La începutul lunii august, în ziua când legislatorii ucraineni au luat măsuri pentru a interzice ramura pro-moscovită a Bisericii Ortodoxe Ruse, liderul Bisericii Ortodoxe din Bulgaria s-a pronunțat critic, în public, asupra acestui pas istoric și controversat.
Patriarhul Daniil al Bulgariei a spus că legea ucraineană impune Bisericii Ruse „restricții serioase, inclusiv legale,” care echivalează cu o „politică discriminatorie.”
Pozițiile publice ale lui Daniil, care susține Biserica Rusă, au ridicat deja mai înainte semne de întrebare în Bulgaria. Iar Daniil nu este singurul.
Anul trecut, Bulgaria a expulzat trei preoți – doi belaruși și un rus – angajați de Biserica Ortodoxă Rusă, invocând motive de securitate națională.
În Ucraina, unde războiul total al Rusiei durează deja de 30 de luni și continuă, măsura Kievului împotriva unei ramuri a Bisericii Ortodoxe văzute ca loială Moscovei a fost, după unii, încă un moment decisiv într-o luptă de zeci de ani pentru redefinirea identității ortodoxe a Ucrainei. Unii au văzut-o sau au înțeles-o ca pe un atac la libertatea religioasă.
Dar într-un număr tot mai mare de alte țări, Biserica Rusă funcționează deja mai greu, pe măsură ce tot mai multe autorități naționale scrutează mai atent rostul prezenței sale – cu argumentul că, mai degrabă decât o organizație exclusiv religioasă și spirituală, este un instrument activ al puterii „soft” a Kremlinului.
„Nu a fost niciodată un secret că Rusia folosește biserica și valorile ortodoxe ca o parte semnificativă a politicii sale externe”, spune Vladimir Liparteliani, cercetător de la Universitatea Durham din Marea Britanie, care a studiat Biserica Ortodoxă Rusă.
„Când un stat interzice și restricționează influența Bisericii Ortodoxe Ruse, încearcă, în esență, să reducă impactul puterii soft rusești,” afirmă el. „Mai mult, pentru multe state europene, este extrem de important să abordeze această problemă, deoarece narațiunile religioase și conservatoare rusești sunt extrem de anti-occidentale și anti-liberale, iar pericolul lor nu trebuie subestimat.”
„Calculul Kremlinului”
Biserica Ortodoxă Rusă, cea mai mare și mai bogată dintre toate bisericile ortodoxe estice, a pretins de secole că este adevărata casă a creștinismului ortodox.
Slujbă de Crăciun oficiată de Patriarhul KirilI la Catedrala Hristos Mântuitorul de la Moscova – 6 ianuarie 2024. Fotografia a fost făcută publică de către biroul de presă al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Actualul său lider, Patriarhul Kirill, este un susținător vocal și vizibil al președintelui Vladimir Putin și al războiului împotriva Ucrainei. În septembrie 2022, la șapte luni după începutul invaziei totale a Ucrainei, Kirill le-a spus soldaților ruși că „sacrificiul în cursul îndeplinirii datoriei militare șterge toate păcatele”. Tot Kirill, cu altă ocazie, a descris invazia Ucrainei ca pe un „război sfânt.”
„Cu cât retorica patriarhului devine mai militantă și cu cât devine mai vizibil în propaganda rusă, cu atât mai fanatic pare din exterior și cu atât mai puternice devin forțele centrifuge din interiorul bisericii,” scria Ksenia Lucenko, o bursieră la Consiliul European pentru Relații Externe, într-un comentariu de anul trecut.
„Prin folosirea forței pentru a încerca să mențină împreună părțile dezbinate ale fostei Biserici Ortodoxe Ruse unificate, patriarhul nu face decât să le îndepărteze.”
În Ucraina, Biserica Rusă a avut de multă vreme influență asupra uneia dintre cele mai mari ramuri ale credinței ortodoxe fragmentate, cunoscută până de curând sub numele de Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Moscovei sau mai simplu, acronimul englezesc UOC.
După destrămarea Uniunii Sovietice, a apărut o biserică numită Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului, concurând pentru supremație printre credincioșii ucraineni. De asemenea, a concurat cu biserica Patriarhiei Moscovei pentru proprietăți imobiliare de prim rang.
