Alegătorii care ar putea influența rezultatele – ghidul votantului nehotărât

„Voi cu cine votați la prezidențiale și de ce?”, se întreabă pe un grup de Facebook Serena, o tânără de 31 de ani. „În viața mea nu am fost așa de indecisă”, mai scrie ea.

Serena votează din 2012 și spune că la aproape fiecare rundă de alegeri a fost nevoită să aleagă „răul cel mai mic”. Crede că și în acest an, din lipsă de opțiuni, va face la fel.

„Aș vrea să văd o țară în care educația e pusă pe primul loc, în care antreprenorii la început de drum primesc ajutor, în care drepturile persoanelor de același sex sunt respectate, în care se investește în reconversie profesională, în care sistemul de sănătate funcționează”, răspunde Serena când este întrebată ce criterii are în vedere pentru a alege un președinte.

„Nu am criterii, am cerințe de bun simt”, adaugă tânăra.

În situația ei se află 14% dintre repondenții unui sondaj de opinie al INSCOP, iar procentul aproape că s-a dublat în decurs de două săptămâni.

Avem de-a face cu cele mai competitive alegeri prezidențiale din 2000 încoace, spun Vlad Adamescu și Răzvan Petri, politologi și co-fondatori ai platformei @politicalaminut, pe care explică clar, pe scurt și ușor de înțeles, evenimentele din politica românească.

Vlad Adamescu și Răzvan Petri, co-fondatorii Politica la Minut.

„În 2000, când se apropiau alegerile, era destul de clar că turul doi o să fie între Iliescu (Ion Iliescu, fost președinte al României, n.r.) și Vadim (Corneliu Vadim Tudor, candidatul Partidului România Mare, n.r.). Acum pare clar că Ciolacu va fi în turul doi și întrebarea este «cu cine?». Pentru că sunt patru alți candidați care au șanse să intre în turul doi”, spune Vlad Adamescu.

Așadar, ce poți face în cazul în care încă nu ai luat o decizie și te afli pe ultima sută de metri? Cum alegi un candidat, ce înseamnă anularea votului sau neprezentarea la urne?

Încă sunt nehotărât – la ce să fiu atent?

Când vine vorba de alegerea președintelui, explică Răzvan Petri, alegătorii ar trebui să aibă în vedere trei chestiuni: pregătirea – dacă omul este pregătit pentru funcție; ideologia – ce propune, dacă alegătorul se regăsește în proiectele sale și dacă empatizează cu pozițiile lui; și integritatea – cum arată trecutul său.

„Cred că trebuie să luăm o decizie și un criteriu poate fi mai important decât altul. Depinde de fiecare. Personal, pentru mine contează mai mult integritatea, pentru că stă la bază. Degeaba ai restul competențelor și ești aproape de pozițiile mele ideologice dacă nu ești integru și lucrezi pentru tine, nu pentru oameni”.

Realizarea unei ierarhii între cele trei puncte ar putea să îi facă pe alegători să pună ștampila de vot cu o mai mare ușurință pe un nume, dacă nu și-au găsit până acum candidatul cu care rezonează cel mai mult, spune și Vlad Adamescu.

El consideră că niciunul dintre cei 14 candidați din 2024 nu este pregătit să fie președinte și că, dintre criteriile amintite, foarte puține sunt îndeplinite.

„Pentru mine, personal, nu contează atât de mult pregătirea, pentru că poți să înveți să fii președinte. Și am avut exemple. Klaus Iohannis a fost profesor de fizică – nu era extraordinar de competent și de pregătit ca să fie președinte și totuși nu se puneau acele întrebări în 2014 și în 2019, când a fost el ales. Acum se pun, pentru că avantajează sau dezavantajează unii dintre candidați”.

Odată cu finalul lunii octombrie, când a început campania electorală, au apărut și încercările de umanizare ale candidaților, care pot influența comportamentul votanților într-o direcție sau alta. Este vorba despre fuziunea dintre politică și divertisment: unii potențiali președinți au spus povești din copilărie, au mâncat la fast food, s-au afișat în timp ce se tund, au cântat sau au încercat diferite trenduri de pe rețelele de socializare.

Una dintre ultimele dezbateri prezidențiale televizate, la care s-au uitat aproape jumătate de milion de români.

În politică se folosesc mult scurtăturile, explică Răzvan Petri, având în vedere că în spațiul public există o cantitate mare de informație care vine către alegător, care, la rândul său, nu are timp să se uite la ce se întâmplă în jur.

Tipul acesta de momente servește, deseori, la a-i face pe candidați mai plăcuți, fără a transmite în mod obligatoriu niște poziții sau fără a spune ceva despre cum vor fi ca președinți. Însă contribuie la luarea unei decizii.

„Pentru mulți oameni care nu sunt interesați de politică, și vedem că sunt destul de mulți tineri care se încadrează aici, aceștia se uită către semnalele pe care le transmit politicienii – ei văd că devin virale, ajung pe TikTok și astfel, dintr-o dată, un candidat ne e simpatic, pentru că a cântat sau pentru că a stat în cap”.

„Având în vedere că nu ne plac mult ceilalți candidați, pentru că auzim din stânga și din dreapta «ăla e rău, ba celălalt e rău», mergi pe varianta de «măcar el e simpatic, măcar aș bea o bere cu el» – și asta apare foarte des în grupurile de prieteni.

