Buletin de știri 17 februarie 1989

Consfătuirea pe ţară a cadrelor din domeniul ştiinţelor sociale şi învăţământului de partid şi UTC. Sala Palatului RSR (6 octombrie 1976). Fototeca online a comunismului românesc; cota:253/1976

Vineri 17 februarie 1989

Soarele răsare la ora 7.12 și apune la ora 17.47. Vremea va fi închisă cam peste tot. Cerul, noros. Precipații locale (ploaie, lapoviță, ninsoare) cam în toate regiunile țării. Vântul suflă slab până la moderat. Temperaturile maxime se situează între zero și șase grade iar minimele nocturne de la -12 la -2 grade.

Care sunt „experiențele, preocupările și cerințele în perfecționare pregătirii cadrelor” încearcă să afle Sava Bejinariu, în paginile Scânteii și pentru aceasta vizitează Universitatea Politică și de Conducere din Suceava. Georgeta Ghiuș, directoarea cabinetului județean pentru activitatea ideologică și politico-educativă, i se confesează: în întreg județul există 36 de grupe cuprinzând 757 de cursanți „având o compoziție strâns legată de specificul activității economico-sociale și cultural-educative care se desfășoară în această parte a țării.” Dar tăria, combativitatea, competența, nivelul pregătirii politico-ideologice a cursanților au fost asigurate doar prin prezența „la secțiile universității politice și de conducere din Suceava, Fălticeni, Rădăuți și Vatra Dornei, a unor cadre cu munci de răspundere, specialiști din diverse domenii, propagandiști ai CC al PCR precum și prin folosirea unui bogat material didactic (planșe, panouri, diapozitive, calcule etc.)” Dar cât de eficiente au fost cursurile acestei Universități de directori și șefi ideologici ai economiei locale? Îi răspund mai mulți cursanți. Eugenia Vărvărucă, secretar adjunct cu probleme de propagandă la Întreprinderea de sticlărie-menaj, care era deja în anul patru, deci la categoria de seniori a Universității, spune că Universitatea a ajutat-o să-și contureze „cu pătrundere și claritate programul de perfecționare a activității economico-sociale pe măsura noilor exigențe ale dezvoltării de tip intensiv.” Ea spune că și-a dat seama că „activitatea politico-ideologică trebuie să se transforme într-o puternică forță, că numai în măsura în care vom înarma oamenii muncii cu noile cuceriri ale cunoașterii umane vom ridica nivelul general de pregătire al constructorilor socialismului.” Adrian Pânzaru, secretarul biroului organizației de bază de la inspectoratul județean CTC este absolvent al cursului și spune că s-a înscris la această universitate pentru a-și lărgi orizontul cunoașterii în domeniul politico-ideologic, economic și istoric. Dumitru Panciu, Constantin Horbovanu și mulți alți cursanți sau absolvenți au fost unanim de acord că Universitatea politică și de conducere le-a schimbat viața și viziunea. „Cursanții dobândesc capacitatea de a purta discuții vii, combative, interesante, de a realiza un dialog concret și antrenant” spune Eugenia Vărvărucă, iar Lucia Buzaș, contabil șef la întreprinderea de tricotaje Zimbrul care a absolvit magna cum laudae această Universitate spune că apreciază „mobilitatea în desfășurarea lecțiile, chiar și în ceea ce privește locul, pentru că s-au ținut în cabinetul județean pentru activitatea ideolofică și politico-educativă dar și la muzeu, observatorul astronomic, unde se aflau, ca fond suplimentar de informații materiale ajutătoare. Iar Constantin Horbovanu, după ce critică faptul că uneori prezența la lecții a fost slabă, „ceea ce ar trebui să dea de gândit asupra modului în care se face selecția candidaților pentru universitate” își spune care a fost dorința sa secretă și neîndeplinită ca student-cadru de conducere.„Aș fi dorit să asistăm la o ședință a consiliului oamenilor muncii sau la o adunare generală dintr-o întreprindere cu rezultate mai slabe pentru a vedea modul de abordare a problemelor, de găsire a căilor pentru depășirea greutăților.” Sava Bejinariu este de un optimism rezervat: Universitatea mai are ceva de lucru pentru a-și depăși limitele. Trebuie cursanți mai serioși și o îndrumare mai atentă a conducătorilor de cursuri care trebuie să fie ei înșiși buni pedagogi. Și, nu în ultimul rând, cunoașterea dobândită „trebuie să-și găsească finalizare în perfecționarea activității de la locul de muncă al absolventului.” Mai sunt mărunțișuri: o mai mare frecvență la cursuri, îmbunătățirea materialului didactic... „Astfel universitatea politică și de conducere și-ar consolida statutul și prestigiul de formă superioară de pregătire politico-ideologică în cadrul sistemului unitar al învășământului politico-ideologic.”

