Abdicarea Regelui Mihai. 75 de ani de la instaurarea Republicii Populare.

Regele Mihai s-a născut la Castelul Foișor de pe domeniul Peleș la 25 octombrie 1921. La acel moment, România abia își văzuse recunoscute granițele întregite și se pregătea de Încoronarea suveranilor Unirii, Ferdinand și Maria. Era deci firesc ca nepotul să primească numele lui Mihai Viteazul, voievodul legendar al Unirii. 
Mihai I a fost foarte iubit de români. Nu numai pentru că era moștenitorul Coroanei, ci pentru că fusese educat să fie rege, să își îndeplinească datoria. Își cunoștea țara nu numai din cărți, ci până în cele mai îndepărtate cătune. Trista poveste a divorțului părinților și lipsa de popularitate a lui Carol II i-au atras și mai multă simpatie. În plus, Mihai nu a ascus nici cu naziștii în țară, că era filo-american. Românii îl vedeau ca pe garanția apartenenței lor la lumea liberă. Aflat în exil, regele Mihai reprezenta vocea României de dinainte de ocupația sovietică, inclusiv prin mesajele transmise de Crăciun și de 10 Mai, la Radio Europa Liberă. 

Copia actului de abdicare semnată la 30 decembrie 1947. În aceeași zi, guvernul Groza a anunțat că Adunarea Națională a proclamat Republica Populară Română. Un distins constituționalist, Eleonor Focșeneanu, a demonstrat că nu ar fi fost timp fizic să se adune sutele de membrii ai Adunării. Pe de altă parte, imaginea publicată în manualele de istorie în vremea dictaturii, cu demonstranți de condiție modestă bucurându-se de Republica Populară este un fals istoric. A fost filmată la câțiva ani după, atunci când comunismul era pe deplin instaurat, după modelul așa-zisului asalt asupra Palatului de Iarnă din 1917, în Sankt Petersburg, în fapt puciul lui Lenin pentru preluarea puterii în Rusia țaristă. 

Regele Mihai și-a început cariera publică sub auspicii severe. A fost detronat în iunie 1930 de tatăl său, Carol II-lea, care a impus mai întâi familiei, apoi țării un regim autoritar. Aici, Carol al II-lea, Mihai în calitatea sa de Mare Voievod de Alba Iulia, și Regina Mamă, Maria. Ea era izolată politic de fiul ei, nepotului nu i se permitea să o viziteze decât rar. În plus, era grav bolnavă. Arhivele Naționale. 

Regele Carol al II-lea și Mihai, Marele Voievod de Alba Iulia, la ceremonia de Paști în 1939. Premierul Armard Călinescu (în plan secund) avea să fie ucis de legionari în septembrie. Arhivele Naționale

Arhivele Naționale. Generalul Ion Antonescu, șeful Gărzii de Fier și ambasadorul german, Wilhelm Fabricius, după 15 septembrie 1940, când România a fost proclamată stat național legionar. Era practic un satelit al Germaniei. Criza politică generată de pierderile teritoriale uriașe - Basarabia în iunie 1940, Transilvania de Nord în august și Cadrilaterul în septembrie - conduseseră la îndepărtarea de la putere și din țară a lui Carol al II-lea. Mihai depusese jurământul și a fost uns Rege în aceeași zi, într-o ceremonie restrânsă. 

„Am avut multe divergențe cu mareșalul Antonescu, dar într-o privință îi sunt profund recunoscător. A adus-o înapoi pe mama”, mărturisea Regele Mihai. 
Regina Elena se afla în exil din 1932, la nici un an de la divorțul de Carol al II-lea. Tatăl instituise un regim draconic cu privire la vizitele pe care Mihai i le putea face mamei, stabilită la Florența. 
Aici, revenirea în România, în septembrie 1940, fotografie de la Arhivele Naționale. Înrudită direct cu familia regală britanică, Elena va juca un rol politic esențial în boicotarea politicilor naziste în România și ieșirea țării din alianța cu Hitler. 

Regele Mihai și Regina-Mamă, Elena au înfruntat împreună teribilii ani '40. Casa Regală. 

Regele Mihai, Regina Mamă Elena, mareșalul Antonescu, la Chișinău, în vara lui 1941, după eliberarea Basarabiei de trupele sovietice. Arhvele Naționale.

Regele Mihai și mareșalul Ion Antonescu pe frontul de Est, în 1941, posibil în apropierea Odesei. 

Regele Mihai și mareșalul Ion Antonescu pe frontul de Est, în 1941 sau 1942. Mihai a refuzat categoric să meargă în Transnistria, locul unde erau deportați evreii din Bucovina și nordul Moldovei. În plus, afirma răspicat că acest teritoriu nu este pământ românesc. Arhuvele Naționale. 

