INTERVIU. Andrei Ursu după publicarea motivării în cazul tatălui său. „A cedat presiunii Securității”

Gheorghe Ursu a murit în noiembrie 1985 în arest, ucis în urma torturii aplicate de ofițerii Securității și de colegii săi de celulă, după o anchetă care se deschisese la începutul acelui an și după ce fusese arestat sub pretextul că ar fi deținut în apartamentul său 18 dolari.

Gheorghe Ursu era, în realitate, de multă vreme urmărit de Securitate, pentru că trimisese două scrisori la Europa Liberă, care fuseseră prezentate în emisiunile lui Virgil Ierunca și ale Monicăi Lovinescu. Între timp, Securitatea pusese mâna și pe caietele Jurnal, în care consemna revolta sa față de dictatura comunistă. Două colege, dintre care una era turnătoare la Poliția Politică, au predat Securității caietele ținute la birou. Gheorghe (Babu) Ursu era poet publicat deja și inginer specializat în riscul seismic. La 30 de ani de la căderea comunismului, Curtea de Apel București i-a achitat, în primă instanță, pe ofițerii de Securitate care l-au anchetat - Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș. Zilele acestea, a apărut motivarea judecătoarei - Mihaela Niță - care afirmă că Gheorghe Ursu nu a fost disident anticomunist. „Opoziția victimei față de regimul comunist a fost nesemnificativă, venind și din partea unei persoane care anterior, pentru o lungă perioadă de timp, a fost privilegiată de acest regim”, a scris judecătoarea Mihaela Niță, care a prins căderea dictaturii în 1989 ca studentă la Facultatea de Drept.

• Am vorbit cu fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei, aflat în Statele Unite, care pregătește atacarea la Înalta Curte a sentinței. L-am întrebat cum a primit argumentele din motivarea publicată cu o zi înainte.

Andrei Ursu. „M-a frapat nu doar că judecătoarea Niță folosește argumentele Securității cu privire la modul cum a lucrat Securitatea în anii 80 – că ar fi lucrat cu mănuși, că nu ar mai fi existat victime, că nu ar mai fi existat o represiune sistematică împotriva opozanților, dar folosește chiar cuvintele Securității. Folosește termeni de genul „ în anii 80 s-a lucrat cu influențare pozitivă, cu temperare” – aceștia sunt termenii Securității, sunt niște eufemisme. Se știe, Securitatea a reprimat poporul până la căderea dictatorului. Securitatea ținea poporul în starea de frică și teroare. Au existat sute de victime în anii 80. Sunt cunoscuți deținuții de la Aiud, care au fost torturați sălbatic acolo, dar și muncitorii de la Brașov, mii de opozanți cărora li s-au făcut dosare deghizate, de drept comun. Ceaușescu nu voia să se știe de opozanți și, cu fiecare ocazie, Securitatea mistifica represiunea politică sub acoperirea miliției, cu învinuiri de drept comun”.

Andrei Ursu a căutat ani de zile dovezi care să ducă la pedepsirea celor care i-au ucis tatăl în temnițele comuniste. După ce a citit motivarea, spune că este foarte îngrijorat de raționamentele judecătoarei, ca și de sentința de achitare în cazul celor doi care i-au anchetat tatăl.

Securitatea are încă putere

„Ce am observat la instanță este că inculpații au chemat ca martori cam 20 de generali și colonei de Securitate, muți dintre ei cunoscuți – Aurel Rogojan, Vasile Mălureanu și Filip Teodorescu, prezenți în viața publică”, care sunt chemați la emisiuni de televiziune și participă, precum s-a întâmplat recent, la aniversări ale revistei rezerviștilor din Securitate, „Vitralii”, la care a fost prezent și actualul șef al SRI, Eduard Hellvig .

„Au încă putere în instituțiile statului, în mass media. Această prezență - aici revin la îngrijorarea legată de decizia doamnei Niță - rezultă că a fost influențată de acești generali SRI. Au venit acolo în forță și i-au schimbat atitudinea. Nici nu a mai vrut să accepte martori de-ai noștri”, spune Andrei Ursu. Își amintește cum Petre Mihai Băcanul, ziaristul disident, care a fost eliberat în decembrie 1989 din închisorile comuniste, a fost martor în procesul Ursu. „Doamna judecător nu a vrut să asculte cum disidentul Petre Mihai Băcanu a fost torturat chiar de Marin Pârvulescu. L-a acceptat ca martor, dar când dl Băcanu a fost rugat de noi să descrie tortura și urmările, doamna judecător a respins întrebarea”, spune Andrei Ursu.

