Rusia vrea să finalizeze depozitul nuclear din Belarus până pe 1 iulie, însă un calendar precis nu a fost făcut public încă. Acolo urmează a fi depozitate arme nucleare tactice; Rusia este, de departe, țara care are cele mai multe astfel de arme – 2.000 – de zece ori mai multe decât SUA.
Ce sunt armele nucleare tactice?
Sunt focoase nucleare mici, destinate utilizării pe câmpul de luptă sau pentru lovituri limitate.
O armă nucleară de acest fel nu poate, precum armele nucleare strategice, să distrugă orașe de mari dimensiuni sau chiar continente. Armele nucleare tactice sunt menite să devasteze țintele inamice într-o anumită zonă, fără a provoca distrugeri pe scară largă și efecte radioactive.
Mii de arme nucleare tactice au fost fabricate, atât de SUA cât și de Uniunea Sovietică, în timpul Războiului Rece.
Cu toate acestea, niciuna nu a fost folosită vreodată în luptă. Pentru distrugerea țintelor mici, munițiile convenționale moderne s-au dovedit a fi la fel de eficiente ca și armele nucleare. Principalul avantaj al armelor nucleare tactice este că un focos poate fi folosit în locul multor explozibili convenționali.
Statele Unite au început să dezvolte focoase nucleare ușoare în anii 1950. Unul dintre primele astfel de dispozitive a fost focosul W-54, a cărui forță explozivă, sau randament, a variat de la 0,1 la 1 kilotonă (1 kilotonă este o forță egală cu 1.000 de tone de TNT). Prin comparație, bombele atomice aruncate asupra Japoniei în al Doilea Război Mondial au avut randamente de 15 și 21 de kilotone. (Sursa: Enciclopedia Britannica)
Unde în Europa se mai află arme nucleare?
Franța și Marea Britanie sunt singurele țări europene care mai dețin arme nucleare. Cele mai multe sunt în Franța, 290, în timp ce Marea Britanie are 225.
Potrivit Centrului pentru Controlul Armelor și Neproliferare, alte cinci țări europene găzduiesc arme nucleare deținute de SUA.
Statele Unite și aliații săi din NATO nu dezvăluie cifre exacte pentru stocurile lor desfășurate în Europa. În 2021, se estima că existau 100 de arme nucleare deținute de SUA ce erau stocate în cinci state membre NATO: Belgia, Germania, Italia, Țările de Jos și Turcia.
Focoasele nu sunt armate sau desfășurate în aeronave; sunt ținute în schimb în bolți subterane WS și în baze aeriene naționale.
Codurile necesare folosirii lor sunt deținute de americani.
Câte arme nucleare sunt în lume și cine le deține?
Potrivit Federației Oamenilor de Știință Americani, la finele anului 2022 inventarul global de focoase nucleare era în continuare la un nivel foarte ridicat: nouă țări dețineau aproximativ 12.700 de focoase la începutul anului 2022.
Aproximativ 90% din toate focoasele nucleare sunt deținute de Rusia și Statele Unite, care au fiecare aproximativ 4.000 de focoase în stocurile lor militare.
Celelalte țări care dețin astfel de arme sunt: Franța, Marea Britania, China, Pakistan, Coreea de Nord și Israel.
Ce prevede tratatul de neproliferare nucleară?
Tratatul de neproliferare nucleară a fost deschis spre semnare la 1 iulie 1968 şi a intrat în vigoare la 5 martie 1970. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, 191 de state sunt semnatare ale tratatului.
Tratatul recunoaşte cinci state membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU ca state posesoare de arme nucleare: Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă, Marea Britanie, Franţa şi China.
Coreea de Nord a anunțat, unilateral, că se retrage din Tratat în 2003, iar Israel, India şi Pakistan nu sunt părţi.
Președintele rus Boris Elțin, președintele american Bill Clinton, președintele ucrainean Leonid Kucima și prim-ministrul britanic John Major (de la stânga la dreapta) în timpul semnării unui memorandum privind garanțiile de securitate în legătură cu aderarea Ucrainei la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare. Budapesta. 5 decembrie 1994.
Tratatul este considerat piatra de temelie a regimului global de neproliferare nucleară și o bază esențială pentru urmărirea dezarmării nucleare. A fost conceput pentru a preveni răspândirea armelor nucleare, pentru a promova obiectivele dezarmării nucleare și pentru a promova cooperarea în utilizarea pașnică a energiei nucleare.