Brexit: soap opera și lamentabil foileton
„Repetitive and disorderly’”(repetitiv și haotic)… așa i-a spus președintele (Speaker) Camerei Comunelor, legislativul britanic, John Bercow, lui Boris Johnson, luni seara, că ar deveni totul dacă s-ar supune iar la vot planul lui de Brexit prevăzut pentru 31 octombrie (adică joi, săptămâna viitoare).
Rareori s-a mai văzut așa unanimitate a presei, din toate țările. Putem căuta cu greu o altă situație în care nu a existat diversitate de opinii în presă asupra unui subiect, într-atât toată lumea, media și publicul laolaltă, s-au săturat de foiletonul Brexit.
În plus, răzbunarea colectivă, în această nouă înfrângere a lui Boris Johnson, a fost sporită de limbajul delicios al președintelui Camerei: „repetitive and disorderly”, pronunțat cu fermă morgă britanică de John Bercow, care a respins luni cererea lui Boris Johnson de a organiza un nou vot privind conținutul acordului cu UE și data Brexitului, după cel de sâmbătă, pe care Johnson l-a pierdut, Parlamentul acordându-și trei luni suplimentare pentru a decide.
Inenarabilul John Bercow (un fost Tory, conducând legislativul de un deceniu, din 2009, el locuiește potrivit legii chiar în Parlament și are puteri discreționare asupra agendei camerei) a anunțat că nu poate accepta un nou vot, deoarece acesta doar l-ar repeta pe cel de sâmbătă.
Și nimic nu s-a schimbat de sâmbătă încoace, oricum. Le Monde critică în termeni duri lamentabilul foileton al Brexitului. Deja ieri, Le Soir, la Bruxelles, dăduse tonul cu un editorial în prima pagină despre „Boris Johnson, prim ministru, când asta îl aranjează”.
Astăzi, același Le Soir scrie că data Brexitului a devenit acum din ce în ce mai nesigură. Cu atât mai mult cu cât Parlamentul European, la rândul lui, nu va ratifica acordul săptămâna aceasta, așteptând, cu o logică impecabilă, ca parlamentul britanic să o facă mai întâi. Luni seara, liderii formațiunilor politice europene, cum o relatează site-ul american Politico, sfătuiți de informatorul parlamentar pentru Brexit Guy Verhofstadt, colegul liberal de formațiune al lui Dacian Cioloș, au decis să recomande așteptarea.
The Guardian critică întreaga presă britanică (vezi mai jos interviul spaniol cu John le Carré) pentru că a transformat Brexitul într-un soap opera. În loc să se concentreze pe explicații, scrie The Guardian, presa britanică prezintă doar personalități și bârfe. Și, într-adevăr, rămânând la personalități și bârfe, potrivit cotidianului eurosceptic Daily Telegraph, Brexitul ar fi revelat ruptura dintre Macron și Merkel.
Ubicuul și atoateinfluentul Macron
Macron, da! Iarăși el. Telegraph scrie că relațiile dintre cei doi s-au înrăutățit cu totul după summitul UE de săptămâna trecută de la Bruxelles. Tensiunile par că fierbeau de mult în interiorul axei Merkel-Macron care ține împreună coeziunea europeană.
Dar cine este Macron? Macron e ubicuu, Macron e în toate gurile și în toate mințile. Macron e atotputernic și întoateinfluent. Macron decide și alege în posturile mari, el o alege și o numește pe Ursula von der Leyen... Nu contează că el a fost înfrânt și umilit de Parlamentul European ca nici un alt președinte francez înainte.
În sfârșit, parcă pentru a confuziona și mai mult în afara Franței, cotidianul catolic La Croix publică cronica unei cărți nou apărute despre economia politică și « la démocratie autoritaire » practicată de Macron. Războiul social în Franța, e titlul înspăimântător al cărții jurnalistului Romaric Godin (La Découverte, 248 p., 18 €), care a acoperit până acum economia franceză pentru prestigiosul site de informații Mediapart,
Contrar ideilor foarte răspândite în estul Europei, obsedat de aplicarea unui neoliberalism sectant, străbătut de o mistică a pieței care vede în Macron un primejdios stângist, cartea jurnalistului de la Mediapart îl prezintă pe Macron ca fiind profetul unei « révolution néolibérale » care « supune Franța unei ordini economice, intelectuale și culturale ce s-a impus planetei începând din anii 1970 ».
