SmartJob | Ana Bulai: Dacă nu ai încredere, n-ai de ce să faci copii. O societate fără speranță e o societate care aproape că a murit

Când oamenii nu sunt uniți ce-i pândește după colț? Îi pândește catastrofa, răspunde aceasta: „Succesul este strict legat de coeziunea socială. Dacă strategiile sunt individuale, atunci, în momentul în care ceri ajutor, s-ar putea să fii la fel de singur ca în momentul în care reușești să câștigi poate un ban în plus.”

Și fără unitate și colaborare între oameni nu reușim să aducem o schimbare reală: „Fiecare încearcă pe cont propriu și e cumva bucuros că are mai multe capre decât ale vecinului sau vecinului i-au murit, dar nu vedem că această strategie ne sărăcește, de fapt, pe toți.”

Traumele din comunism și neputința învățată

După traume prelungite și stres major, oamenii ajung să simtă că nu mai sunt în control, devin pasivi, cred că nu mai pot schimba nimic, se simt neputincioși, se detașează, devin nepăsători, indiferenți. Suferă România de neputință învățată?

AUDIO Vrei să asculți acest podcast?

SmartJob | Ana Bulai: Dacă nu ai încredere, n-ai de ce să faci copii. O societate fără speranță e o societate care aproape că a murit

Noi ne-am văzut întotdeauna la periferie, niciodată la poarta Europei, ne-am văzut întotdeauna în spatele principalilor actori, niciodată în fața scenei, ceilalți sunt mereu mai buni, spune socioloaga:

„Am făcut din autoblamare, din autoetichetarea negativă un sport național. Am dat știrile cu românii care fură, cu românii care fac nenorociri pe afară, dar există și lucruri extraordinare. Multe țări își fac din calitatea propriului popor un brand de țară, noi nu.”

Cum ne găsesc acești 34 de ani de la Revoluție? „Ne găsesc mai puternici la nivel individual, mai bogați ca societate în 8 – 10 mari orașe, dar, din păcate, ne găsesc destul de anomici, zăpăciți în plan societal, fără instrumente, fără mecanisme, fără dorință de a fi o comunitate, fără elemente de patriotism și cu etichetare negativă.”

Ana Bulai crede că, în fața unei amenințări externe reale, societatea românească tinde să se pulverizeze: „Dacă ne-am gândi acum foarte serios ce s-ar fi întâmplat dacă amenințarea rusească ar fi fost reală, nu știu câți ar mai fi rămas pe aici, prin țară. Cred că încercam să plătim direct vameșii fără să mai facem și cozi la pașapoarte.”

„Noi încercăm să înșelăm statul. Statul ne vede hoți de la naștere”

Lipsa de încredere în viitor este o caracteristică a românilor și a societăților care au trecut prin comunism, face parte din cultura noastră de supraviețuire, explică Ana Bulai: „Dacă n-ai așteptări foarte mari, n-ai nici dezamăgiri foarte mari. Suntem o societate care nu-și mai găsește foarte puternic ancorele ei de a fi împreună.”

Fiecare încearcă la nivelul lui, particular, să găsească o cale pentru un succes limitat, dar, ca societate, acesta este un lucru rău, susține Ana Bulai: „Supraviețuirea nu permite dezvoltare, dar nici moarte, ca să zic așa. Adică, suntem undeva între lumi. Comunismul ne-a sabotat foarte tare ideea de acțiune colectivă, de-asta în România, în comparație cu alte țări din Uniunea Europeană, parteneriatul public-privat nu funcționează sub nicio formă.”

Avem un dușman comun, statul, și asta este extrem de păgubos, spune aceasta: „Ne luptăm cu statul, încercăm să-l înșelăm, îl privim cu neîncredere și el ne privește la fel, cu suspiciune. Ne vede hoți din momentul în care ne-am născut, ne urmărește pe unde poate. Această tensiune este nefirească și vine din comunism.”

Ana Bulai vorbește și despre declinul demografic al României, care are o puternică legătură cu lipsa de încredere a românilor: „Oamenii nu fac copii pentru bani, oamenii fac copii din optimism, din dorința de a rămâne acolo, din dorința de a crea o generație mai bună decât cea pe care o au ei. Investiția în viitor este o măsură a optimismului. Dacă nu ai încredere, n-ai de ce să faci copii. Și vedem asta în demografie. România a pierdut o treime, pierde un procent pe an.”

Scăderea populației reprezintă măsura pesimismului nostru, nu a sărăciei, susține socioloaga: „Niciodată oamenii nu ies în stradă de sărăcie, ci din această deficiență între așteptări și ceea ce suntem, din această investiție în viitor. Faptul că nu mai investești în viitor te fragilizează extrem, pentru că o societate fără speranță este o societate care aproape că a murit deja.”

SmartJob și pe YouTube: