Cum se desfășoară cursul de pregătire a lunetiștilor din Ucraina

Această procesiune bizară este formată din soldați ucraineni care merg înspre antrenamentul pentru lunetiști Alfa Bravo. Locația cursului este secretă - undeva în Ucraina, în apropierea liniei frontului.

Un soldat îmbrăcat în haine de camuflaj, în timpul antrenamentului. Lunetiștii poartă uniforme cunoscute sub numele „ghillie”. În ucraineană și rusă, ele se cheamă „kikimora”, după spiritul unei vrăjitoare din folclorul slav.

Țintă din ciment lovită în timpul exercițiului de tragere.

Viktor Elanski, instructor la cursul Alpha Bravo și specialist în tragerea la punct fix, spune că importanța lunetiștilor e uitată de către armate după ce se termină conflictele majore.

„Apoi, când începe alt război, toți zic: «unde ne sunt lunetiștii? Nu ne descurcăm fără ei»”, afirmă instructorul.

Antrenamentul - care ar dura mai mult de un an pe timp de pace - e făcut acum în 21 de zile, deoarece e nevoie urgentă de lunetiști pe frontul ucrainean.

Un participant  la antrenament.

Elanski spune că mulți foști lunetiști ucraineni au fost antrenați din nou, ca să folosească drone FPV.

Totuși, el insistă că trăgătorii ascunși sunt de neînlocuit pe câmpul de luptă. „Dronele nu pot zbura pe timp de ploaie puternică”, afirmă el, dar „lunetiștii pot trage pe orice fel de vreme”.

Ca să dea un exemplu referitor la impactului pe care glonțul unui sigur lunetist îl poate avea asupra forțelor inamice, Elanski vorbește despre luptele din nord-estul Ucrainei, de la Kupiansk.

„Lunetistul nostru a lovit un soldat rus, de la o distanță de 800 de metri”, povestește el.

„O singură lovitură, dar ce s-a întâmplat? Toți soldații ruși, pe toată linia frontului, și-au pus echipament antiglonț și căști. Într-o singură zi. Asta e munca lunetistului: i-a făcut să devină nelinistiți. Și-au dat seama că nu au venit în vacanță, ci pe un teritoriu străin, pe care nu sunt bineveniți”.

Antrenamentul Alpha Bravo include trageri pe timp de noapte cu ajutorul camerelor termale.

Pentru că nu au suficient buget la dispozitție pentru a simula ținte calde, instructorii aprind mici focuri în vetre așezate lângă țintele metalice, care strălucesc prin echipamentul de vedere de noapte.

„Costul e de 50 de hrivne (1,25 dolari americani) pentru un sac de cărbune de grătar”, spune
Elanski. „Cu el, antrenezi întreaga unitate”. 

Un lunetist operează o armă de fabricație ucraineană.

Multe dintre armele folosite de lunetiști au fost fabricate în Ucraina: printre ele, UAR-10 și Snipex Alligator, o armă care folosește gloanțe de mărimea unui trabuc capabile să pătrundă prin armura de oțel.

Katerina e pseudonimul femeii lunetist din fotografie, care a discutat cu jurnaliștii îmbrăcată în ghilie. Katerina ia lecții de camuflaj, o artă în sine.

„Dacă ai ales, de exemplu, o poziție în care să stai întins, nu-ți poți monitoriza tot timpul picioarele sau arma”, explică ea. „De exemplu, un cuțit cu centură poate străluci în lumină. Trebuie să te gândești și la asta”.

„Instructorii ne inspectează, se uită la pozițiile noastre, ne arată ce greșim, fac fotografii pe care le analizăm mai apoi”, spune Katerina.
 

Un mic steag ucraiean e cusut pe kikimora unui cursant.

Katerina e în armata ucrianeană de mai bine de șase ani și se gândește că, după război, va călători: „Vreau să văd lumea, să ajung în Spania și Finlanda, să merg din nou în America.”

Cel mai greu lucru, spune Katerina, e să realizezi că acest conflict izbucnit după invazia Rusiei nu pare a se termina curând.

„Îți aduci aportul la apărarea țării, dar nu întrevezi când se va termina războiului sau dacă măcar vei fi în viață să vezi finalul”, afirmă ea.

Această fotogalerie a fost realizată pe baza reportajului realizat de Olena Maksimenko și Danilo Dubchak și a fost inițial publicată de Frontliner.