Ankara-București-Sofia, de gardă la Marea Neagră. Cum evoluează relația militară a României cu Turcia în vreme de război

După ce Rusia a ieșit în iulie din acordul „Inițiativa cereale pe Marea Neagră”, dar mai ales după ce Federația Rusă și-a întețit, din august, bombardamentele asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, relațiile militare dintre România și Turcia au devenit tot mai strânse.

Cel mai recent acord dintr-o serie de noi înțelegeri militare este cel care se negociază în aceste zile: România și Turcia vor colabora în echipă cu Bulgaria pentru deminarea apelor teritoriale și a zonelor economice exclusive din Marea Neagră.

Este primul acord de la căderea URSS care vizează Marea Neagră, din care nu face parte Rusia.

Pe 12 octombrie, la cartierul general al NATO de la Bruxelles, secretarul de stat în Ministerul Apărării Naționale (MApN), Simona Cojocaru, a discutat despre acest acord cu ministrul turc al Apărarii, Yașar Güler, și cu cel bulgar, Todor Tagarev.

Surse din cadrul Alianței Nord-Atlantice au precizat pentru Europa Liberă că acordul pentru deminarea teritoriul maritim din aria celor trei aliați NATO ar putea fi semnat în câteva săptămâni, iar în câteva luni scafandrii militari ar putea începe curățarea zonelor de bombe.

Ministrul bulgar al Apărării, Todor Tagarev, a declarat pe 21 octombrie, la Sofia, potrivit agenției turce Anadolu, că „doar câteva foarte mici detalii mai sunt de pus la punct până ce operațiunea de deminare va începe”.

Militarii români au distrus cinci mine în apele teriroriale din Marea Neagră de la începutul războiului din Ucraina.

Deminarea acestor zone ale Mării Negre nu ajută doar România, Bulgaria și Turcia dar și Ucraina.

După militarizarea Mării Negre de către Rusia, navele ucrainene ajung până la strâmtorile din Turcia mai ales prin apele teritoriale ale României, Bulgariei și Turciei, toate trei teritorii NATO.

De la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, în Marea Neagră au fost observate plutind cel puțin 80 de mine.

Majoritatea au fost distruse de forțele ucrainene. Unele pot proveni din barajul de mine de la Odesa, construit de Ucraina pentru a evita debarcarea rușilor de pe mare. Altele, nu se știe de unde vin.

Cert este că cel puțin una dintre ele a ajuns, în vară, până la Costinești, pe litoralul românesc.

Din februarie 2022, data invadării Ucrainei de către Rusia, Forțele Navale Române au distrus cinci mine care au ajuns în apele din responsabilitatea sa.

Este vorba despre 30.000 km² – ape teritoriale, zona contiguă (n.r. fâşia de mare adiacentă mării teritoriale care se întinde spre largul mării până la distanţa de 24 mile marine) și zona economică exclusivă.

Militarii români monitorizează acest spațiu cu 11 nave militare, două elicoptere IAR-330 Puma Naval, șase drone de cercetare maritimă, trei detașamente de scafandri de luptă EOD (specializate în lupta contra dispozitivelor explozive) și Centrul de Date pentru Lupta contra Minelor din subordinea Direcției Hidrografice Maritime.

La începutul lunii octombrie, Forțele Navale au primit o navă vânător de mine, cumpărată de Armată din Marea Britanie.

Vânătorul de mine M 270 „Sublocotenent Ion Ghiculescu” este prima dintre cele două nave achiziționate de România din Marea Britanie care pot detecta și distruge mine.

Pe nava vânător de mine „Sublocotenent Ion Ghiculescu” lucrează cel puțin 40 de militari.

Armata Britanică a folosit cele două nave timp de două decenii, iar până să intre în dotarea Forțelor Navale Române, au fost modernizate.

Parlamentul a aprobat programul de înzestrare a Forțelor Navale „Vânător de mine” în luna mai. El are o valoare de 150 de milioane de euro.

În misiunile de monitorizare a Mării Negre din responsabilitatea României – de succesul cărora depinde siguranța navelor care circulă în zonă – militarii români sunt ajutați de parteneri din NATO Franța, Statele Unite ale Americii și Turcia. Piloți din cele trei țări trimit la sol informațiile obținute în timpul supravegherii aeriene a Mării Negre.

Din decembrie, Turcia va asigura o parte din poliția aeriană a României

Un detașament al Forțelor Aeriene Turce va veni până la sfârșitul lunii noiembrie la Baza 86 Aeriană de la Fetești pentru a contribui la supravegherea teritoriului României.

Nu este clar deocamdată câți piloți turci și câte avioane F-16 vor avea misiuni în sprijinul României, dar este clar că Ankara va trimite zeci de militari.

Este pentru prima dată de când România a aderat la NATO, în 2004, când Turcia contribuie cu asemenea misiuni la securitatea Alianței Nord-Atlantice.

Subiectul a fost discutat la Ankara pe 6 octombrie, când ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, l-a vizitat pe omologul turc.

Turkish Stars, echipa de acrobație a Forțelor Aeriene Turce, în timpul unei ceremonii de Ziua Republicii care marchează 100 de ani de la înființarea republicii, la Istanbul, Turcia, 29 octombrie 2023.

Vizita a avut ca scop semnarea unui acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Turcia pentru cooperarea în domeniul militar.

Prevederile accestuia sunt secrete.

La momentul vizitei, MApN a comunicat că „acordul reflectă dorința celor două părți de actualizare a cadrului juridic al cooperării, care va permite extinderea și aprofundarea relațiilor în domeniul apărării, având în vedere dinamica în creștere a activităților bilaterale și schimbările recente din mediul de securitate.”

Tot în acest an, MApN a semnat contractul cu firma turcească Baykar pentru trei sisteme UAS (sistem de aeronave fără pilot) Bayraktar TB2.

Dronele vor ajunge la Forțele Terestre ale României până la începutul lui 2025, potrivit unui răspuns al MApN pentru Europa Liberă din luna aprilie. Sistemele costă aproximativ 400 de milioane de dolari.

Piloții români sunt instruiți în această perioadă în Turcia.

Solicitat de Europa Liberă pentru a comenta relațiile militare tot mai apropiate dintre România și Turcia, directorul Direcției de Furnizare Expertiză de la Institutul Diplomatic Român, Dragoș Mateescu, spune că achiziții precum cea de drone Bayraktar „presupun cooperare pe termen lung, într-un domeniu inexistent până acum în România dar și în relațiile sale externe pe tema securității: drone aeriene de atac.”

Dragoș Mateescu, care în anii '90 a fost ofițer în trupele de operațiuni speciale ale Armatei și apoi peste 20 de ani, asistent și apoi lector la Universitatea Economică din Izmir, Turcia, completează:

„Asemenea contracte mai presupun ajustări legislative dar și privitor la cadrul juridic al cooperării, ceea ce cred că s-a realizat prin acordul semnat între Turcia și România la șase octombrie.”

Despre decizia Turciei de a trimite pentru prima dată avioane de luptă în România, directorul Direcției de Furnizare Expertiză de la Institutul Diplomatic Român subliniază: „Să nu uităm că miza este securitatea la Marea Neagră, unde și România, și Turcia, sunt interesate în reinstaurarea normalității, mai ales în ce privește comerțul.”

Dragoș Mateescu reamintește și că între România și Turcia „există și un contract important pentru producerea de muniție, probabil și altele. Iar Turcia, mai ales sub regimul actual, a devenit un important furnizor de material militar de toate felurile, așa că este normal să fie din ce în ce mai bine reprezentată și în România.”