Infractorii din Rusia trimiși să lupte în Ucraina sunt iertați de fapte. Când se întorc acasă – recidivează. Un caz șocant din Siberia

În aprilie 2024, Roman Miciurin a fost găsit vinovat de incendiere, după ce a dat foc apartamentului iubitei lui. A fost cel puțin a treia condamnare penală a bărbatului – printre altele, a fost vinovat, în 2009, de implicarea într-un caz de ucidere.

I s-a dat o condamnare cu suspendare de 18 luni. Însă, precum zeci de mii de ruși condamnați pentru crimă, și-a albit cazierul înrolându-se voluntar pentru războiul din Ucraina, în care forțele Moscovei avansează lent, cu un cost uman uriaș.

Mai bine de un milion de soldați ruși au fost uciși sau răniți de când președintele rus a lansat, acum aproape patru ani, invazia la scară largă a Ucrainei.

Într-un final, Miciurin s-a întors în regiunea Irkuțk și, acum aproape un an, s-a însurat.

Însă, la finalul lui ianuarie – după ce și-a hărțuit soția și pe fiul acesteia, care se refugiaseră într-un adăpost – ar fi luat ostatică o femeie într-o stație de autobuz din apropierea clădirii, apoi a sugrumat-o până la moarte, într-un apartament închiriat. În acest timp, peste zece polițiști încercau să negocieze cu el, au povestit pentru RFE/RL mai multe persoane care au informații despre situație.

Crimele violente comise de rușii întorși de pe front, unii dintre ei condamnați care au fost eliberați ca să lupte în Ucraina, sunt o problemă pe cât de des întâlnită, pe atât de oribilă.

În vara lui 2022, cu un an înainte de a conduce o revoltă eșuată și apoi de a muri într-un accident de avion suspect, șeful grupului de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, a început să recruteze deținuți pentru a lupta în Ucraina – mulți au fost trimiși în unele dintre cele mai sângeroase bătălii din regiunea Donbas.

Practica a fost rapid preluată și de Ministerul Apărării, dornic să împiedice scăderea numărului de luptători de pe front, pe măsură ce Rusia suferea eșecuri și devenea clar că invazia, despre care Putin sperase că va subjuga rapid Ucraina, nu își va atinge obiectivele prea curând.

„Extrem de speriați”

În septembrie 2022, Putin a ordonat ceea ce el a numit o „mobilizare parțială”, însă chemarea în serviciu a dus la părăsirea Rusiei de către tineri. Kremlinul, care dorește să evite o repetare a situației, a căutat alte modalități de a menține nivelurile de personal. În 2023, Olga Romanova, o activistă cunoscută pentru drepturile deținuților, a numit penitenciarele rusești un „rezervor nesfârșit de mercenari”.

În 2024, Putin a semnat un proiect de lege care extinde inițiativa de recrutare în închisori pentru a include nu doar condamnații, ci și inculpații – aflați practic în orice etapă a procedurilor penale.

Cu câteva zile înainte de crima din Irkuțk, ziarul publicat în exil Novaia Gazeta Europe scria că instanțele au pronunțat verdictele pentru aproximativ 8.000 de persoane acuzate de infracțiuni după întoarcerea din război. Printre acestea sunt în jur de 1.000 de cazuri soluționate în instanțe militare, ceea ce înseamnă că încă își desfășurau serviciul militar.

Rusia începe să închidă închisori deoarece atât condamnații, cât și personalul sunt trimiși pe front

O alta instituție rusească de presă, 7x7, scria anul trecut în februarie că a identificat 271 de situații în care veterani de război au fost găsiți vinovați în cazuri care implicau crime.

Cei care se întorc și comit infracțiuni violente vizează, de cele mai multe ori, persoane apropiate lor, precum soții sau iubite, copii, părinți, frați.

Crima din Irkuțk a fost un pic diferită: victima locuia în același adăpost în care stăteau soția lui Miciurin și fiul ei, în vârstă de 7 ani, și a fost luată prizonieră într-o stație de autobuz din fața clădirii.

Soția lui Miciurin, „extrem de înfricoșată” fugise la adăpostul Obeger – împreună cu fiul ei – de două ori anul trecut, în august și septembrie, a spus pentru RFE/RL o angajată a instituției, Irina.

„În ianuarie, s-a hotărât să rupă cu totul relațiile cu el și nu l-a mai contactat”, afirmă Irina. „Prin urmare, a început să o hărțuiască. Ne-a amenințat – pe ea, pe noi, pe copil. Înainte de asta, îi făcuse lucruri îngrozitoare – a tăiat-o literalmente, a spintecat-o cu un cuțit, i-a dat foc: un sadic din fire”.

Angajații de la adăpost și rudele soției lui Miciurin, Iulia, au depus plângeri împotriva lui, ca să alerteze autoritățile că bărbatul era periculos.