L-am întrebat cum își explică o asemenea atitudine din partea judecătoarei, de a spune că Gheorghe Ursu nu a fost disident? Au fost în 2019 mai persuasivi generalii de Securitate decât probele din dosar?

Andrei Ursu - „A fost intimidată, timorată de acești securiști. Timp de trei ani a judecat această cauză. A văzut zeci de martori, sunt zeci de volume de probator din care rezultă statutul foarte clar de opozant al lui Gheorghe Ursu, acțiunile lui, scrisorile lui la Europa Liberă, refuzul de a-și turna prietenii, tortura. Știa toate datele. Nu există niciun dubiu că nu știa. A cedat presiunii Securității. Este singura explicație pe care o am. Poate să fie frică, orice alt tip de influență, dar nu există niciun dubiu pentru mine că a contrafăcut acest caz. A dat o sentință ca să-i scape basma curată”.

Fiul lui Gheorghe Ursu crede că sentința în procesul tatălui său și faptul că nu a fost considerat disident ar putea fi un precedent.

Andrei Ursu invocă procese încă nefinalizate - al faptelor de la revoluția din 1989, cele de la Timișoara și din 21 și 22 Decembrie, de la București, când oameni care au ieșit pe străzi împotriva dictaturii au fost închiși, uciși, ca formă de reprimare a revoltei. „Mai este și dosarul revoltei de la Brașov (din 1987 n.r), dosar aflat în lucru. Și lor li s-au înscenat fapte de drept comun, dar au fost anchetați de Securitate”. „Vorbim de un regim criminal până în ultima clipă. După un astfel de precedent, pot fi absolviți toți criminalii de la Brașov, toți torționarii disidenților din anii 70-80, iar victimele lor vor rămâne fără dreptate. Ar fi îngrozitor!”, spune fiul lui Gheorghe Ursu.

A făcut apel la sentința pronunțată de Curtea de Apel București și speră ca într-o lună să reînceapă procesul. „La Înalta Curte sper să dăm de un judecător onest și curajos. Se pare că la 30 de ani de la Revoluție, mai există frica de Securitate în Justiție. Noi speram că ne-am ales măcar cu atâta, o justiție independentă, nu aservită intereselor Securității, ca înainte de 1989. Se pare că nu am ajuns încă acolo”, spune Andrei Ursu.

Securitatea urmărea să-l discrediteze pe Gheorghe Ursu și să decredibilizeze Europa Liberă

Înainte de a închide discuția, îl întreb pe Andrei Ursu dacă are ceva de adăugat față de întrebări și îmi spune că, după mulți ani de când a cercetat dosarele tatălui său și-a dat seama de rolul pe care Gheorghe Ursu i-l acorda Europei Libere.

Parcurgând dosarul penal pe care i l-a deschis regimul comunist, pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste, pe lângă cel de drept comun, pentru deținerea de valută (18 dolari), Andrei Ursu a observat că Securitatea era interesată să-l convingă să se dezică de trimiterea scrisorilor la Europa Liberă.

„Era interogat ca să recunoască de ce a trimis scrisorile la Europa Liberă, ce bani, ce avantaje a primit, cine l-a determinat să le trimită. Voiau să demonstreze că nu din convingere, ci pentru bani, sau că era dezaxat. Erau încercări de deturnare a unui act autentic de revoltă la adresa lui Nicolae Ceaușescu. Încercau să discretiteze acuzatia la adresa lui Ceausescu. Încercau să-l facă să spună că a primit bani pentru scrisori pentru a decrebiliza Europa Liberă”, spune Andrei Ursu.

Caută printre hârtii și citește un fragment dintr-o declarație a lui Gheorghe Ursu din timpul anchetei, din 1985. „Europa Liberă trebuie să țină trează ura românilor contra regimului totalitar în care trăiesc. Să-i îndemne la răzvrătire organizată sau măcar la nesupunere, sau măcar să facă totul pentru a-și menține libertatea de gândire”, declarație consemnată de ofițerii de Securitate în timpul torturilor la care l-au supus pe poetul inginer, care urma să moară în celulă, în luna noiembrie a acelui an.

„Dacă ar fi spus că ar fi primit bani și le făcea jocul, probabil nu l-ar fi ucis, era o victorie propagandistă împotriva Europei Libere. E posibil ca acolo, în detenție, să-și fi asumat destinul. Probabil că acolo a hotărât, până în ultima clipă, să nu cedeze pentru că ținea la Europa Liberă”, a spus Andrei Ursu, după aflarea motivării Curții de Apel București în cazul achitării securiștilor care l-au ucis pe tatăl său, disidentul anticomunist Gheorghe Ursu

Gelu Ionescu anunțînd moartea lui Gheorghe Ursu, Actualitatea Românească, 25 noiembrie 1985