De ce să te prezinți la vot?

„Răul cel mai mic” este principiul care se regăsește în decizia unui procent dintre alegători, mai ales la alegerile unde „niciun candidat nu suscită vreun fel de entuziasm din partea electoratului”, povestește Vlad Adamescu. Este un principiu care s-a folosit și la ultimele alegeri prezidențiale, doar că acum, răul cel mai mic este mai greu de identificat.

Anularea votului nu ar transmite niciun mesaj politicienilor, întrucât respectivele buletine sunt invalidate.

„Clivajele din societate nu mai sunt atât de clare ca la alte alegeri. Dacă aveam în 2009, în 2014 sau 2019 limpede un candidat care unea pe toată lumea în jurul său, fie că era Traian Băsescu, fie că era Klaus Iohannis, astăzi nu mai avem acel personaj”, spune Răzvan Petri.

„Votul este atât de fragmentat între cinci candidați, încât este mai dificil pentru alegători să identifice acest rău cel mai mic”, adaugă și Vlad Adamescu.

În aceste condiții, cei doi politologi consideră că absența de la vot sau anularea votului nu sunt soluțiile, având în vedere că astfel nu va fi transmis niciun mesaj clasei politice. Opțiunea „nu votez cu nimeni de pe listă” nu e prezentă pe buletine, iar la numărătoarea finală, voturile anulate vor fi considerate pur și simplu invalide, prin urmare nu se va cunoaște motivul pentru care sunt așa.

„Atunci e greu să le arătăm guvernanților că ne împotrivim selecției lor, că nu ne place neapărat de ei sau treaba pe care au făcut-o, ci o să se înțeleagă pur și simplu că nu știm să votăm, am greșit sau n-am participat la vot”.

„În lipsa acestei opțiuni clare de exprimare, lipsă de satisfacție față de oferta politică, nu aș recomanda să se întâmple chestia asta. Mai degrabă votăm cu cineva. Mai degrabă votăm fragmentat, astfel încât să vadă politicienii că suntem implicați politic și că are sens să vorbească cu noi, pentru că o să ieșim să votăm și suntem atenți la ceea ce spun ei”, spune Răzvan Petri.

Care este rolul președintelui? În România, patru oameni au ocupat cea mai înaltă poziție în stat, în 35 de ani de democrație

Cinci ani sub semnul întrebării

În contextul actual, opinia lui Vlad Adamescu este că o guvernare PSD-PNL, cu un premier din partea PNL este foarte posibilă.

„Ciolacu a spus expres că nu va desemna un premier de la PSD, ca să atenueze fricile oamenilor, și că îl va nominaliza premier pe Ilie Bolojan. La fel au spus și cei de la PNL, la fel a spus și Elena Lasconi, la fel a spus și Mircea Geoană. Deci cumva nu știm care va fi președintele, dar pare că prim-ministru este stabilit, ceea ce e o chestie interesantă și relativ anti-democratică”.

În plus, cei care vor veni la guvernare vor avea parte de provocări, având în vedere că vor trebui să deconteze toate măsurile fiscal-bugetare care se vor lua anul viitor.

„Avem deficit la 8%. 2025-2026 vor fi ani grei, acel guvern se va eroda, probabil. Deci în prima parte o să fie un guvern PSD-PNL, în a doua o să se schimbe premierul, dar probabil va rămâne exact aceeași coaliție de guvernare – ăsta ar fi prognosticul meu”, conclude Vlad Adamescu.

Pe lângă acestea, relatează Răzvan Petri, asistăm la finalul mișcării reformatoare, reprezentate de tot ce a însemnat mișcarea USR-PLUS, care astăzi este destul de divizată. În cazul în care Elena Lasconi nu va ajunge în turul doi, în societate va rămâne loc pentru o altă mișcare.

În următorii cinci ani ne putem aștepta, în continuare, la o conducere PSD-PNL, la care s-ar putea adăuga apariția unei noi mișcări anti-sistem.

„Vom avea probabil un monopol PSD-PNL la putere, cu președinte și un premier din partea acestor partide – va fi destul de multă frustrare în societate și frustrarea aceasta naște, de obicei, mișcări anti-sistem. Eu estimez că vom avea până în 2028 o nouă mișcare antisistem și va veni probabil din zona liberală, pentru că pe zona populist-extremistă avem deja reprezentanți SOS și AUR”.

Răzvan Petri vede loc și pentru un nou partid, de centru-stânga sau de centru, care să reușească să reînvie mișcarea anti-sistem, care ar aduce după sine, până în 2028, nume noi în politică.

„Așa că va fi destul de interesant. Poate nu vor exista schimbări majore în primii ani, dar pe măsură ce, prin 2028, presiunea va crește, greșelile guvernării invariabil vor crește și ele, pentru că n-ai cum să stai la guvernare fără să greșești – ne putem gândi și la o lebădă neagră”.

„Nu știm dacă va exista sau nu. Dar și fără, cel mai probabil, din 2028, vom avea o altă formulă de guvernare, pentru că mi-e greu să văd cum ar putea să rămână după acești ani grei și după atâta frustrare tot PSD-PNL la guvernare”.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.