Iuliei „îi era teamă să scrie, atât era de intimidată și de devastată de atitudinea poliției: nu-i răspundeau la plângeri sau apeluri, iar el o amenința că îi va răni fiul dacă depune plângere”, povestește Irina. „Acum, biata de ea”, adaugă Irina, „se învinovățește pentru moartea victimei”.

„O sugruma”

Victima, Alina, care a copilărit într-un orfelinat și își creștea cele două fiice, locuia la adăpost în așteptarea unei locuințe care să-i fie repartizată de către stat.

„Era muncitoare, deșteaptă, foarte cumsecade” și „o mamă capabilă, responsabilă”, spune Alina. „Și a căzut în mâinile acestui nebun care, din motive de neînțeles pentru un om normal, era liber. Am depus zeci de plângeri împotriva lui, dar poliția nu a făcut nimic”.

Atacatorul Alinei a dus-o într-un apartament din zonă, în care stătea cu chirie, povestește angajata adăpostului. Când a venit personalul adăpostului și i-a cerut să deschidă ușa, el a pretins să-i aducă soția și pe fiul acesteia și a spus că vrea alcool și mâncare.

„Am chemat poliția”, își amintește Irina. „Au negociat cu el până la 2 noaptea. I-au dat votcă, mâncare – tot ce a cerut. În primele câteva ore, Alina răspundea de după ușă «da, sunt vie, totul e în regulă». Orele treceau. Au venit câteva zeci de polițiști și serviciile de urgență.

Noi priveam, perplecși: când au de gând să intre cu forța? El se îmbăta din ce în ce mai mult și devenea din ce în ce mai irațional. Într-un final la 2:30 noaptea, a deschis el singur ușa și s-a predat”, spune ea. „Ne-am repezit înăuntru, dar Alina nu mai respira. O sugrumase”.

Într-un comunicat din 28 ianuarie, filiala regională a Comitetului rus de Investigații spune că Miciurin era investigat sub suspiciunea de crimă și că a solicitat instanței să dispună încarcerarea sa în așteptarea investigațiilor și a procesului. Dosarul, precizează Comitetul, este gestionat de procurori militari și de un tribunal militar – ceea ce indică faptul că Miciurin este încă activ.

Un vecin a spus că Michurin „se comporta urât” de când s-a mutat, stârnind bătăi cu alți locuitori în stare de ebrietate și lăudându-se că poate face ce vrea fără a fi pedepsit.

„Nu-mi puteți face nimic. Tocmai am venit din SVO. V-aș putea omorî și nu mi s-ar întâmpla nimic. Dacă mă atingeți, veți fi acuzați de defăimare”, spune vecinul, folosind acronimul SVO pentru „operațiune militară specială”, așa cum Kremlinul își numește războiul împotriva Ucrainei.

„O problemă serioasă”

La puțină vreme după ce și-a lansat invazia la scară largă a Ucrainei, în februarie 2022, Putin a semnat legea conform căreia rușii pot fi închiși pentru „discreditarea” armatei. Guvernul său a folosit-o pe scară largă ca parte a efortului său de a reduce la tăcere criticile la adresa războiului și de a înăbuși disidența.

Observatorii spun că legislația și glorificarea de către stat – cel puțin la nivel formal – a celor care luptă în războiul împotriva Ucrainei contribuie la sentimentul pe care îl au unii dintre veterani că sunt deasupra legii.

„Îi respect și îi onorez pe apărătorii patriei noastre. Dar... o problemă serioasă ia naștere în societatea noastră”, a scris într-o postare din 28 ianuarie de pe rețeau socială rusească VK, Alexandr Sobolev, șeful adăpostului Obereg și al fundației cartitabile de care aparține.

Îți mai recomandăm „Ucraina nu pierde, Rusia nu câștigă”. Cum stau lucrurile în cinci zone de pe front

„Psihopații, violatorii și criminalii care se ascund în spatele participării la SVO fac acum lucruri îngrozitoare, simțindu-se apărați”, a scris Sobolev. Înainte de a se adăposti la Obereg, spune el, Alina „era bătută de soțul ei zilnic și el era sigur că nu i se poate întâmpla nimic în afară de a fi trimis înapoi” la unitate.

„Aceasta este o tendință șocant de greșită”, a scris el. „Societatea ar trebui să le mulțumească eroilor, dar nu ar trebui să acorde impunitate criminalilor.”

Sobolev a scris că soțul Alinei fugise din unitatea sa din Rostov-pe-Don, un oraș de lângă granița cu Ucraina și un punct de oprire important pentru invazie, dar Comitetul de Anchetă nu a oferit detalii despre Miciurin, referindu-se la el doar ca la un „rezident al regiunii Irkuțk”.

Adaptat din limba rusă de Steve Gutterman
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI