar.
Tradiția a fost păstrată și de primul președinte al Rusiei, Boris Elțîn, însă evenimentul avea să devină cu adevărat grandios odată cu preluarea puterii de la Kremlin de către Vladimir Putin.
Anul acesta, de 9 Mai, gama de arme care urmează să fie afișată în timpul paradei a fost redusă semnificativ față de anul trecut, în special din cauza implicării armatei ruse în ceea ce Kremlinul numește „operațiunea specială” din Ucraina.
Sub conducerea lui Vladimir Putin, sute de mii de spectatori au început să se adune de 9 Mai pentru a-i urmări pe militari mărșăluind printre tancuri și rachete.
Panourile publicitare și autobuzele au prezentat în ultimii ani afișe cu Stalin. De asemenea, nenumărați ruși obișnuiesc să participe la eveniment cu fotografiile rudelor pe care le-au pierdut în cel de-al Doilea Război Mondial.
Ivan I. Kurilla, profesor la Universitatea Europeană din Sankt Petersburg, declara pentru New York Times în 2018 că recunoașterea sacrificiilor de familie în timpul războiului singura formă de unitate socială pe care o are poporul rus.
