Fiul disidentului Gheorghe Ursu s-a declarat șocat după decizia de achitare a torționarilor, foști ofițeri de Securitate, din dosarul tatălui său. ”Sunt stupefiat! La 30 de ani de la revoluție este o bătaie de joc la adresa ideii de justiție.”, spune el într-un interviu pentru Europa Liberă.
Magistrații Curții de Apel Bucureşti (CAB) i-au achitat, joi, pe foștii ofițeri de Securitate, Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, judecaţi pentru crime împotriva umanităţii în dosarul disidentului Gheorghe Ursu, omorât în închisoare.
Cei doi au activat în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului și au fost acuzați în dosarul lui Gheorghe Ursu de infracțiuni contra umanității, încadrare care a fost schimbată ulterior în tratamente neomenoase.
Fiul disidentului Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, se luptă de ani de zile în instanță pentru a scoate adevărul la lumină. Doar acest proces durează de trei ani.
Andrei Ursu a declarat într-un interviu pentru Europa Liberă că este o mare nedreptate ca, la 30 de ani de la căderea comunismului, justiția să nu-și facă datoria, în condițiile în care probele depuse erau mai mult decât clare și demonstrau că tatăl său a fost torturat în închisoare.
Europa Liberă: Cum comentați decizia instanței?
Andrei Ursu: ”Sunt stupefiat, efectiv nu mă așteptam, mi se pare o bătaie de joc la adresa ideii de justiție în România, în clipa asta. Este un dosar foarte solid, cu sute de probe care demonstrează că oamenii ăștia sunt vinovați (Marin Pârvulescu și Vasile Hodiş n.r.), că l-au torturat pe Gheorghe Ursu în închisoare. Sunt mărturii adunate chiar în timpul procesului, dincolo de ce s-a dovedit prin rechizitoriu. Mie mi se pare evident că această judecătoare a făcut jocul Securității. Am depus concluzii scrise de aproape 200 de file, oricine ar citi aceste lucruri nu are cum să-i nu-i condamne. Oamenii aceștia l-au torturat și sunt martori care au spus că l-au văzut pe tatăl meu venind de la anchetă, de la Pârvulescu, cărat cu pătura, nu se mai putea mișca, vărsa sânge. Niște probe atât de evidente, de directe, cu semnătura lui Pârvulescu de când l-a scos de la anchetă. Deci să-i achite în această situație, înseamnă că s-a lăsat influențată de Securitate. La 30 de ani de la revoluție, de la căderea comunismului înseamnă că mai suntem încă tributari influenței Securității, prin timorare, nu-mi dau seama cum, dar este o evidentă injustiție crasă făcută în cunoștință de cauză. Judecătoarea nu avea cum să nu-și dea seama ce s-a întâmplat, a fost acolo în ședința de judecată, în fața ei au spus martorii tot ce au spus”.
Europa Liberă: A contat oare faptul că s-a schimbat încadrarea?
Andrei Ursu: ”Schimbarea încadrării nu este semnificativă. Ei se fac vinovați și prin încadrarea veche și prin cea nouă. Ambele încadrări se referă la crime împotriva umanității și sunt o continuare, articolul 359 din legislația veche s-a continuat în articolul 439 din legislația nouă, ambele articole privesc infracțiuni contra omenirii, care sunt indentice și în codul penal internațional, și în declarațiile actului de la Haga din urma procesului de la Nuremberg, care a statuat ce înseamnă aceste crime imprescriptibile făcute de reprezentanți ai unei dictaturi, ai unui regim totalitar. Asta s-a întâmplat și în cazul nostru, fără discuție, iar schimbarea încadrării nu este decât o chestiune tehnică. Important este că judecătoarea a vrut să-i scape basma curată. A ignorat probele”
Europa Liberă: Decizia nu este definitivă, veți face recurs la Înalta Curte?
Andrei Ursu: ”Vom face bineînțeles recurs și vom merge la Înalta Curte, să sperăm că vor fi oameni de bună credință. Atât îmi doresc: un judecător în țara asta care să fie de bună credință, care să vrea să vadă probele”.
Disidentul anticomunist Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost ucis, prin tortură, în arestul Securității, în 1985.
El a fost cercetat de Securitate în anii '80, după ce a trimis scrisori către Europa Liberă şi pentru că nota într-un jurnal ororile conducerii comuniste.
Gheorghe Ursu s-a născut în orașul Soroca, fiul lui Vasile Ursu din Galați și al Margaretei, din Măgura Ilvei, județul Bistrița-Năsăud. Gheorghe a învățat la școala din Soroca pînă în anul 1941, cînd familia s-a mutat la Galați.
A continuat să învețe la Liceul Vasile Alecsandri din Galați. Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost uciși la Auschwitz.