Anunțul a fost făcut duminică dimineață de Fundația Brigitte Bardot, organizația pe care a înființat-o în 1986. BB – inițialele care au devenit sinonime cu rebeliune, senzualitate și libertate – pleacă lăsând în urmă o moștenire culturală uriașă, dar și controverse aprinse.
De la balerină timidă la sex-symbol global: Copilăria și explozia anilor '50
Născută pe 28 septembrie 1934 în Paris, într-o familie burgheză catolică conservatoare – tatăl, Louis Bardot, era inginer aeronautic, mama, Anne-Marie Mucio, o moștenitoare italo-franceză. Crescută în cartierul Le Vésinet, cu o educație strictă religioasă, micuța Brigitte descoperă dansul la 7 ani. La 13 ani intră la Conservatorul Național Superior de Muzică și Dans din Paris, dar o accidentare gravă la gleznă îi frânge visul de balerină profesionistă.
Descoperirea vine la 15 ani, pe riviera franceză, unde este fotografiată de revista Elle.
Actrița franceză Brigitte Bardot (dreapta) și actrița italiană Claudia Cardinale (stânga) participă la premiera filmului „Les Petroleuses” (Legenda lui Frenchie King) la Paris, pe 17 decembrie 1971.
Debutul cinematic are loc în 1952, cu „Le Trou Normand”, un film modest, în care joacă alături de Jean Gabin.
Explozia mondială sosește în 1956, odată cu „Et Dieu... créa la femme” („Și Dumnezeu a creat femeia”), regizat de Roger Vadim, primul ei soț, cu care a fost căsătorită timp de cinci ani, între 1952 și 1957.
Brigitte Bardot și regizorul Roger Vadim, la filmările pentru „Don Juan 73”, Stockholm, august 1972.
La doar 22 de ani, BB devine fenomen: șuvițe blonde răvășite, buze cărnoase, ochi verzi hipnotici, atitudine sfidătoare. Filmul sparge barierele – are 4 milioane de spectatori în Franța și e vândut în 100 de țări.
Presa inventează „BB”: prescurtare jucăușă de la„Brigitte Bardot”, care devine brand. Hollywood-ul o curtează frenetic: „And God Created Woman” (versiune americană, produsă în 1957), „Doctor at Large” (1957 cu Dirk Bogarde), „The Bride Is Much Too Beautiful” (1958). Dar Bardot refuză Hollywoodul: „Vreau să rămân europeană, liberă”.
Brigitte Bardot, Jacques Charrier și fiul lor, Nicolas, în ianuarie 1960.
„BB” transcende personajul: devine stil de viață. Machiajul „BB lips” (roșu intens, contur exagerat), poziția șezândă cu picioarele încrucișate („Bardot pose”), bronzul de tip Saint-Tropez. Simone de Beauvoir o laudă în „Brigitte Bardot și mitul femeii libere” (1959): „Ea sfidează convențiile, trăiește erotismul fără rușine”.
Apogeul anilor '60: Filme legendare, scandaluri și revoluție sexuală
În deceniul de aur al carierei sale, Brigitte Bardot strălucește în 1959 cu „Babette s'en va-t-en guerre”, o aventură comică alături de Jacques Charrier – viitorul ei soț, și cu „La Femme et le pantin”, o dramă pasională regizată de Julien Duvivier.
În 1960, ea interpretează în „La Vérité” o femeie acuzată de crimă pasională, un rol care îi aduce nominalizare la Golden Globe pentru Cea mai bună actriță străină, iar publicul o venerează declarând: „BB este femeia care gândește cu corpul ei”.
În 1963, Bardot devine Camille, soția trădată din capodopera Noului Val Francez „Le Mépris” („Domnișoara dezgust”), regizat de Jean-Luc Godard, unde joacă alături de Michel Piccoli și Jack Palance, inclusiv într-o scenă nud celebră.
Actrița franceză Brigitte Bardot ține un discurs la Consiliul European din Strasbourg, pe 23 ianuarie 1978, în cadrul unei dezbateri privind protecția animalelor și împotriva vânătorii de foci.
Până în 1973, ea joacă în total 47 de filme, ultimul fiind „Don Juan 1973 ou Si Don Juan était une femme...”, iar BB redefinește erotismul prin nuditate artistică nevinovată, independență și sfidare a machismului.
În paralel, Bardot dezvoltă o carieră muzicală de succes: ea lansează „Sidonie” (1958), hitul „Harley Davidson” (1969, #1 în Franța) și duetul scandaloas cu Serge Gainsbourg – „Je t'aime... moi non plus” (1969, interzis la radio, cu 20 de milioane de exemplare vândute).
Viața sa privată reprezintă un haos pasional: ea se căsătorește cu Roger Vadim (1952-1957, divorț amical), apoi cu Jacques Charrier (1959-1962, născându-l pe fiul Nicolas în 1960), cu miliardarul german Gunter Sachs (1966-1969) și, în final, cu consultantul Bernard d'Ormale (1992-2025).
Retragerea șocantă la 40 de ani: De la ecrane la câini și delfini
În 1973, la vârsta de 39 de ani și aflată la apogeul carierei sale, Brigitte Bardot anunță retragerea din cinematografie cu o declarație care a marcat generații: „Nu mai vreau să fiu prizoniera BB, sex-symbolul etern”.
Se mută definitiv în La Madrague, vila sa modestă din Saint-Tropez cumpărată încă din 1958, care devine un adevărat sanctuar, populată de-a lungul timpului cu câini de toate rasele, pisici vagaboande salvate și chiar o capră domestică, simbol al vieții ei retrase și dedicate compasiunii.
Actrița Brigitte Bardot cu câinele ei.
În 1986, înființează Fundația Brigitte Bardot, o organizație nonprofit care devine una dintre cele mai puternice voci globale pentru protecția animalelor.
Prin campanii intense și susținute financiar din averea sa personală, fundația salvează mii de vieți animale anual: delfini capturați brutal în apele din Taiji, Japonia, foci vânate în apele canadiene, cai sălbatici amenințați în Australia, câini abandonați în Spania și chiar elefanți exploatați în circuri itinerante. Fundația lansează peste 15.000 de petiții, angajează 70 de specialiști dedicați și strânge donații de peste 20 de milioane de euro de-a lungul anilor, finanțând refugii, procese și lobby legislativ internațional.
Bardot devine o figură polarizantă în dezbateri publice. Pozițiile sale politice extremizează imaginea. În 2013, cere cetățenie rusă, iar, în anii recenți, atacă vaccinurile anti-Covid ca „crimă împotriva umanității” și adoptă poziții anti-LGBT, numind-o „perversiune care distruge familia tradițională”. Aceste declarații îi aduc procese repetate în Franța, dar și loialitate fanatică din partea susținătorilor săi.
În noiembrie 2025, Bardot este spitalizată la Toulon pentru o operație complexă la genunchi, cauzată de ani de alergat pe plajă și proteste stradale. Externată slăbită fizic, dar cu spiritul intact, ea primește îngrijire 24/7 de la o infirmieră dedicată, înconjurată de animalele ei iubite. Moare pe 28 decembrie, iar anunțul decesului este făcut de fundația care îi poartă numele.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.