Liniște, vă rog! cenzorul tocmai scrie ceva despre cuvântul libertate!
Mircea Zaciu, Jurnal

Ion Dodu Bălan caută și găsește în opera eminesciană idei și semnificații dedicate cultului muncii. Eminescu a prețuit în gradul cel mai înalt munca, văzând în ea „o lege a lumii moderne care nu are loc pentru leneși și singura sursă de bunăstare și progres a unui popor.” Criticul și istoricul literar, nelipsit din gazetele partidului, scoate în evidență critica huzurului și desfrâului, a birocratismului și a păturilor parazitare, „fericirea înșelătoare stoarsă din nefericirea celor exploatați” legând astfel „ nu numai viața economică, ci chiar destinul biologic al unui popor, supraviețuirea lui de munca fizică, de exercițiul ei continuu.” După o contorsionată spirală ascendentă a operelor, referințelor, elementelor biografice și ideologice, criticul conchid: „Eminescu arată cu o limpezime tranșantă obligațiile statului față de clasa producătoare de bunuri materiale și cere să fie antrenate la muncă și păturile superpuse, care le exploatează fără milă.” Așadar, după demonstrația protocronistă că Eminescu a descoperit relativitatea, urma firesc o alta care să demonstreze că Eminescu a descoperit principiile programului PCR. Cu asemenea viziunea, Ion Dodu Bălan a avut o carieră fericită întinsă pe mai bine de cinci decenii. A fost membru al Comitetului Central al PCR. Profesor de literatura română și șef de catedră vreme de decenii la Facultatea de litere, Universitatea București. Doctorat în 1968. A predat doi ani (1967-1969) și la Facultatea de litere și științe umane din Toulouse în calitate de lector, profesor asociat. A fost rectorul Universității bucureștene în ultimele luni ale lui 1989. Deși alungat de studenți, a rămas în Universitate, predând româna pentru străini. A rămas în organigrama Universității până în 1994. Din 1992 până în 2015 a fost cadru didactic la Universitatea Spiru Haret. A scris peste 20 de cărți, 1500 de studii și articole. A luat premiul Academiei.

Mircea Zaciu citează, în Jurnalul său, un poet polonez: „Liniște, vă rog! cenzorul tocmai scrie ceva despre cuvântul libertate!”

Anul 1989 le-a adus minerilor din Valea Jiului promisiunea a 2300 de noi apartamente, spune I. Cojocaru în România liberă, ceea ce înseamna circa 70% din numărul total de apartamente care urmează să se construiască pe cuprinsul județului Hunedoare în cel de al patrulea an al cincinalului. E o continuare a politicii de intensă urbanizare: în ultimele două decenii „au fost construite 31 000 de apartamente și case noi, cel mai mare volum de investiții pentru dezvoltarea fondului locativ realizându-se în Petroșani.”

La Joseni, pionierii din tot județul Harghita s-au întrecut în cadrul concursului „Întâlnire de iarnă” compunând reportaje literare inspirate din realitățile socialiste ale județului și ale patriei într-o competiție literar-artistică și sportivă care a conferit „acestei acțiuni un plus de interes și atractivitate”.

