Atacul terorist de vineri, 22 martie, de la Crocus City Hall din Kranogarsk, suburbie a Moscovei, a declanșat un val de interpretări total nefondate, dar răspândite pe scară largă în Rusia.
Acestea includ, printre altele, sugestii că gruparea militantă Stat Islamic (IS), care a revendicat atentatul, nu ar fi putut, de fapt, să o facă pentru că atacatorii săi mor în numele cauzei pentru care fac atentatul și nu acceptă niciodată să fie plătiți.
Dar experții spun că astfel de concluzii sunt inexacte și se bazează pe presupuneri false.
Președintele rus, Vladimir Putin, i-a acuzat pe „islamiștii radicali” pentru atacul care a făcut cel puțin 143 de morți, în timp ce s-a întrebat cum ar putea membrii unui grup care „se poziționează ca musulmani credincioși” să organizeze un atac în timpul lunii sfinte a Ramadanului.
Acestei îndoieli li s-au alăturat atât refuzul lui Putin de a identifica Stat Islamic ca atentator, cât și acuzațiile aduse Ucrainei, despre care a spus că este implicată. Toate pentru ca Kremlinul să instaleze dubiul atât asupra revendicării făcute de Stat Islamic, cât și asupra informațiilor oferite de Occident, care a identificat o ramură regională a grupării teroriste ca fiind făptuitorul.
Experții sunt de acord că atacul poartă amprenta unui „Stat Islamic clasic”, remarcând în același timp că revendicarea atacului a fost susținută și de dovezi video lansate de mașina de propagandă multilingvă a ISIS și că gruparea militantă și-a făcut cunoscută public ostilitatea față de Rusia.
„Atacul din regiunea Moscovei a fost revendicat de conducerea centrală a grupării Stat Islamic și de aparatul său oficial de propagandă”, declară Lucas Webber, cofondatorul Militant.Wire.com.
„Atacul a fost aproape sigur comis de Stat Islamic, iar natura brutală și nediscriminatorie a atacului se potrivește cu MO [modus operandi] al teroriștilor și operațiunilor internaționale ale Statului Islamic”, susține Webber.
(În sensul acelor de ceasornic din stânga sus) Dalerjon Mirzoev, Faridun Șamsiddin, Muhammadsobir Faizov și Saidakram Rajabalizoda, audiați, pe pe 24 martie, de Tribunalul Districtual Basmanni din Moscova.
Stat Islamic, împotriva căruia Rusia a luptat în Siria, Irak și Africa, și care are filiale regionale în apropierea granițelor Rusiei, a identificat pentru prima dată Rusia ca unul dintre principalii săi dușmani în 2014.
Adversitatea „s-a intensificat în 2015, când Rusia a intervenit militar în Siria pentru a sprijini guvernul președintelui Bashar al-Assad și a continuat să se intensifice după diversele intervenții militare și private ale contractorilor militari din Rusia în Africa”, spune Webber.
O altă presupunere comună este că toate atacurile Stat Islamic sunt misiuni sinucigașe, cei care le execută fie aruncându-se în aer, fie luptând până la moarte pentru cauză.
Moscova a reținut cel puțin 11 persoane în legătură cu atacul și a pus sub acuzare patru dintre ele, cetățeni tadjici reținuți la 350 de kilometri sud-vest de Moscova, în apropiere de granița cu Ucraina și Belarus, și acuzați că au participat la atac.
„Doar pentru că atacatorii nu sunt sinucigași nu înseamnă că nu sunt [ai] Stat Islamic”, spune Colin Clarke, director de cercetare al grupului de reflecție Soufan Group din New York.
„În primul rând, teroriștii ar fi putut evita să procure cantități mari de explozibili pentru vestele sinucigașe, ca parte a securității lor operaționale”, afirmă Clarke. „În al doilea rând, s-ar putea să fi intenționat să evadeze pentru a putea lovi din nou și, astfel, au decis împotriva unei operațiuni de martiriu. Nu există o abordare uniformă pentru a conduce astfel de atacuri”.
În timp ce Stat Islamic a revendicat responsabilitatea pentru atac, serviciile de informații americane și franceze, printre altele, au precizat că Stat Islamic-Khorasan, filiala din Afganistan, a comis atacul.
O pușcă de asalt lăsată în urmă la locul atacului de la Crocus City Hall
Faptul că patru dintre suspecții capturați și acuzați de Rusia sunt tadjici a determinat, de asemenea, mulți observatori să dea vina pe SI-K, care a comis recent atacuri în Afganistan, Iran și Turcia, printre altele.
Stat Islamic-Khorasan este format din luptători afgani și străini, în special din Asia Centrală.
Riccardo Valle, director de cercetare pentru The Khorasan Diary, o platformă online care urmărește grupurile militante din Afganistan și Pakistan, spune că nu există nicio dovadă directă în acest moment care să lege în mod clar IS-K în mod specific de atac.
„Unii oameni aduc probe, cum ar fi etnia atacatorilor, ca dovadă clară că Stat Islamic-Khorasan este în spatele atacului, dar asta nu este suficient”, crede Valle.