Mănăstirea Pechersk Lavra din Kiev este unul dintre cele mai importante locuri ale creștinilor ortdocși estici.
Odată ce tensiunile au crescut, după anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia în 2014, ambele biserici ucrainene s-au îndepărtat tot mai mult de Moscova.
La sfârșitul anului 2018, Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului s-a unit cu o altă confesiune mai mică, numită Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană, care exista încă de la Revoluția Bolșevică de acum un secol.
Noua biserică unificată a fost numită Biserica Ortodoxă a Ucrainei (OCU, în acronim englezesc). În ianuarie 2019, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu de la Constantinopol, liderul spiritual al tuturor creștinilor ortodocși, a recunoscut pentru prima dată în istorie independența OCU față de Moscova.
Sub presiunea Kievului, OCU a renunțat formal la legăturile cu Moscova în urma războiului din Ucraina.
Dar legislatorii ucraineni nu au fost convinși, iar pe 20 august 2024 au adoptat legislația care interzice organizațiilor religioase legate de Biserica Ortodoxă Rusă să opereze în Ucraina.
„Apărarea poporului se face nu doar pe câmpul de luptă, în sfera informațională, diplomatică, economică și altele, ci și în sfera spirituală,” a explicat într-un interviu televizat șeful bisericii ucrainene, Mitropolitul Epifanie, după vot. „Pentru că, fără independență spirituală de Kremlin, de «imperiul răului» rus, nu putem vorbi despre adevărata noastră independență.”
Măsura Ucrainei a fost întâmpinată cu furie previzibilă la Moscova.
În alte locuri, a fost prezentată ca un atac asupra libertății religioase. Chiar și liderul Bisericii Catolice Romane, Papa Francisc, a criticat legislația: „Mi-e teamă pentru libertatea celor care se roagă”, a spus el.
Pentru unii în Ucraina, însă, măsura a fost un efort binevenit de a contracara eforturile bisericii legate de Moscova de a influența simpatiile ucrainenilor, fie deschis, fie subtil.
Tetiana Derkaci, analist și teolog din Ucraina, afirmă că Biserica Rusă a jucat un rol în subminarea sentimentelor naționale ucrainene în urma protestelor publice Maidan din 2014, soldate cu înlăturarea președintelui pro-rus al țării și prezentate mereu de Kremlin ca o lovitură de stat.
„Calculul Kremlinului că [OCU] ar fi capabilă să transforme credincioșii în oameni loiali Rusiei a fost în mare măsură justificat”, crede Derkaci. „În esență, OCU pregătea terenul pentru ca oamenii să accepte ideea unirii Ucrainei cu Rusia și restaurarea statului unitar.”
Bulgaria privește către est
În Bulgaria, Biserica Ortodoxă Bulgară este scrutată îndeaproape pentru pozițiile sale de susținere a Bisericii Ruse, în special în ceea ce privește războiul din Ucraina. Conducerea bisericii bulgare a refuzat să recunoască decizia din 2018 care a acordat independență Bisericii Ortodoxe Ucrainei față de Moscova.
Expulzarea de anul trecut a trei preoți ruși – care erau afiliați Bisericii Ortodoxe Ruse din Bulgaria, nu Bisericii Ortodoxe Bulgare în sine – a avut o altă dimensiune.
Cel mai important dintre ei, arhimandritul Vassian, a fost expulzat pe motive de securitate națională – o decizie care părea legată de activitatea sa în Macedonia de Nord, țară vecină, cu care Bulgaria a avut mereu relații dificile.
Vassian a vizitat în mod repetat Macedonia de Nord „pentru a îndeplini misiunea serviciilor de informații rusești de a diviza biserica macedoneană”, a spus atunci Atanas Atanasov, un legislator al partidului Bulgaria Democrată.
Ceilalți doi preoți ortodocși ruși expulzați de Bulgaria erau cetățeni belaruși. Unul dintre ei, Ievhen Pavelciuk, a servit într-o unitate militară secretă lângă Moscova, înainte de a se face preot. El a ajutat, de asemenea, potrivit unei investigații a Serviciului Belarus al Europe Libere, la fondarea unui club de tineret ortodox cu profil militarist-naționalist, în jurul conceptului de Ruskii Mir („Lumea Rusă”).