Aflăm din Scânteia despre o nouă și revoluționară metodă de creștere a fertilității și productivității bovinelor. I. Dabu descrie în amănunt ce înseamnă transferul de embrioni care este „una dintre biotehnologiile de bază ale viitorului.” Beneficiile sunt maxime „grație transferului de embrioni, fiecare vacă poate ajunge la o producție de 20-30 de viței, dintre care peste jumătate tăurași, ceea ce corespunde cu o multiplicare de tot atâtea ori a unor caractere favorabile.” Problema e că în țară, deși se împlinea în 1989 „un deceniu de la primul transfer reușit la bovine, promițătoarea biotehnică se practică în mod curent numai la Institutul de cercetare și producție pentru creșterea bovinelor Balotești și la stațiunea de profil din Târgu Mureș.” Se mai străduiesc și prin Timișoara sau Cluj s-o facă dar încă fără mari rezultate drept care s-a decis pe linie de partid și de stat elaborarea „Programului de aplicare în producția a transferului de embrioni la bovine” care presupunea aplicarea metodei în opt centre de transfer pentru ca de la acestea să se extindă la nivelul întregii țări. Lucrurile trebuie accelerare „pentru a nu pierde cursa mondială a ameliorării genetice a șeptelului” și extinderea biotehnologiei nu mai trebuie tergiversată. „Întrucât formarea de cadre competente constituie prioritatea numărul 1 a extinderii transferului de embrioni, trebuie să se acționeze astfel încît noua biotehnică a viitorului să se impună și la noi în țară într-un viitor cât mai apropiat.”

Ce înseamnă spiritul gospodăresc al bucovinenilor, ne spune Vasile Iancu în România liberă, dând exemplul familiei Candrea din Poiana Stampei, județul Suceava care s-a mutat în centrul comunei, „să le fie toate mai la îndemână, mai cu seamă că, alături de părinți, sunt și cei trei copii ai lor, dorindu-și casă mare, cu șapte camere, bucătărie, baie, încălzire centrală.” Însă familia Candrea nu s-a mutat în centrul comunei doar cu copiii: „îndeletnicirea străveche - creșterea animalelor - nu au lăsat-o soții Candrea pe plai, unde au avut casa cea bătrînească.” Așadar, cresc acum, în noua casă printre altele „16 taurine, câțiva porci, oi, păsări, adună cu grijă fiecare mănunchi de fân și își fac datoria de cetățeni în a livra surplusul producției gospodărești la fondul de stat.” Ar fi o problemă (să nu uităm că toate acestea se petrec iarna): animalele nu au încă adăposturi și familia Candrea se spetește să amenajeze niște „trainice adăposturi pentru vitele din ocol.”

La televizor, după Telejurnal la 19.25 Tezele și orientările formulate de tovarășul Nicolae Ceaușescu - Program de muncă și acțiune revoluționară. Autofinanțarea - expresie a capacității întreprinderilor de a-și asigura o dezvoltare eficientă. La 19.45 documentarul România în lume (color) urmat, la 20.05 de Copiii cântă patria și partidul. Program literar-muzical-coregrafic susținut de formații pionierești laureate ale Festivalului național „Cântarea României” (color). La 20.45 Omul și sănătatea. Prevenirea și tratarea bolilor aparatului respirator. Urmează, la 21.05, Cinecluburile - prezență activă în munca politico-educativă. La 21.20 Univers, materie, viață (color) Emisiune de educație materialist-științifică. Din tainele naturii. La 21.40 Pagini simfonice de mare popularitate (color) și La 21.50 Telejurnalul de noapte.

La Operă, baletul Lacul lebedelor. La Operetă Secretul lui Marco Polo. La Național Zbor deasupra unui cuib de cuci (Sala Mare), Actorul (Amfiteatru), Idolul și Ion Anapoda (Atelier), la Teatrul de Comedie, Scaiul; la Nottara (Magheru) Taifun; la Giulești (Majestic) Așteptam pe altcineva și Discuție fără martori (sala Giulești); la Ion Creangă: David Copperfield și Cenușăreasa.