Arhivele Naționale. Regele Mihai, Regina Mamă Elena, mareșaul Ion Antonescu la o ceremonie oficială alături de diplomați germani. Elena a reușit să întârzie numeroase deportări și să trimită ajutoare în Transnistria. Curajul ei a fost recunoscut de statul Israel prin acordarea titlului de „drept în rândul popoarelor”. 

Arhivele Naționale. Regele Mihai, Regina Elena, mareșalul Antonescu și oficiali la o ceremonie religioasă la Patriarhie, în București, în timpul războiului. 

Regele Mihai și Regina Elena într-o călătorie în Transilvania în anii '40

Regele Mihai primind miniștri în vremea celui de-al doilea război mondial. Patriarhul era unul dintre „complicii” Reginei Elena și a rabinului Șafran pentru salvarea deportaților din lagărele din Transnistria. 

Regele Mihai la Peleș, domeniul familiei regale. Casa Regală. 

Ion Antonescu la o întâlnire cu Adolf Hitler în 1943, după dezastrul de la Stalingrad. Mareșalul miza pe Germania sperând să recupereze Transilvania. Calcul greșit. Evenimentele din 1943 - inclusiv ieșirea Italiei lui Mussolini din război, apoi debarcarea din Normandia, din iunie 1944, au demonstrat Regelui și celorlalți decidenți politici că Ion Antonescu trebuie înlăturat. Ceea ce s-a întâmplat la 23 august 1944. Regele i-a mai cerut încă o dată lui Ion Antonescu, premier și „șef al statului” să retragă România din alianța cu Hitler, acesta a refuzat și atunci Regele a chemat gărzile să fie arestat. 

Arhivele Naționale. Regele Mihai și primul premier pro-Sovietic al României, avocatul Petru Groza, probabil chiar în ziua depunerii jurământului, la 6 martie 1945. 
Regele a rezistat presiunilor armatei sovietice de ocupație vreme de aproape jumătate de an. Riscurile erau imense (familia regală bulgară fusese ucisă, de pildă). Dar în martie, Moscova l-a trimis la București din nou pe ministrul adjunct de externe, Andrei Vîșinski. Acesta a scos tancurile sovietice pe străzi, boicoitarea aprovizionării, a transporturilor, tulburările de stradă și arestările politice se țineau lanț. Anglo-americanii insistau că discuțiile trebuie purtate cu sovieticii. Mihai a semnat numirea lui Petru Groza. 

Arhivele Naționale. Cluj, 13 martie 1945. La circa o săptămână de la instalarea guvernului pro-comunist Petru Groza, sovieticii au predat administrarea Transilvaniei de Nord către guvernul de la București. Regele Mihai a participat la ceremoniile organizate cu acest prilej. 

Arhivele Naționale. Cluj, 13 martie 1945. Regele Mihai sosește în Transilvania de Nord. Deși teritoriul fusese eliberat de armata română încă din 25 octombrie 1945, România nu și-a putut intra în drepturi din cauza ocupației sovietice. La circa o săptămână de la instalarea guvernului pro-comunist Petru Groza, sovieticii au predat administrarea Transilvaniei de Nord către guvernul de la București. 

Arhivele Naționale. Cluj, 13 martie 1945. Regele Mihai sosește în Transilvania de Nord. Deși teritoriul fusese eliberat de armata română încă din 25 octombrie 1945, România nu și-a putut intra în drepturi din cauza ocupației sovietice. Mutarea fusese folosită ca armă de șantaj pentru aceptarea unui guvern favorabil sovieticilor. La circa o săptămână de la instalarea guvernului pro-comunist Petru Groza, sovieticii au predat administrarea Transilvaniei de Nord către guvernul de la București. ​

Arhivele Naționale. Regele Mihai la inaugurarea Parlamentului din toamna lui 1946. Alegerile de la 19 noiembrie fusese însă grav falsificate, până la răsturnarea în fapt a rezultelor. Astfel, câștigătorii - PNȚ și PNL - au obținut puține mandate, dominante fiind partidele pro-comuniste. Regele ar fi preferat să abdice decât să legitimeze un Parlament măsluit, dar Iuliu Maniu, Dinu Brătianu și alții l-au sfătuit să nu îndepărteze singur și ultimul obstacol în calea sovietizării, monarhia. 

Regele Mihai la nunta viitoarei regine, Elisabeta a II-a a Marii Britanii, verișoara sa, la 20 noiembrie 1947. A fost prima ieșire din țară în șapte ani. Mihai și Elena s-au sfătuit cu regele George VI, cu miniștrii săi, cu fostul premier, Winston Churchill, ce e de făcut pentru a proteja România. Într-o formă sau alta, era limpede că monarhia e subiectul atacurilor sovietice și că membrii familiei regale sunt în pericol. Rudele sus-puse i-au sfătuit să nu se mai întoarcă la București. Și guvernul Groza anticipa că familia regală va rămâne la Londra. Dar Regele Mihai se va întoarce în țară. 

