Boala șpăgii din spitale s-a ameliorat, însă e departe de vindecare. Mărturiile celor care au luat sau au dat mită

Din o sută de pacienți care trec prin spitalele de stat, doi spun că au dat mită. Mulți alții tac și se mulțumesc că au ajuns cu bine acasă. Boala șpăgii din spitalele românești e într-un regres vizibil – spun pacienți și medici deopotrivă – însă mentalitatea „trebuie să dau ceva la doctor” e departe de vindecare.

În dimineața zilei de duminică, 8 octombrie 2023, la ora 9:40, un autoturism alb izbea violent baza unui pasaj de cale ferată, la ieșirea din orașul Otopeni. Singura persoană din vehicul – șoferul, a murit pe loc.

Faptul că nu purta centura de siguranță, că nu avea de evitat vreun obstacol rutier și părea să intre intenționat în piciorul podului a dus la ipoteza sinuciderii.

Varianta a căpătat greutate în momentul în care s-a aflat identitatea victimei: Cornel Petreanu, doctor la Spitalul „Marius Nasta” din București, cercetat penal pentru luare de mită.

Era proaspăt eliberat din arest după ce, pe 21 septembrie 2023, fusese reținut pentru că ar fi primit bani de la pacienți.

Capitolul I. Medicii.

Cazul „Marius Nasta”

Cornel Petreanu fusese arestat la finele lunii septembrie, alături de un coleg de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București, Cristian Paleru.

Chirurgi toracici, cei doi sunt acuzați că au primit de 34 de ori, respectiv de 55 de ori mită, în doar trei săptămâni. Potrivit unor surse judiciare, ar fi pretins până la 5.000 de lei pe operație.

Ambii erau și profesori la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din Capitală.

Alături de ei au mai fost trimise în judecată alte șase cadre medicale, acuzate de aceeași infracțiune.

La audieri, Paleru a recunoscut că a primit bani și anumite produse de la pacienți, dar le-a considerat simple „gesturi de recunoștință”. El a spus că nu a condiționat actul medical.

Instanța a decis să fie arestat preventiv și i-a reproșat că „nu a înțeles să refuze sumele de bani și celelalte bunuri oferite de pacienții săi sau de rudele acestora, în condițiile în care reiese că situația materială a acestuia este una bună”, conform hotărârii Tribunalului București.

Atât Petreanu cât și Paleru câștigau lunar aproximativ 15.000 de lei doar de la „Marius Nasta”, 10.000 de lei de la universitatea de medicină, plus alte beneficii din colaborarea cu unități din mediul privat.

La perchezițiile de la casele lor s-au găsit în jur de 3 milioane de lei.

Ce ține în viață cancerul șpăgii

Cazurile de mai sus reprezintă zona vizibilă a unei tumori care sufocă de zeci de ani sistemul sanitar românesc – mita. O boală care, de generații, pare fără leac.

„Dacă s-ar lua orice secție de spital din țara asta și s-ar face o investigație la sânge, cred că s-ar găsi oameni vinovați de luat șpagă. Acum, vine discuția: au condiționat actul medical, au fost dați înainte, au fost ceruți?”, spune pentru Europa Liberă Maria (37 de ani), un medic român care a profesat în spitale de stat din județele Cluj, Iași și Botoșani.

Se mai dă/cere mită în spitalele din România? Mărturia unui doctor care recunoaște că a luat

Toți cei cu care Europa Liberă a discutat pe subiectul șpăgii în spitale, de la bolnavi, cadre medicale sau reprezentanți ai pacienților au avut un numitor comun: au refuzat să le fie dezvăluită identitatea. Europa Liberă le va prezenta doar prenumele celor care fie au dat, fie au luat.

Conform legii, și cei care dau mită în spital fără să o reclame justiției pot fi trași la răspundere.

Ce generează mita în spitale?

Până acum șapte ani, o explicație ar fi putut fi salariile mici ale personalului medical.

„Când am început eu rezidențiatul, aveam salariul de 900 (nouă sute) de lei și, locuind în Cluj, cu tot ce presupune, până să fie majorările salariale, erai în continuare dependent de familie, la 25 de ani”, explică Maria.

Doctorița recunoaște că a primit atât în perioada rezidențiatului, cât și după, mici atenții sau sume de bani. Doar la final, și fără a condiționa vreodată actul medical, spune ea.

