Comitetul Central stabilește câte paie și coceni primește un cooperator iar ziariștii se duc în țară să elogieze demolarea comunelor și eficiența propagandei comuniste la orașe și sate.

Miercuri 8 februarie 1989

Soarele răsare la 7.27 și apune la 17.35. Luna răsare la 01.47 și apune la 11.50. Vreme caldă în general. La București temperatura maximă ajunge la 7 grade și minima la minus 4 grade. La Cluj între 2 și grade. La Iași se înregistrează peste 9 grade maxima diurnă și o minimă de 0,2 grade. La Timișoara e ceață, temperaturile se situează între plus cinci grade și minus un grad. În general vântul nu are o viteză mai mare de 10 km/h excepție făcând Bucureștiul unde vântul bate cu 42m/h.

Nicolae Ceaușescu prezidează ședința Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist, nemulțumit de producția agricolă. Stenograma ședinței de la Arhivele Naționale în care vorbesc, în principiu, doar Primul fiu și Prima fiică a neamului ar putea fi psihanalizată: cei doi se completează în mod aproape erotic și patologic iar cei din jur sunt un fel de compost germinativ, care le permite să-și eclozeze ideile. Ceaușescu vrea să se stabilească drepturile în natură date cooperatorilor, de la porumb, grâu și cartofi, până la coceni și paie. Consoarta lui vrea, pe de altă parte, ca statul să nu fie înșelat la cântar și să primească tot ce se poate lua de la cooperatori. De asemenea, amândoi sunt foarte atenți ca redistribuirea cotei care rămâne în cooperative (între 14 și 16% din producția totală) să se facă doar celor care muncesc în cooperativă, nu și copiilor sub 16 ani. Țăranii cooperatori și pensionarii din CAP ar urma să primească în total, porumb și grâu, 300 de kg, „sigur, totul se dă în raport cu rezultatele în muncă.” Și continuă calculele: 14% din producția pe anul precedent însemna peste un milion de tone de grâu și ceva mai mult la porumb, astfel că cele cinci milioane de cooperatori vor primi vreo 750 000 de tone iar restul de 450 000 de tone din producția care rămâne în cooperative se împart la zile de muncă. Singurele produse din care pot lua mai mult sunt cocenii și paiele, din care cooperativele pot păstra mai mult (25 respectiv 20%). În ceea ce privește șeptelul, Ceaușescu comandă să se oprească în acel an „orice tăiere la vaci, cu mici excepții (...) numai cele care nu mai pot să dea un vițel.” Speră să se ajungă la 8,4 milioane de bovine. Ba chiar vrea să cumpere „câteva mii de vaci de rasă, să îmbunătățim rasele de animale și ceva tauri.” Soția lui îl completează: „Bălțata e foarte bună” dar „stăm foarte prost cu ovinele.” Da, o aprobă soțul, „în general cu oile stăm slab.” Trebuie pentru aceasta, să rezolve „problema fătărilor (...) Să nu mai tăiem nicio mieluță, oi mame să nu tăiem, să nu mai reformăm, ca totuși să putem să realizăm efectivele.” Dacă la oi România stătea prost, alta era situația la porci. NC: „În ce privește efectivele de porcine, stăm bine.” EC: „Stăm prea bine.” (...) NC: „Cam astea ar fi problemele. Nu am situația cu păsările.” Silviu Curticeanu îi spune grăbit că or s-o facă imediat. NC: „De fapt, nu sunt probleme deosebite, deși la păsările outoare (sic!) trebuie să mai creștem.” Problema era nu cu „outoarele” (NC: „Păsări au suficiente, sunt peste 50 de milioane.”) ci cu păsările de carne de la populație a căror sacrificare, a insistat consoarta șefă, ar trebui controlată mult mai bine.

Ioan Gavra scrie în paginile Scânteii tineretului, pe un ton patetic, despre modernizarea comunei Nojorid, din Bihor, unde au fost culcate la pământ mai multe gospodării pentru a face loc complexului social din mijlocul așezării („centrul civic poate constitui un punct de referință...”). Dacă s-au construit case noi, ne asigură ziaristul, „edilii” au avut de grijă ca acestea „să se integreze armonios” printre noile obiective. „Soluții constructive au venit de la sine, variantele aplicate întemeindu-se riguros pe consultarea largă a întregii obști,” ne asigură ziaristul. Elementele „prin excelență” ale urbanului sunt încorporate specific în viața localității „după norme științifice, bine statornicite”. Se caută, în continuare, soluții pentru diversele probleme care au apărut între timp, însă „se manifestă multă inițiativă și preocupare în planul realității imediate și de perspectivă”, esențială fiind „valorificarea superioară a resurselor creatoare proprii” și doar așa au putut apărea „modernele blocuri de locuințe sau (..) numeroasele dotări de interes civic și gospodăresc. Toate, realizate într-o concepție unitară, de largă perspectivă.”

Marina Preutu și Stelian Chiper scriu în Scânteia un reportaj despre cultura și arta în uzină prilej pentru a face o incursiune la Filatura de lână pieptănată din Buzău unde „preocupările comitetului de partid se îmbină cu rezolvarea problemelor sociale și culturale ridicate de oamenii muncii (dintre care circa 83% sunt femei) cu prilejul discuțiilor individuale, analizelor, scrisorilor și sesizărilor primite în vederea realizării unor mai bune condiții de muncă și de viață.” Și ce ar putea fi mai bun decât participarea în număr cât mai mare la Festivalul Cântarea României? „De fiecare dată, cu prilejul variatelor manifestări social-politice și cultural-educative ce au loc în incinta acestei mari unități industriale, prezența în scenă a uneia sau alteia dintre formațiile artistice contribuie la dezvoltarea unui climat în care creația artiștilor amatori se împlinește în comunicarea cu publicul foarte larg. O comunicare pe care o stabilesc cei peste 200 de creatori amatori care își desfășoară activitatea cotidiană aici.” La Filatura din Buzău se cântă în cor sau de unul singur, la vioară sau frunză, la clanaret sau dubă, se pictează și se sculptează, umplând pereții, firidele și zonele de agrement (cantina) cu creații originale dedicate patriei și partidului. În concluzie, urmați-le exemplul, spargeți planul cincinal cântând!

