De ce protestează, iarăși, magistrații? Ce vă nemulțumește dle. procuror la această ordonanță?
Una dintre problemele cele mai mari este modul în care a fost adoptată, fără consultarea magistratului român, faptul că nu a fost pusă în discuția CSM și că nu există un dialog real, nu unul formal, cu profesioniștii din sistem. Scopul protestului este de conștientizare a opiniei publice. Magistratul român trebuie să iasă și să explice că un act normativ trebuie adoptat doar în urma dialogului interinstituțional și, așa cum spune dl Toader Tudorel, al loialității interinstituționale. Dânsul a afirmat de multe ori că principiile de transparență, de colaborare , de raport de loialitate între instituții sunt pietrele de căpătâi ale filosofiei sale, atunci ar trebui să le aplice și să ajungem să stăm de vorbă cu toții. E o situație fără ieșire, de aceea și am ajuns la protest.
Pe fond, care e chestiunea din Ordonanță care ridică problemele cele mai mari?
Sunt mai multe, dar printre ele e Secția de investigare a infrațiunilor din justiție. Toate organismele europene au recomandat desființarea ei, iar acum prin OUG acestă secție a capătăt puteri sporite fără nicio justificare. Ea este scoasă din sistemul piramidal de ierarhizare, a devenit un parchet paralel cu Parchetul general. Nu știm cui se subordonează. Să presupunem că un procuror de la acest parchet comite o infracțiune, cine va instrumenta dosarul respectiv, colegi de-ai lui? E firesc asta? Să presupunem, iarăși, că un inculpat face o plângere procurorului dintr-un dosar pentru represiune nedreaptă, plângerea se duce la Secția specială care cere dosarul fiind în evidentă legătură de conexitate cu plângerea inculpatului. Toate dosarele din țara asta, printr-o simplă plângere împotriva procurorului care instrumentează cauza, pot ajunge la această secție. Nu va dura mult până când inculpații vor învăța și această cale de a tergiversa un dosar. Dacă toate dosarele din țara asta vor ajunge la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, nu se produce un blocaj? Schema acestei secții este de 15 procurori, să zicem că se pregătește o mită la Baia Mare, păi, până ajung procurorii de aici la Baia Mare să organizeze un flagrant mita e dată de mult și cheltuită. Repet, se ajunge în situația unui parchet paralel. În plus, semnalele din CSM sunt că această ordonanță nu ar trece de un filtru de neconstituționalitate. Ce se va întâmpla dacă ulterior se va ajunge la concluzia că ordonanța este neconstituțională? Sunt întrebări legitime. Toată această nebuloasă apasă pe sistemul de justiție și, într-un final, pe justițiabil.
O critică adusă ordonanței se referă la faptul că un judecător care a fost procuror poate ajunge, să zicem, procuror general sau procuror șef la DNA, DIICOT. Care ar fi problema?
În legile justiției, atunci când au fost modificate anul trecut, se optase pentru separarea carierei judecătorilor și procurorilor. Așa s-a clamat atunci. Prin această ordonanță se încalcă chiar ideea pentru care s-a pornit modificarea legilor justiției. Anul trecut am avut o idee, anul acesta revenim asupra ei , spunem că nu a fost bună, e o inconsecvență. Nu știm care este justificarea acestei reveniri. S-ar putea ca doar anumiți judecători să fie avuți în vedere. Există deja liste publicate de presă.
Mai e o anomalie, dacă ești judecător și dorești să ocupi orice altă funcție decât cea de procuror general, procuror șef DNA sau DIICOT te duci la parchetul de pe lângă o judecătorie, deci la parchetul cel mai mic în grad și asta în urma deciziei CSM, fără nicio apreciere din partea unui factor politic. În timp ce ca să ajungi procuror șef de parchet e exclusiv la latitudinea a doi oameni politici: ministrul justiției și președintele țării, avizul CSM fiind consultativ și, așa cum ați văzut, se trece foarte usor peste el. Dar asta e o altă discuție.
Ce opinie aveți despre interimatul limitat la 45 de zile? Am văzut deja joi că ministrul justiției a declanșat procedura de selectare a unui alt procuror general.
E clar că se poate ajunge la un blocaj și nu doar în situația asta. Ministrul de justiție vine cu o propunere, ce se întâmplă dacă președintele refuză, o dată, de două ori, nu mai e nici delegare pe funcție, care e interzisă. Ce se întâmplă atunci, rămâne instituția fără șef? Aceste chestiuni și întrebări ar fi trebuit să fi fost puse și discutate înainte, prin consultare și în urma argumentelor pro și contra să se fi găsit soluții. Când nu există dialog se ajunge la astfel de situații, se va ajunge la blocaje si atunci răspunde cineva sau nu?