Consideră că secțiile vulnerabile dintr-un spital, favorabile mitei, sunt chirurgia, oncologia, cardiologia și neonatologia.

„E adevărat că s-au mărit salariile, dar sunt specializări, cum ar fi chirurgia, la care cu tot salariul mărit, unii doctori cu reputație bună încasează mai puțin decât o făceau din plicuri”, spune pentru Europa Liberă și Natalia (52 de ani), medic la un spital din București.

Lăcomia celor obișnuiți să primească are un aliat puternic în mentalitatea pacienților. Mulți consideră că vor fi prost tratați dacă nu sunt „atenți” cu personalul.

Ceea ce, din păcate, uneori este adevărat.

II. Pacienții

Într-o dimineață călduroasă din august, Andrei (8 ani) s-a prezentat, alături de părinți, la un spital de pediatrie din Iași pentru o intervenție chirurgicală. Avea probleme la un scrot.

Deși în unitate lucrau șase medici chirurgi de specialitate, li s-a spus că trebuie să aștepte până anul viitor pentru operație, dacă vrea să fie internat.

În schimb, ca o variantă de urgență, li s-a sugerat că problema putea fi soluționată rapid, pe bani, la o clinică privată în care lucrau trei dintre cei șase chirugi.

Situația a fost relatată pentru Europa Liberă de Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, care susține că nu este un caz singular. Adeseori, medicii amână o intervenție sub pretext că există deja o listă programată sau nu au suficiente materiale.

„Acest tip de văicăreli determină unii pacienți să viziteze medicul, cu tot cu portofel, într-un spațiu fie privat, fie chiar la spital”, susține Barbu.

Frecvent, din anchetele judiciare sau din mărturiile unor pacienți aflăm că în spitalele din România încă mai există medici care condiționează actul medical de primirea unor sume de bani.

Uneori, aceste amânări succesive sunt semnalul că pacientul sau rudele trebuie să dea mită.

Lupta generațiilor de pacienți

În urmă cu trei săptămâni, Europa Liberă lansa întrebarea dacă și în ce condiții pacienții mai dau mită în spital.

Mulți dintre cei care au răspuns că „da” s-au referit la situații mai vechi – chiar și de peste zece ani. Foarte puțini au dezvăluit că au oferit mită în ultimii ani.

De cele mai multe ori, mita a fost dată de bolnav fără a fi cerută neapărat de medic. Sunt cazuri în care, în același salon, au avut parte de tratament egal și cei care au dat, și cei care nu.

Din răspunsuri mai reiese că unii medici tineri se simt chiar ofensați să primească „atenții”, în timp ce pacienții tineri se simt inconfortabil să dea.

O fac, de multe ori, la presiunea rudelor mai în vârstă.

III. Mentalitatea

Discuțiile purtate de Europa Liberă cu pacienți și cu personalul medical arată că mentalitatea de tip „trebuie să dau” este sursa principală a mitei din spitale.

„Cel mai greu înțeleg vârstnicii și oamenii de la țară, pentru că așa sunt obișnuiți. Dacă nu accepți, o iau fie ca o jignire sau se sperie că nu primești din cauză că nu o să-i ajuți. Am avut pacienți care întrebau: «Pentru ce nu-i iau?» și mă alergau pe culoarele spitalului”, spune Maria (37 de ani), medic în Botoșani.

Recunoaște că a acceptat bani, fără a condiționa însă vreodată actul medical.

„E și obositor să ai lupta asta zi de zi și, după ce ai văzut zeci de pacienți, să mai trebuiască să faci și «hora buzunarului». E ca un fel de ritual: omul, când dă, se așteaptă să i se spună în primă instanță «nu!» și atunci consideră că trebuie să insiste”, explică Maria.

Tânăra a fost medic și la un spital de stat din Franța și spune că acolo, în secție, era o cutie specială pentru donații. Din banii strânși, întreg personalul putea mânca, de exemplu, pizza, o dată pe săptămână.

„De foarte multe ori, la externare, pacienții ofereau prăjituri. Nu există șpagă la plic și nici nu-mi pot imagina, francezii sunt foarte revendicativi când e vorba de serviciile care li se cuvin”, explică Maria.

Nu doar că francezii nu dau bani „la halat”, dar taxează orice scăpare.

Spune că a avut a plângere din partea unui pacient, de exemplu, pentru că a uitat să-i prescrie să meargă cu taxiul de acasă până la laboratorul de analize, serviciu de care bolnavul avea dreptul o dată pe lună.

