Epuizare „până la leșin” pe salariul minim. Viața în unele fabrici de confecții din România

Pentru luna aprilie 2020, Angelica a primit un avans de 693 de lei, iar restul de plată, în loc să îi completeze venitul până la nivelul salariului minim a fost de doar 23 de lei, deși nu lipsise deloc de la serviciu. Aștepta să primească salariul minim din contract, cel acordat în numeroase cazuri lucrătorilor din industria textilă, în ciuda muncii pe care Angelica o descrie drept „foarte grea”. Pentru că s-a plâns public de tăierea abuzivă a salariului și a „stricat imaginea fabricii”, Angelicăi i-a fost desfăcut contractul de muncă, povestește aceasta.

Industria textilă este unul dintre principalele domenii de export ale României. Numeroase fabrici produc pentru piața internațională a marilor mărci din domeniul modei, cu mulți angajați care (aflați în categoria lucrătorilor necalificați) primesc salariul minim pe economie. (Imagine generică)

„Fiind la normă, toată ziua trebuie să dai din mâini, să nu stai, să faci doar pauze foarte scurte. N-aveam voie să ridicăm ochii din mașină. E foarte greu. În croitorie, pentru cât de greu e, salariile sunt foarte mici. Ar trebui să dea salarii ca în construcții, la cât de mult se muncește”, spune Angelica Manole pentru Europa Liberă. „O fostă colegă chiar mi-a spus că a luat avansul 690 de lei, iar lichidarea 670 de lei”, un total de 1.360 de lei, la un salariu minim oficial în 2021 de 1.386 de lei.

Pantaloni, rochii, fuste, Angelica a făcut de toate, la normă. Dacă depășești norma, spune ea, primești mai mulți bani, dar să faci asta e greu și se întâmplă rar.

Un lucrător necalificat nu poate primi în România, în 2021, mai puțin de 1.386 de lei, salariul minim pe economie. Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), câștigul salarial mediu net („în mână”) în industria fabricării produselor textile a fost în luna iunie 2021 de 2.490 de lei, iar în domeniul fabricării articolelor de îmbrăcăminte, cu 476 de lei mai puțin, 2.014 lei.

„Haine curate”

În 22 septembrie, Angelica Manole așteaptă o decizie în procesul cu fostul angajator, iar vineri, în 10 septembrie, participă la lansarea organizației neguvernamentale în care a decis să se implice. „Haine curate” își propune să ajute lucrătorii din confecții care se confruntă cu abuzuri la locul de muncă, să apere drepturile lucrătorilor „care produc haine pentru branduri celebre, în condiții grele de muncă, să ofere siguranță și asistență juridică atunci când lucrătorii sunt concediați fiindcă și-au cerut drepturile, să le facă vocile auzite în rândul autorităților și brandurilor pentru care confecționează haine”.

Georgiana Epure spune că problemele din fabricile de confecții sunt unele sistemice, pentru a căror rezolvare este nevoie și de politici publice riguroase.

Alături de Angelica, în ONG-ul care se lansează vineri, la Sibiu, se va afla Geogiana Epure, absolventă a Universității din Cambridge, care, din Marea Britanie, se implică și în România în acțiuni în domeniul egalității de gen și al drepturilor omului.

„Foarte multe femei apropiate de mine, care îmi sunt foarte dragi au lucrat sau lucrează în industria de confecții din România și știu astfel despre abuzurile care au loc în fabricile de confecții. Lucrând în domeniul egalității de gen și al drepturilor omului am avut ocazia să cercetez subiectul nu doar la nivel național și am observat că abuzurile din acest domeniu sunt manifestări ale unor inegalități sistemice, nu incidente punctuale”, spune Georgiana pentru Europa Liberă. Dorința ei de a se implica în sprijinirea lucrătorilor din domeniul confecțiilor a fost catalizată și de două „întâmplări” care au marcat-o:

• cazul din 2005 al fabricii din Sibiu ai căror patroni și-au convins angajații să ia credite de nevoi personale, pe baza unor acte false, cu promisiunea plății ratelor, ceea ce nu s-a mai întâmplat;
• cazul din 2015 al fabricii din Iași unde, potrivit relatărilor de presă, lucrătoarele erau nevoite să poarte scutece pentru a nu își întrerupe lucrul cu mersul la toaletă.

Dacă acestea sunt exemple extreme, ale unor cazuri mai vechi, Georgiana Epure spune că cele mai frecvente probleme identificate în România sunt cazuri de plată întârziată sau muncă neplătită: ore suplimentare și abuz verbal care se transformă și în hărțuire.

Georgiana Epure, organizația „Haine curate"

Fondatoarea ONG-ului, jurnalista Laura Ștefănuț, spune pentru Europa Liberă că, fără a generaliza, și pe baza experienței din anii în care a urmărit această temă, există o nevoie reală de ajutor pentru „mulți muncitori care se află în situații de exploatare, nu au pârghii să își ceară drepturile, iar dacă încearcă să o facă sunt vulnerabili la concedieri sau intimidări. Oricum sunt plătiți cu salariul minim, în general, care e cu mult sub ceea ce ar fi necesar pentru a trăi de la o lună la alta”.