„Există mai multe argumente, unele mai puternice, altele mai slabe, care ar putea sugera o posibilă implicare în diferite grade a Stat Islamic-Khorasan”, declară Valle. „Ceea ce vreau să spun este că Stat Islamic-Khorasan ar fi putut, de fapt, să fi oferit sprijin, fie financiar, logistic sau de comunicații, unei celule locale care a comis atacul”.
Valle explică: rețeaua SI este fluidă și include afiliați regionali și celule locale. În cazul SI-K, grupul poate să fi influențat atacatorii chiar dacă nu este implicat direct.
Valle evidențiază brațul extins de propagandă a SI-K, care „în ultimii trei ani s-a concentrat în principal pe Rusia”.
Acest efort, care include diseminarea de materiale în engleză, pașto, rusă, uzbecă și tadjică pe o varietate de platforme, „ar fi putut galvaniza celulele locale și a stârnit ideea de a planifica atacuri în Rusia”.
Experții spun că nu e prima oară când autorii atacurilor SI încearcă să fugă.
Abdul Sayed, un cercetător din Suedia, care urmărește grupuri militante din Asia de Sud, detailiază că manualul SI permite atacuri care nu implică sinucidere și că „nu este prima dată când un atacator ISIS scapă”.
Ca exemplu, Sayed se referă la un atac care a vizat cetățeni chinezi la hotelul Longan din Kabul, din decembrie 2022, în care unul dintre atacatori a evadat și a reapărut câteva zile mai târziu pentru a comite un atentat sinucigaș.
Și Webber a menționat atacul de la hotelul Kabul, printre alte atacuri ale Stat Islamic-Khorasan: atacul dintr-o biserică din Istanbul, din ianuarie, și un atac la o moschee din Shiraz/Iran, din luna august a anului trecut.
Rusia nu a recunoscut revendicarea făcută de Stat Islamic pentru atacul de la Crocus City Hall, din 22 martie, o sală de spectacole din Krasnogorsk, o suburbie a Moscovei.
În ultimele sale comentarii din 25 martie, Putin nu a învinuit Stat Islamic pentru atac, ci a spus că în spatele său se află „islamişti radicali”.
Mai mult, el a susținut că Statele Unite „încearcă să-și convingă sateliții și alte țări” că „se presupune că nu există nicio implicare a Kievului în atacul terorist de la Moscova” și că acesta a fost comis de adepții „organizației Stat Islamic”.
Între timp, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe rus, Maria Zaharova, a declarat pentru tabloidul Komsomolskaya Pravda că Washingtonul că l-a folosit pe „omul de serviciu” al Stat Islamic pentru a-și acoperi „secțiile” din Kiev.
Pe 27 martie, Zaharova spunea că este „extrem de greu de crezut” că Stat Islamic are capacitatea de a comite atacul asupra Crocus Hall, cel mai sângeros atac din Rusia din ultimii 20 de ani. Ea a continuat să susțină că Ucraina este implicată, fără a furniza nicio dovadă în acest sens.
Ucraina, pe care Rusia a invadat-o în 2014 înainte de invazia sa totală din 22 februarie 2022, a negat cu fermitate orice implicare în atac.
Politicienii ruși, experții și presa pro-Kremlin, precum și influencerii online au preluat ștafeta de la Putin și Zaharova, alimentând ideea că presupusa tentativă a atacatorilor de a fugi în Ucraina pune sub semnul întrebării paternitatea atacului, revendicată de Stat Islamic.
Un argument în sprijinul acestei idei vine dintr-o presupusă mărturisire făcută sub constrângere de unul din suspecți după capturarea sa. El ar fi spus la interogatoriu că i s-au oferit 500.000 de ruble (aproximativ 5.000 de dolari) pentru a comite atacul de la Crocus City Hall.
Un memorial improvizat pentru victime în fața Crocus City Hall
Valle, de la Jurnalul Khorasan, atrage atenția că aceste declarații au fost obținute sub tortură și că în asemenea condiții „oamenii au tendința să spună lucruri care ar putea să nu fie adevărate”. Mai mult, chiar dacă atacatorii sunt plătiți, acest lucru nu ar trebui să fie considerat un indiciu că nu lucrează pentru Stat Islamic, spune Valle.
„Lupta în slujba Stat Islamic nu înseamnă că cineva nu este interesat și de bani”, spune Valle, sugerând că plata ar putea merge nu numai către atacator, ci și către rudele, prietenii sau cunoștințele acestuia.
„Există și posibilitatea ca atacatorii, în astfel de cazuri, să supraviețuiască, așa că ar putea folosi acești bani pentru alte potențiale operațiuni”.
Sayed crede că este ceva obișnuit ca autoritățile să susțină că atacatorii au fost plătiți, dar susține că nu a văzut dovezi în sprijinul acestor afirmații.
Autorii atacurilor teroriste pot să fie plătiți sau pot comite atacurile în spiritul ideologiei lor, adaugă Clarke.
„Au existat cazuri de atacuri în Irak în care indivizi care făceau parte din Al-Qaeda în Irak au fost plătiți pentru a instala dispozitive explozive improvizate (IED). Tot așa cum unele familii ale atacatorilor sinucigași palestinieni au fost plătite după moartea lor”, afirmă Clarke.
„Dar a spune că teroriştii fac asta pentru bani ar fi inexact. Ei nu sunt [simpli] criminali, există un element politic şi ideologic în joc”, a adăugat el.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.