Mulți doctori refuză să primească atenții de la pacienții lor, chiar dacă aceștia – de teamă că nu vor fi îngrijiți corespunzător – insistă să dea bani.

Cosmina Rughiniș, profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială de la Universitatea București spune pentru Europa Liberă că pacienții în vârstă sau din mediul rural se grăbesc să dea „atenții” pentru că, de multe ori, nu conștientizează drepturile pe care le au.

Ei sunt victimele unei mentalități de generații, istorică, conform căreia dacă nu dai atunci când ești în spital, nu vei fi tratat corespunzător sau deloc.

„Relațiile personale cu furnizorii de servicii medicale joacă un rol mai important în determinarea calității îngrijirii, reale sau percepute, pe care o primește o persoană”, explică Rughiniș.

Metamorfozele șpăgii în spital

Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, dezvăluie care sunt metodele prin care unui pacient i se sugerează că trebuie să dea mită.

Amânarea unei internări sau intervenții și direcționarea pacientului către cabinete private, unde mai multe ori lucrează același medic, reprezintă o primă mutație.

Un alt domeniu în care se vehiculează constant sume de bani este cel de obstetrică – ginecologie, unde viitoarele mămici cotizează cu mult timp înainte de a naște, cu speranța că vor avea o naștere ușoară.

Vasile Barbu spune că unul din cinci ginecologi care preiau pacienta în stadiul investigațiilor nu se mai prezintă și la naștere, deși primește bani să urmărească starea gravidei.

La chirurgie, mai ales în cazul doctorilor „vedetă”, sunt situații în care se stabilește anterior la ce moment să vină pacientul, astfel încât să fie de gardă și să-l poată prelua. Tratarea preferențială este, la rândul ei, un bun izvor al „recunoștinței” financiare.

Cât privește modalitățile în care un bolnav își dă seama că e „verde” la șpagă, prima identificată ține de comportamentul asistentelor sau al infirmierelor: o atitudine prin care pacientul este ignorat, bruscat în timpul tratamentului sau căruia i se reproșează orice, de tipul: „de ce ai urinat pe lângă sondă?, de ce te-ai mișcat?, uite ce ai făcut la pansament!”.

„Glumeau chiar cu un pacient din salon, din alt pat, să-i sugereze noului venit că trebuie și el să dea”, povestește Barbu unul dintre cazurile reclamate.

IV. Statul

Contorul oficial al mitei în spitale

În 2016, odată cu mărirea salariilor, Ministerul Sănătății a lansat „Mecanismul de feedback al pacienților”: după externare, unii bolnavi primesc pe telefon sau pe e-mail invitația de a răspunde la un chestionar despre serviciile medicale de care au beneficiat.

Documentul e trimis de Serviciul de Telecomunicații Speciale printr-o platformă securizată și respondentului i se garantează anonimatul.

Una dintre întrebări este: „Vi s-au solicitat bani sau atenții de către medici sau asistente?”. Variantele de răspuns sunt „Da” sau „Nu”.

Conform ultimelor date centralizate, în septembrie au fost semnalate în toată țara 540 sesizări de mită din 30.284 chestionare completate la externare.

Vorbim de o rată de 1,78%, adică mai puțin de 2 din 100 de pacienți care au răspuns au oferit mită.

Șapte județe sunt sub baremul de un procent – șpăgi din totalul chestionarelor completate: Tulcea (0%), Bistrița Năsăud (0,4%), Sălaj (0,56%), Cluj (0,69%), Brașov (0,83%), Alba și Iași (0,97%).

În vârful unităților – problemă sunt spitalele din Teleorman (5,2%), Brăila (4,84%), Caraș Severin (4,71%), Giurgiu (4,55%), Vrancea (4,52%), Dâmbovița (4,13%) și Gorj (3,94%).

Umbrele șpăgii medicale în justiție

Pornind de la aceste date oficiale, că 6.000 de pacienți susțin că dau mită în spital, am încercat să vedem care sunt rezultatele în justiție.

Într-un răspuns transmis către Europa Liberă, Direcția Generală Anticorupție (DGA) arată că, în primele șase luni din 2023, au fost înregistrate 10.840 apeluri la linia de telefon anticorupție.

Dintre acestea, doar 13 apelanți au reclamat nereguli în spitale. DGA a considerat că nouă apeluri pot înaintate parchetelor; opt sesizări au vizat fapte de corupție.