Laura Ștefănuț spune că mulți dintre muncitorii care sunt supuși unui abuz nu au la cine apela. „Haine curate” ar urma să schimbe acest lucru. În imagine, Laura Ștefănuț (stânga) alături de Angelica Manole.

Laura Ștefănuț precizează că printre situațiile concrete întâlnite în fabrici se află neplata orelor suplimentare, leșinuri din cauza epuizării sau a căldurii, dar și situația în care angajații sunt jigniți și hărțuiți. Aceștia „nu au voce”, spune ea, iar demersul făcut anul trecut când a venit în sprijinul Angelicăi Manole prin contactarea organizației Clean Clothes Campaign (CCC), care a luat legătura cu marile branduri pentru care lucra, de fapt, Angelica, sunt aproape de neimaginat pentru aceștia. Laura Ștefănuț a explicat pentru Europa Liberă nevoia căreia va încerca să îi răspundă organizația „Haine Curate”:

Laura Ștefănuț, organizația „Haine curate"

La sfârșitul anului trecut, CCC anunța că în urma contactării companiilor internaționale care au comenzi la fabrica Angelicăi din România, salariații și-au primit diferențele salariale.

Bettina Musiolek, reprezentata CCC pentru estul și sud-estul Europei, spune pentru Europa Liberă că situația din România în privința condițiilor de muncă este comparabilă cu a altor țări în care producția textilelor are un rol important.

„Din experiența mea de 20 de ani în acest domeniu, pot spune că în România e la fel ca în India, China, Albania sau Bulgaria. E o locație de producție într-o rețea globală, parte a lanțurile de aprovizionare ale mărcilor și comercianților cu amănuntul din domeniul modei în special din SUA și Europa de Vest”. Specificul României este însă că reprezintă un adevărat centru, un „hub” de producție în Europa, ceea ce înseamnă că provocările legate de condițiile de muncă nu vor dispărea. Mai ales în condițiile în care domeniul e dominat de angajatori, iar sindicatele sunt prea puțin influente.

„România și alte țări foste socialiste sunt caracterizate de o atitudine foarte prietenoasă față de investitori în detrimentul angajaților și de ostilitate față de sindicalizare. Aceasta contribuie la condițiile proaste de muncă”, spune Bettina Musiolek (CCC).

Și Georgiana Epure spune că, dată fiind situația economică, dezbaterea publică din România se concentrează mai degrabă asupra atragerii de noi investiții și crearea de locuri de muncă, fără a se opri asupra calității locurilor de muncă. În România, adaugă ea, sunt prea puțin prezente dezbaterile legate de responsabilitatea întreprinderilor nu doar de a respecta drepturile omului, dar și de a evita și minimiza riscurile care pot duce la încălcarea drepturilor omului și de a remedia astfel de situații. Iar această problemă este una generală în România, spune Georgiana Epure, nu doar una a industriei de confecții.

Bettina Musiolek precizează că în țările europene în care au sedii marile companii din domeniul modei, există puternice campanii publice pentru introducerea obligației responsabilității acestora pentru respectarea drepturilor omului pe tot lanțul de producție. „În Germania, am reușit să promovăm o astfel de lege. Deși ne-am fi dorit-o mai clară, ea are deja efecte asupra atitudinii companiilor, care au devenit mai active din acest punct de vedere”, spune reprezentata CCR.

Anul pandemiei

Industria textilă, care produce în cea mai mare parte pentru export și asigură circa 10% din exporturile României, a fost una dintre cele mai afectate de pandemia de Covid-19. Potrivit unei analize a Ziarului financiar, „în pandemie, numărul de croitori şi pantofari a scăzut cu aproape 35.000, iar businessul fabricilor de îmbrăcăminte şi încălţăminte a pierdut 3,7 mld. lei”.

Un studiu Coface din luna august 2021 arată că în primele șase luni din 2021, în România s-au deschis 3.033 proceduri noi de insolvență. „Cel mai afectat sector este cel al fabricării produselor textile, a articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte, care a înregistrat o rată a insolvențelor de 24 de companii la 1.000 de firme active, aproape de 3 ori peste media la nivel național”.

Companiile internaționale „au încercat să limiteze costurile și au anulat comenzi”, spune Bettina Musiolek, iar CCR a lansat campania #PayYourWorkers prin care cere companiilor să se asigure că lucrătorii vor supraviețui pandemiei.

Angelica Manole are doi copii, un băiat la liceu și o fată studentă și i-ar plăcea să călătorească. În timpul liber mai face croitorie, dar îi place și noua muncă, în cablajul auto.

Problemele industriei sunt însă unele sistemice, spun inițiatoarele „Haine Curate”, organizație care va fi lansată, vineri, la Sibiu. „Sper ca acele persoane cărora le sunt încălcate drepturile să prindă curaj. Să ia legătura cu noi și să spună ce pățesc, atât femeile cât și bărbații, pentru că lucrează și bărbați în industria textilă, și să putem să îi ajutăm”, spune Angelica Manole.

*Europa Liberă va publica punctul de vedere al reprezentanților patronatelor din domeniu la momentul transmiterii acestuia.