Fuga președintelui Ashraf Ghani, cucerirea capitalei Kabul și căderea guvernului sunt ultimii pașii făcuți de militanții talibani pentru acapararea țării. Cucerirea aduce nori negri mai ales pe cerul femeilor afgane. Semnele prevestesc ce e mai rău. Liderii talibani au cerut conducătorilor religioși din unele regiuni cucerite să întocmească liste cu numele fetelor cu vârsta de peste 15 ani și văduvelor de peste 45 de ani în vederea căsătoririi cu luptătorii talibani.
Deși nu se există informații despre soarta listelor, ordinul ar însemna și trimiterea fetelor în Pakistan pentru ca ele să fie reeducate în conformitate cu „islamul autentic”.
Proteste împotriva talibanilor au avut loc la Washington pe 15 august când militanții au pătruns în Capitală. Mai multe femei au fluturat postere cerând respectarea drepturilor femeii și încetarea violenței.
Acest ordin a provocat profunde îngrijorări în rândul femeilor și al familiilor care trăiesc în aceste zone pentru că le-ar forța să se alăture miilor de persoane strămutate. Numai în ultimele trei luni, 900.000 de persoane au forțate să își părăsească casele în căutarea unui loc unde să se afle în siguranță.
De-a lungul ultimilor 50 de ani, drepturile femeilor au fost exploatate de diferite grupuri pentru câștiguri politice. Cel mai adesea, schimbările nu au fost în direcția bună.
Modernizare și liberalizare
După sfârșitul anilor 70 și terminarea ocupației sovietice, drepturile femeilor au avut de suferit. Femeile din Afganistan se bucuraseră de o așa zisă „epocă de glorie”. În 1919, a fost introdus dreptul la vot, la doar un an după introducerea acestuia în Regatul Unit, cu un an înainte de SUA. Perioada de sub conducerea lui Amanullah Khan a fost una importantă în privința modernizării și liberalizării țării cu un impact important asupra drepturilor femeii. Educația a fost un punct cheie pe agenda fostului rege.
Dreptul la educație a continuat să figureze pe agenda următorilor conducători, iar din 1950-51, primele femei au început să fie admise la Universitatea din Kabul.
Două femei îmbrăcate în burca, trecând pe lângă armele talibanilor în Kabul. Poza a fost realizată în 1996, perioadă în care femeile trebuiau să se supună regulilor introduse de talibanii care conduceau țara.
În anii următori, a urmat o permisivitate în privința accesului la muncă, tot mai multor femei au primit dreptul de a ocupa funcții importante de către premierul Mohammed Daoud Khan, iar, în 1964, noua constituție le-a garantat femeilor drepturi egale, inclusiv cel de a candida la funcții oficiale. Tot atunci, a fost eliminată și obligativitatea la învăluire.
Anii 1970 și perioada comunismului în Afganistan au însemnat pentru femeii o eră de înflorire, femeile afgane s-au bucurat în acești ani de un acces nemaivăzut la educație. Chiar și femeile din mediul rural au beneficiat de drepturi.
1996-2001 | Cei cinci ani sub conducerea talibanilor
Perioada a reprezentat o inversare a progreselor făcute în anii precedenți în ceea ce privește drepturile femeii. Acoperirea feței a fost reintrodusă iar femeile au fost supuse la numeroase abuzuri, printre care violuri și răpiri.
„Aceasta nu este libertate”, afișează pancarta unui protestatar la Washington, duminică, 15 august.
Talibanii au declarat că femeilor li se interzice să meargă la muncă și că nu le este permis să își părăsească locuințele decât dacă sunt însoțite de un membru al familiei. Dreptul la educația pentru femei a fpst interzis.
În această perioadă, femeile își petreaceau majoritatea timpului în propriile locuințe, accesul către piața muncii fiind-le și acesta restricționat. De-a lungul celor cinci ani în care talibanii s-au aflat la conducerea țării au avut loc mai multe cazuri de trafic uman, mai multe femei fiind obligate să se prostitueze sau fiind vândute în sclavie în Pakistan.
Majoritatea soldaților talibani de la începuturile anilor 90 erau foști luptători de gherilă, antrenați în Pakistan, cu scopul de înființare a unui stat islamic în Afganistan. Domnia lor s-a încheiat cu intervenția Statelor Unite.