După expulzări, Ministerul de Externe al Rusiei a anunțat că principala biserică rusă din capitala bulgară Sofia va fi închisă.
Patriarhul Daniil, care a fost ales șeful bisericii bulgare în iunie, a criticat public închiderea bisericii și expulzările preoților – și, mai recent, măsura ucraineană de a incrimina entitățile bisericești legate de Rusia.
„Patriarhul Daniil s-a dovedit categoric a fi un episcop bulgar pro-rus”, a declarat Goran Blagoiev, un istoric și publicist din Sofia, pentru Serviciul Bulgar al Europei Libere.
Patriarhul Bulgariei Daniil a atras atenția în Bulgariei pentru declarațiile sale vocale în sprijinul Rusiei.
Cehia: noi nu-i considerăm preoți, ci agenți
Bulgaria este departe de a fi singura țară în care Biserica Ortodoxă Rusă se află sub presiune crescândă.
În Republica Cehă, unde biserica ortodoxă are foarte puțini membri cehi, dar există sute de mii de imigranți din țările slave estice, autoritățile au strâns șuruburile ca parte a unei campanii mai îndelungate de a contracra activitățile oficialilor ruși și entităților asociatelor.
Campania a luat un nou avânt după dezvăluirile din 2021 că agenții de informații ruși au fost responsabili pentru aruncarea în aer a două depozite de muniție cehești în 2014 – dar mai ales după invazia rusă din Ucraina, care a prins la putere la Praga un guvern pro-Kiev, de centru-dreapta.
Autoritățile cehe l-au sancționat pe Patriarhul Kirill anul trecut (primul rus pe lista națională de sancționați cehă) și au expulzat un cleric rus. Unii legislatori au cerut guvernului să investigheze dacă bisericile rusești au fost implicate în „operațiuni de influență” în țară.
„Nu consider Biserica Ortodoxă Rusă a Patriarhiei Moscovei ca fiind o biserică, iar reprezentanții săi ca fiind clerici,” a spus ministrul ceh de Externe, Jan Lipavsky, la începutul lunii august. „Este parte a mașinăriei represive a Kremlinului, implicată în operațiuni de influență ale Rusiei.”
În alte țări unde bisericile ortodoxe locale sunt considerate supuse Moscovei, au existat eforturi tangibile pentru a slăbi legăturile cu biserica rusă.
În țările baltice, autoritățile bisericilor ortodoxe din Lituania și Letonia, cu sprijinul liderilor politici, s-au îndreptat către independență, deși structura organizațională comunală a creștinismului ortodox a făcut ca acest lucru să fie dificil.
Prin contrast, în Georgia, situația este destul de diferită.
Un preot ortodox georgian binecuvântează mulțimea din fața unei biserici din Tbilisi, de Sf. Gheorghe.
După decizia din 2018 a Patriarhului Bartolomeu de a acorda independență bisericii ucrainene față de Moscova, trei dintre cele mai mari biserici ortodoxe din lume, care sunt autoguvernate sau autocefale – greacă, alexandrină și cipriotă – au recunoscut decizia.
Biserica Ortodoxă Georgiană, care este, de asemenea, formal independentă de Moscova, a fost una dintre bisericile naționale care nu au făcut-o.
Cercetătorii georgieni au spus că acea decizie a contrastat puternic cu o decizie din februarie 2023 de a recunoaște independența bisericii ortodoxe din Macedonia de Nord.
Frica de a nu mânia biserica rusă a fost principalul motiv pentru care nu s-a recunoscut independența bisericii ucrainene, a spus teologul georgian Lela Jejelava.
„Problema Ucrainei are un conținut mult mai profund,” a spus ea pentru Serviciul Georgian al Europei Libere, anul trecut. „Este o problemă politică, mai degrabă decât canonică.”
„Avem de-a face cu un subtext pur politic,” a spus ea. „În acest caz, Biserica Georgiană confirmă că se află în orbita Bisericii Ruse.”
La acest articol, publicat inițial pe rflrl.org, au contribuit corespondenții Zmytser Pankavets (Serviciul Belarus al RFE/RL), Gvantsa Nemsadze (Serviciul Georgian al RFE/RL și Dmitry Gorelov (Current Time)