Anul trecut au fost 20.805 apeluri la telefonul anticorupție. Doar 20 au fost reclamații din domeniul medical. 13 au fost trimise procurorilor și doar zece au vizat fapte de corupție.

Cele mai multe dintre cazurile anchetate de DGA au fost prezentate și public, cum s-a întâmplat cu doctorul Viorel Romeo Chioașcă, de 67 de ani, medic primar ORL de la Spitalul CFR din Buzău.

Îți mai recomandăm Țară în service | România fără Salvare: cum te simți într-o ambulanță cu 1,3 milioane de km la bord

Acesta a fost reținut în aprilie 2023 după ce i-ar fi cerut 1.500 de lei mamei unui adolescent care avea nevoie urgentă de o operație de deviație de sept. Suma a fost găsită de procurori asupra medicului.

În completarea datelor DGA, am încercat să aflăm care este situația la nivel național și am întrebat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ) care este numărul total de dosare penale referitoare la mita solicitată pacienților de către personalul unităților medicale?

„Nu există indicatori statistici privind cauzele penale în care autori ai infracțiunilor de corupție sunt cadre medicale din cadrul unităților sanitare iar faptele ar fi fost săvârșite în exercitarea profesiei lor, astfel încât nu vă putem furniza datele statistice solicitate”, ne-au transmis reprezentanții PÎCCJ.

Involuția cancerului șpăgii în spitale

Atât medicii cât și pacienții cu care a discutat Europa Liberă susțin că fenomenul mitei e în regres, chiar dacă e în continuare unul activ. Și datele oficiale par să confirme direcția.

Conform „Mecanismului de feedback al pacienților”, chestionarul Ministerului Sănătății, în 2022 au răspuns la chestionar 311.374 de oameni și doar 5.883 (1,89%) au susținut că li s-a cerut șpagă în spitale.

Procentul s-a înjumătățit aproape în ultimii cinci ani. În 2018, de exemplu, 3,16% dintre pacienți au spus că li s-a cerut șpagă.

Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților (ANPP), este unul dintre specialiștii consultați la realizarea „Mecanismului de feedback al pacienților”, în urmă cu șapte ani.

Recunoaște necesitatea demersului, cel puțin la momentul respectiv, dar susține că relevanța lui e scăzută în prezent.

„Este util într-o anumită măsură, nu spune adevărul, însă. Nu ne spune o anumită măsură a fenomenului, nu este precis și nu poate fi comparat între spitale”, susține Vasile Barbu. Președintele ANPP remarcă absența unităților medicale militare sau SRI, din chestionar.

De ce nu se reflectă în tribunale miile de situații, recunoscute de pacienți, în care au dat mită în spitale?

„În primul rând că nu le urmărește nimeni, să le ducă în instanță, instituțiile judiciare nu au o asemenea inițiativă, în momentul în care se publică astfel de informații”, explică Barbu.

Acesta arată că, în 15 ani de când asociația pe care o conduce prezintă cazuri de abuzuri împotriva pacienților, inclusiv de solicitare de mită, nicio instituție a statului nu i-a contactat pentru eventuale detalii care să se transforme într-un dosar penal.

Se profilează totuși o speranță. Noua generație pare să fie cheia schimbării: atât medicii cât și pacienții tineri refuză, în mai mare măsură, implicarea în flagel.

Conform unui studiu publicat anul trecut de Fundația Friedrich Ebert, în 2020 România avea peste 350.000 de angajați în sistemul sanitar, public și privat.

Un aspect vizibil în special începând cu 2015, de când s-au majorat salariile, este o întinerire a personalului sanitar.

Numărul medicilor cu vârsta de sub 35 de ani ajunsese la peste 32% în 2020, fapt ce plasa România pe a treia poziție europeană la capitolul doctori tineri, după Macedonia și Marea Britanie.

Care ar fi, totuși, soluțiile care fenomenul mitei în spitale să fie eradicat?

Profesorul universitar Cosmina Rughiniș explică:

„Sporirea încrederii pacienților că vor primi tratamentele necesare în sistemul public de sănătate, îmbunătățirea transparenței, creșterea gradului de conștientizare a pacienților cu privire la drepturile lor și asigurarea unor consecințe juridice stricte în cazul încălcărilor sunt importante.”

Până atunci, boala șpăgii în spitale se dovedește a fi greu de vindecat.