Potrivit acestui economist iconoclast, acestui econoclast, acea anunțată « révolution » a lui Macron este în realitate un constant « abuz de autoritate », care e « simptomul unei violențe permanente exercitate împotriva corpului social francez, profund ostil neoliberalismului ».
Romaric Godin prevede patru scenarii : unul în care « tonul devine dur » iar Emmanuel Macron va folosi toate puterile prezidențiale de care dispune pentru a « impune » un neoliberalism « din ce în ce mai autoritar » în fața rezistenței populare; « răsturnarea spre un regim naționalist » ; o « évolution à la brésilienne », spre extrema dreaptă ; « construirea unei alternative credibile a stângii ». Aceasta este, de altfel, și cea preferată în ultima sa carte de economistul-vedetă al Franței Thomas Piketty.
Unde doare Buba
Tot în domeniul economiei, la Milano, Corriere della Sera anunță azi că potrivit ultimului studiu al foarte serioasei Bănci Centrale a Germaniei (afecționat numită Buba, Bundesbank), criza din care încă n-am ieșit rămâne atât de mare și fără perspectivă încât va trebui să ne spetim muncind până după venerabila vârstă de 69 de ani. În orașul Buba (Frankfurt), ziarul Buba (Frankfurter Allgemeine Zeitung, FAZ) confirmă asta cu lux de cifre teutonice.
Iată însă că pentru John le Carré, din vârful celor 88 de ani ai săi, 69 ar fi o vârstă de tinerei. În chestiunea amestecului între Brexit, economie și literatură, El Pais, în Spania, publică un delicios interviu cu acest martor al secolului trecut și al Războiului Rece, John le Carré, marele scriitor britanic de thrillers politice și de spionaj, cu ocazia lansării astăzi, 22 octombrie, a traducerii spaniole a ultimului său roman 'Un om decent' (decent în sensul complex al britanicului „decent”, desigur).
„Cea mai mare idioție comisă vreodată de Marea Britanie”, spune John le Carré despre Brexit.
„Ideea că putem părăsi cea mai mare piață din lume pentru a intra pe cea americană e înspăimântătoare. Când ne gândim la instabilitatea provocată de Donald Trump, la deciziile lui de egomaniac... E o nebunie, e înspăimântător. Nu pricep asta, nici politic, nici economic. Avem un guvern de Mickey Mouse, de oameni de mâna a doua. Ministrul de externe e un om pe care îl disprețuiesc profund, un om stupid și un negociator inept.”
Mai spune le Carré: „E dificil astăzi să fii în același timp britanic și european. Demonizarea Europei, așa cum o face presa britanică, pare un proces imposibil de oprit. Să nu uităm că 80% din presa britanică e în mâinile unor oligarhi care trăiesc în paradisuri fiscale. Cine atunci profită de Brexit?”
Rusia a pierdut Războiul Rece, dar a câștigat perioada de după război, mai spune John le Carré.
„Grație unei uriașe operații publicitare, Rusia dă impresia că ar controla totul, când, în realitate, ea e falimentară iar economia sa e un dezastru. Duce însă o politică de expansiune teritorială, de pildă în Ucraina, care e pe cale de a dispărea. Iar rușii par a prezenta un font unit în fața Angliei, Europei, Americii...”
Le Carré vorbește și despre ascensiunea extremei drepte în Regatul Unit, a xenofobiei și anti-europeanismului și spune că există un risc autentic de dezmembrare a Marii Britanii. În cele din urmă, spune el (interviul fiind realizat în Spania), problema catalană va avea consecințe mai mari decât ceea ce vedem acum. Boris Johnson e o persoană care nu întreține nici un fel de legătură cu realitatea.
„Ziarele britanice întrețin mituri vechi și o atmosferă de Război Rece. Vorbesc despre spiritul de Dunkerque și pericolul german și cum Europa a abandonat Anglia în război. Suntem în mâinile unor manipulatori.”
Și, această evidență: „A fi convocat un referendum în Marea Britanie, unde funcționează o democrație parlamentară, a fost o absurditate. O să facem acum un referendum pentru pedeapsa cu moartea? Ideea democrației parlamentare este că sunt alese persoane care te reprezintă, pe tine și comunitatea ta. Ce s-a întâmplat cu oamenii moderați și pragmatici, unde sunt? Adevărul e: nu mai suntem ce eram.”