Casa Regală. Regele Mihai se întoarce în România după o escală scurtă în Elveția. Aici, la începutul lui decembrie 1947, o reîntâlnește pe Ana de Bourbon Parma pe care tocmai o cunoscuse la Londra. O cere în căsătorie, iar ea - voluntar în armata franceză în timpul războiului spune „da”. 

Semnătura Regelui Mihai pe actul de abdicare. Foto după original, Arhivele Naționale

Abdicarea Regelui Mihai anunțată de oficiosul partidului comunist de la București, Scînteia. 

Casa Regală. Regele Mihai a denunțat abdicarea forțată ca fiind un act nul și neavenit, smuls prin șantaj. Nu a putut face acest lucru imediat, în Elveția. Autoritățile de la Berna i-au pus în vedere să respecte neutralitatea țării. Abia când s-a putut întoarce la Londra, în primăvara lui 1948, a putut face o declarație completă. 

Casa Regală. Regele Mihai și mireasa sa, prințesa Ana de Bourbon Parma, la nunta lor de la Atena, la 10 iunie 1948. Alături sunt Regina Elena a României și Regina Frederika a Greciei, gazda. Părinții Annei nu au putut veni la nuntă din cauza interdicției Papei, erau catolici, iar fiica lor acceptase să își boteze viitorii copii în confesiunea ortodoxă. 
Nunta nu s-a putut face decât la Atena unde domnea fratele Elenei, Regele Pavel. Toate statele occidetale s-au eschivat în a găzduit ceremonia ca să nu transmită un gest de bunăvoință față de Regele Mihai de natură a-l indispune pe Stalin. 

Casa Regală. Regele Mihai, soția sa, Ana și primul lor copil, Margareta, în 1949. Se aflau în Marea Britanie unde închiriaseră o mică fermă nu foarte departe de Londra. Creșteau găini și cultivau flori. Nu aveau alt venit. 

Casa Regală. Regele Mihai și soția sa, Ana, împărtățeau o pasiune comună pentru mașini. Amândoi puteau desface și asambla la loc o mașină până la cele mai mici piese. Ana fusese șofer de ambulanță militară în nordul Africii în timpul războiului. Se pare că Mihai, la București, a văzut-o în această postură la un jurnal de știri. Prin urmare, dragostea la prima vedere de la Londra, din noiembrie 1947, e posibil să fi avut rădăcini mai vechi. 

Casa Regală. Regele Mihai și Regina Ana la Londra în anii '60. Cât timp au locuit în Anglia obișnuiau să se vadă cu tânâra familie regală. Elisabeta și Philip aveau și ei copii mici. Regele Mihai a fost vărul primar al prințului consort al Marii Britanii, Philip. 

Casa Regală. Regele Mihai și familia în Elveția. În anii '70 s-au stabilit la Versoix, lângă Geneva. 

Casa Regală. Familia Regelui Mihai, de Crăciun, în 1962, foarte posibil la Vila Sparta, la Florența unde locuia Regina Mamă, Elena. 

Casa Regală. Regele Mihai a vrut să se întoarcă în România chiar în decembrie 1989. Nu a fost posibil. A încercat de Crăciun în 1990, dar președintele și guvernul FSN au decis să îi întoarcă mașina de pe autostrada București-Pitești și să îl expulzeze. A reușit să petreacă câteva zile în țară abia de Paști, în 1992. Ceea ce s-a întâmplat atunci a convins autoritățile post-comuniste că Mihai I era prea popular ca să i se permită să revină definitv în țara sa. La Putna, mii de oameni emoționați, l-au întâmpinat cu „Să trăiești, Măria Ta!”, iar la București, agențiile de presă internaționale au anunțat că un milion de oameni au ieșit pe străzi în întâmpinarea Regelui. Aici, o fotografie a Casei Regale, de pe bulevardul Magheru din acea zi, 26 aprilie 1992.
Regele Mihai și-a recăpătat pașaportul românesc abia în 1997. Nu iubea Palatul Elisabeta, unde fusese șantajat să abdice, nici nu era al lui. I s-a retrocedat Săvârșinul, la 600 km de București. 
 

Casa Regală. Regele Mihai a murit în exil, în Elveția, la Aubonne, la 5 decembrie 2017. Singurul moment în care statul român i-a recunoscut meritele a fost la împlinirea vârstei de 90 de ani, când a ținut un discurs în Parlament. Era 25 octombrie 2011. Iată un citat: 
„Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos”. „Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989. Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul”.