După 2001
După intervenția Statelor Unite și formarea unui nou guvern, femeile și-au recuperat din statutul de care s-au bucurat înainte de anii 90. Potrivit unei noi constituții introduse în 2004, o parte din parlamentul Afganistanului trebuie să fie compus din femei; 27 de locuri din cele 250 sunt alocate pentru femei. În 2009, Afganistanul a adoptat o nouă lege privind eliminarea violenței împotriva femeilor.
Mariam Shakebar, o fată în vârstă de 16 ani, urează bun venit audienței la Televiziunea Kabul. Televiziunea a început să transmită din nou în 2001, după o întrerupere de cinci ani în perioada ocupației talibanilor.
Pentru multe dintre femei, intervențiile oficiale s-au dovedit insuficiente, mai ales în zonele dominate de talibanii care nu se supuneau constituției introduse de guvernul afgan. Zonele rurale ale țării rămân periculoase pentru femei. Un studiu realizat de Fundația Thomson-Reuters în 2011 a arătat că Afganistanul este cea mai periculoasă țară din lume pentru femei. În 2015, Organizația Mondială a Sănătății a raportat că 90% dintre femeile din țară au fost expuse violenței domestice.
Un raport al Amnesty International pentru anul 2020 specifică că violența împotriva femeilor și a fetelor rămâne subraportată.
Documentul arată că femeilor care sunt victimele abuzului le este frică să denunțe atacatorii în situația în care nu există o susțienere din partea autorităților. Potrivit Comisiei independente pentru drepturile omului din Afganistan (AIHRC), peste 100 de cazuri de abuzuri au fost raportate în cursul anului 2020 însă numărul real este probabil cu mult mai mare.
Fetele care aleg să caute să își facă dreptate se confruntă adesea cu presiuni din partea comunității din care provin sau a statului care încearcă să le convingă să își retragă plângerile. „A existat o impunitate larg răspândită pentru autorii bătăilor, uciderilor, torturii și altor maltratări corporale”, scrie Amnesty în raportul anual.
Ce ar putea însemna o nouă eră a talibanilor?
Nasreen Sultani, directoarea unui liceu pentru fete din Kabul, a spus pentru NBC News că a fost amenințată de talibanii care i-au spus că „toate ați putea muri”. Pentru Nasreen și zeci de alte femei în aceași poziție, o întoarcere la conducerea talibanilor ar putea fi dezastroasă.
Fawzia Koofi, activistă pentru drepturile femeilor și fostă deputată, spune că se teme că un viitor sub conducerea talibanilor ar fi „întunecat” pentru femeile din Afganistan.
O fată își ține mama de mână în timp ce așteaptă la coadă pentru pachete de mâncare în Kabul, 2010.
Intențiile talibanilor privind drepturile fetelor și a femeilor sunt clare, aceștia nu vor educație pentru fetele de peste 12 ani, nu vor ca acestea să se alăture forței muncii și doresc reintroducerea legilor privind custodia, la fel ca acum 20 de ani.
Negarea drepturilor femeilor se află în strânsă legătură cu strategia talibanilor privind recrutarea de noi militanți. Promisiunea unei soții are potențialul, speră talibanii, de a încuraja mai mulți tineri să se alăture. Însă talibanii încalcă legile internaționale promițându-le tinerilor soldați acest lucru. Convenția de la Geneva, printr-o hotărâre a Consiliului de Securitatea al Națiunilor Unite, specifică că „violul și alte forme de violență sexuală pot constitui crime de război, crime împotriva umanității”.
Ce drepturile ar putea fi afectat dacă ar avea loc o revenire la situația de acum 20 de ani?
- Interzicerea accesului la educație
- Le-ar fi negat accesul către piața muncii
- Ar putea părăsi casă doar sub supravegherea unui însoțitor care ar trebuie să fie bărbat
- Ar fi obligate să poarte burca în public tot timpul
- Și-ar putea pierde accesul la asistenta medicală, fiindu-le interzis să primească asistență de la un bărbat
- Le-ar fi interzis accesul la funcții publice sau politice