Pentru că, ne spune Constantin Timaru, tot în paginile Scânteii, legătura cu viața este „hotărâtoare în eficiența muncii politico-educative.” Este un prilej pentru a rememora istoria și principiile pe care au fost întemeiate consiliile de educație politică și cultură socialistă care „au menirea de a asigura coordonarea unitară a întregii activități politico-ideologice și cultural-educative desfășurate în județe, municipii, orașe, comune și unități economice, concentrarea acțiunii tuturor forțelor și mijloacelor educaționale și folosirea eficientă a întregului ansamblu de căi și modalități educative pentru formarea conștiinței noi, socialiste.” Ziaristul nu vorbește din burtă: a fost la Consiliul de educație politică și cultură socialistă din Zagon, Covasna, unde a solicitat interlocutorilor „să-și evalueze preocupările proprii pentru cunoașterea temeinică a vieții și muncii oamenilor acestei așezări (...)” pe scurt, își cunosc social-ideologic publicul? Reprezentanții consiliului îi răspund cu mâna pe vipușcă, respectuos și pe îndelete: și-au propus să facă o serie de studii și analize, „menite să asigure adâncirea cunoașterii realităților concrete ale comunei, ca și din fiecare colectiv de oameni ai muncii.” Există și lipsuri, iar rezultatele acestor studii aprofundate nu sunt puse în practică mereu: de pildă cel „privind timpul liber al tinerilor navetiști și cauzele concrete ale actelor contravenționale în rândul tinerilor.” Alte studii au fost gândite și realizate în pripă „cum a fost cel privind pregătirea căminelor culturale pentru activitățile de iarnă”. Sunt de asemenea preocupați că populația îmbătrânește, că „încă nu s-au găsit toate elementele de colaborare dintre școală și CAP, care să contribuie la creșterea eficienței educației prin muncă și pentru muncă” și că unele cadre didactive sunt comode și nu realizează sarcinile „formativ-educative în cadrul școlii și mai ales în afara ei”. Însă consiliul a tras învățămintele de rigoare și promite că va studia și mai intens viața oamenilor pentru a ști ce le trebuie din punctul de vedere al activității politico-ideologice și cultural-educative. Căci rolul consiliului este tocmai acesta: să angreneze activ și sistematic întregul „potențial al comunei în realizarea unor acțiuni cu înalt mesaj educativ.”

Agerpres informează că sunt în proces de conservare și restaurare obiective din patrimoniul istoric și arhitectural „pentru punerea în valoare a unor ansambluri de vestigii arheologice, monumente și construcții deosebite prin vechime, specific local și originalitate stilistică.” Ar fi vorba, de pildă despre așezările romane de la Micia (astăzi Vețel) din județul Hunedoara, Curtea domnească din Piatra Neamț, a zonelor de incintă sacră și a cetății dacice de la Sarmizegetusa Regia etc. dar și despre restaurarea lucrărilor la picturile murale exterioare de la Voroneț, de la Clocociov (Olt) etc. Au mai fost restaurate monumente arhitectuale cum ar fi Teatrul Național și Opera din Cluj, vechea primărie a Sibiului, cazinoul din Constanța. Urmau să fie consolidate și restaurate în 1989 monumentul de la Râmeț (Alba), ctitoriile domnești de la Curtea de Argeș și Pătruți (Suceava), vechi clădiri din Piața Sfatului (Brașov), Palatul culturii din Iași și sediul Muzeului județean de istorie din Timișoara.

La televizor, de la 19.00, Telejurnalul. Apoi la 19.25 Tezele și orientările formulate de tovarășul Nicolae Ceaușescu - program de muncă și acțiune revoluționară (color). Concepția revoluționară despre lume și viață - baza ideologică a politicii și activității Partidului Comunist Român. La 20.40 altă emisiune color: Mândria de a fi cetățean al României socialiste. Constructori și navigatori la examenul mării. Urmează la 21.05 Din marea carte a patriei (color). Un monument al naturii: Râpa Roșie. Producție a Studioului de film TV. După reportajul de 10 minute urmează Înalta răspundere patriotică, revoluționară a tineretului pentru viitorul României. Tânara generație - participantă activă la înfăptuirea marilor obiective ale Epocii Nicolae Ceaușescu, beneficiara nemijlocită a politicii partidului de continuă ridicare a nivelului de trai, material și spiritual. La 21.30 muzică ușoară românească: Te cântăm, iubită țară! Urmează Telejurnalul și închiderea programului.

La teatru reprezentații cu Bărbierul din Sevilla (Giulești), Mi se pare că mă-nsor (Teatrul satiric-muzical C.Tănase), Cavalcada râsului (sala Victoria), De tine, dorul mă leagă (Rapsodia română), Elefănțelul curios (Țăndărică-sala Victoria), Cartea cu jucării; O fetiță mai cu moț (Cosmonauților/azi, Lahovary)

La cinema: Capcana mercenarilor, Evadarea, Muzica e viața mea, Moștenire cu bucluc, Expediția, Sentință suspendată, Oricare fată iubește un băiat.